Raportul FreeEx: Politicienii au încercat şi în 2010 să pun căluş presei

Clasa politică a încercat şi în 2010 prin diferite iniţiative legislative să controleze şi să limiteze libertatea de exprimare, potrivit raportului FreeEx pe anul trecut, redactat de Agenţia de Monitorizarea Presei - ActiveWatch.

Libertatea Presei 2010, în imagini

“Autorităţile şi politicienii au promovat iniţiative legislative cu impact negativ asupra libertăţii de exprimare şi a independenţei presei (de ex.: legitimaţii de presă obligatorii, interdicţie de publicare pentru cei cu antecedente penale, declaraţii publice de interese obligatorii pentru jurnalişti, intrarea TVR Internaţional în subordinea Ministerului de Externe, retragerea licenţelor pentru presa scrisă care defăimează). Din fericire acestea nu au fost adoptate”, se arată în Raportul anual dedicat libertăţii presei din România.

Iată câteva fragmente din Raport referitoare la proiectele de lege care atentau la libertatea de exprimare a jurnaliştilor:

“Două iniţiative de legi restrictive ale presei au fost respinse de Senat, una dintre ele la limită. Iniţiativa lui Ioan Ghişe propunea introducerea de legitimaţii de jurnalist obligatorii pentru profesarea meseriei. Jurnalistul trebuia să treacă un examen psihologic, nu trebuia să aibă antecedente penale şi nu putea să aibă surse de venit din zona de afaceri. Legea a fost respinsă de Comisia de mass-media a Senatului cu 4 voturi împotrivă, 2 pentru şi 2 abţineri.

Legea Prigoană, care propunea, prin amendamente la legea audiovizualului, introducerea unor licenţe obligatorii pentru presa scrisă şi pentru presa on-line, a fost din fericire respinsă atât de Comisia de mass-media a Camerei Deputaţilor cât şi de plen, şi, ulterior, de Comisia de mass-media a Senatului. Prigoană propunea retragerea temporară sau definitivă a licenţei pentru publicaţiile care nu puteau face proba verităţii pentru afirmaţii defăimătoare la adresa unei persoane. Consiliul Naţional al Audiovizualului ar fi fost responsabil de retragerea licenţelor.

Presa a fost inclusă în Strategia Naţională de Apărare a Ţării printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale. Documentul menţionează „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora” şi „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului”. Strategia a fost iniţiată de Preşedinţia României, adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) şi înaintată în data de 23 iunie 2010 Parlamentului României."

În continuare găsiţi o sinteză a principalelor evenimente cu impact asupra libertăţii de exprimare, consemnate în Raportul FreeEx:

• De la începutul crizei economice, au fost concediaţi 6.000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi peste 60 de ziare locale s-au închis. În 2010, veniturile din publicitate au scăzut şi tirajele mai multor ziare quality s-au înjumătăţit faţă de anul precedent.

• Marii patroni de presă au fost în centrul dezbaterilor publice: Sorin Ovidiu Vîntu a fost reţinut pentru favorizarea unui infractor, Dan Diaconescu pentru şantaj, Dan Voiculescu a fost dovedit colaborator al Securităţii etc. Presa aflată în proprietatea acestora a relatat dezechilibrat, partizan şi, pe alocuri, isteric despre aceste evenimente.

• Presa a fost inclusă printre vulnerabilităţile la securitatea naţională, în Strategia Naţională de Apărare a Ţării.

• O problemă serioasă o reprezintă lipsa unor demarcaţii clare între publicitate şi produsele jurnalistice (reclame mascate, „proiecte speciale”).

• Conţinutul editorial relevant şi verificabil este pe cale de dispariţie, sufocat de jurnalismul de haită, isteric, manipulator, opinia partizană şi infotaiment.

• Autorităţile locale au dat sancţiuni disproporţionate şi au încălcat în numeroase cazuri libertatea de exprimare. Un jurnalist a fost amendat pentru un banc, iar un gen muzical a fost interzis în transportul public din două oraşe.

• Agresiunile fizice şi insultele la adresa jurnaliştilor au fost iniţiate într-o măsură alarmant de mare chiar de către poliţişti şi persoane publice.

• Autorităţile şi politicienii au promovat iniţiative legislative cu impact negativ asupra libertăţii de exprimare şi a independenţei presei (de ex.: legitimaţii de presă obligatorii, interdicţie de publicare pentru cei cu antecedente penale, declaraţii publice de interese obligatorii pentru jurnalişti, intrarea TVR Internaţional în subordinea Ministerului de Externe, retragerea licenţelor pentru presa scrisă care defăimează). Din fericire acestea nu au fost adoptate.

• Legea de funcţionare a radioului şi televiziunii publice nu a fost reformată, iar noile Consilii de Administraţie numite în 2010 rămân politizate.

• Curtea Constituţională a vrut să secretizeze date din declaraţiile de avere şi de interese ale demnitarilor.

• Televiziunile au transformat moartea unor persoane cunoscute în spectacole macabre, rezultat al degradării profesionale a presei.

• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis ca insulta şi calomnia să nu mai fie judecate în regim de infracţiuni penale.

• Trecerea la televiziunea digitală a fost amânată de Guvern pentru anul 2015.

• Scandalurile care au implicat moguli au arătat că aceştia controlează politica editorială a canalelor media (şi o schimbă în funcţie de interesele lor economice, politice şi juridice). Aceşti patroni înţeleg deontologia doar ca pe un ornament pe care să-l etaleze din când în când, iar mulţi jurnalişti (şi manageri editoriali) din trusturile lor acceptă situaţia şi participă la realizarea intereselor patronilor.

• Anul 2010 a demonstrat că banii pot cumpăra tăcerea sau partizanatul mass-media. În cazul Roşia Montană, presa a cedat la numeroase tehnici de presiune şi cenzură.

• Distribuţia presei a rămas un segment vulnerabil actelor de cenzură.