VIDEO. Povestea lui Dragoş Pătraru: “La 18 ani, am fost refuzat de Florin Călinescu. M-a marcat”. Mergeam şi plângeam. Cum a vândut ziare în liceu şi a luat premii în Franţa pentru actorie

PaginademediaTV. “Mergeam şi plângeam. Ploua. Nici nu ştiam pe unde merg”, a povestit Dragoş Pătraru, în premieră la PaginademediaTV. Avea 18 ani, dorea să intre în echipa Chestiunea zilei şi fusese refuzat de Florin Călinescu.

Un refuz care l-a marcat, a povestit Dragoş Pătraru. “Am plâns jumătate de zi”, îşi aminteşte Pătraru. “Călinescu habar nu avea cine sunt. Probabil primea 1.000 de cretini ca mine. Dar m-a ambiţionat.”

Realizatorul emisiunii Starea Naţiei, de la TVR 1, a povestit pentru Paginademedia.ro cum a vândut ziare câţiva ani, dar şi despre cum a luat cursuri de actorie, în liceu.

“La un festival în Franţa am luat şi premiul pentru cel mai bun actor, diploma a stat ani buni la Liceul Nichita Stănescu, din Ploieşti.”

Episodul Florin Călinescu, povestit de Pătraru în exclusivitate la Paginademedia.ro:

"Am fost la Teatrul Giuleşti, unde filma Florin Călinescu emisiunea Chestiunea Zilei. L-am aşteptat să iasă de la filmări. I-am zis ca vreau să intru în echipă, fac orice.

Eu am făcut foarte mult teatru în liceu, cu o trupă de teatru. Am fost în Franţa, am fost în ţară cu spectacole, ştiam despre teatru foarte multe lucruri, stăteam la repetiţii ore întregi cu actorii de la Teatrul de păpuşi şi cu cei de la Teatrul Toma Caragiu. De acolo am plecat pe ideea asta, pentru că profesoara mea de teatru, actriţă, doamna Olga Dumitrescu ... eu făceam multe prostii, luam totul în joacă şi l-a o repetiţie s-a enervat şi mi-a luat capul între palme şi mi-a zis “bă, ai o tonă de talent, tâmpitule, potoleşte-te şi ăsta e drumul pe care trebuie să mergi, dar nu te mai prosti cu tot felul de tâmpenii”. Şi am ascultat-o atunci. Şi îi mulţumesc pentru asta.

Am zis să ma duc şi eu direct la guru, că aveam de atunci ideea să fac ceva pe genul ăsta, late night show. Călinescu m-a intrebat “ce ştii să faci? În echipă nu te bag, dar ce ştii să faci ?” Am jucat teatru, i-am răspuns. “Altceva, limbi straine?” “Da, franceză”, “Avem nevoie, te băgăm să traduci filme”. Eu nu voiam să traduc, eu voiam să ajung pe post, aveam 18 ani. Să fac ceva, să car măcar o tavă prin platou, să apar pe acolo. Asta a fost aventura că nu a vrut să mă bage atunci în echipă la Chestiunea zilei.

Mergeam şi plângeam, nici nu ştiam unde merg, nu ştiam nimic în Bucureşti, săream peste liniile de tramvai să nu mă curentez. Mi-am promis că o să-i arăt omului! Nu m-am dus să-i spun niciodată, habar n-are cine sunt, ce am făcut. Probabil primea 1.000 de cretini ca mine zilnic. Am şi zis că o să îi povestesc odată, dar nu am apucat.

Atunci mi-am promis două lucruri.

1. Că dacă o să ajung într-o asemenea poziţie n-o să refuz niciodată un om care vine şi spune că vrea să facă ceva. În toate discuţiile pe care le-am avut, cu studenţii la jurnalism, cu oameni cu care am fost coleg la Universitatea Bucureşti unde am făcut Comunicare şi Relaţii Publice, la Litere şi un masterat tot acolo, unde am făcut lucrarea asta cu infotainment-ul, tuturor le-am zis “Veniti, demonstraţi ce puteti şi dacă vă ridicaţi la un anumit nivel şi pot să vă ajut oricum, o s-o fac”. Mi-am promis că niciodată n-am să rsping un om fără să văd ce poate.

2. Am promis că după ce o să realizez lucrurile pe care acum le-am realizat, deşi eu cred că sunt foarte multe lucruri pe care le vom demonstra în continuare, (noi am făcut la emisiune un plan pe cel puţin 10-15 sezoane) voi merge la Florin Călinescu să-i spun că "asta am facut-o pentru că atunci m-ai respins". Dar n-am ajuns să-i spun asta. Am fost la un pas când România TV a transmis meciul Grecia-România pentru că s-a făcut atunci o emisiune şi am moderat-o eu în studiou şi Letiţia, care îl cunoştea foarte bine pe domnul Florin Călinescu, l-a sunat să vină la emisiune şi el a zis că vine, că e ok, că s-a uitat la emisiunea aia a mea. Asta e ceea ce am auzit eu în telefon şi am vorbit cu dânsul la telefon atunci şi n-a mai putut să ajungă la emisiune. M-a sunat şi mi-a zis că îi pare rău că nu poate ajunge la emisiune. Asta se întâmpla în 2012. Dacă ar fi venit la emisiune i-aşi fi zis, aşa n-am avut niciodată ocazia să-i spun, dar totuşi îi mulţumesc că m-a ambiţionat foarte tare, am plâns jumătate de zi.

Cred că i-aş povesti că a fost o experienţă în viaţa mea, a fost un om care, prin tot ce a facut în Pro TV, m-a inspirat foarte tare şi că am „furat” foarte multe din atitudinea critică, şi acele sketch-uri. Am încercat să iau multe lucruri din ce a făcut Florin Călinescu. N-am înţeles de ce n-a continuat, înţeleg acum. Să faci o emisiune în fiecare seară cum a avut el la Pro TV, te ajunge din urmă.

Ar mai juca teatru azi?

“Îmi pare rău că n-am mai făcut teatru pentru că pe mine m-a ajutat foarte mult, pe scenă e un sentiment extraordinar. Copil fiind, să apari pe scenă.... Eu când am fost în Franţa şi am văzut o sală din aia plină, eram copil, eram clasa a zecea, nu ieşisem din ţară în viaţa mea. Erau vreo o mie de oameni în sală. Era un festival la care veniseră vrep 20 de ţări, unde eu am luat titlul pentru cel mai bun actor, am avut o groază de lucruri care au fost afişate la liceu, la Nichita Stănescu, în Ploieşti. Pe scenă e un sentiment extraordinar, pe mine m-a ajutat foarte mult. Asta cu teatru s-ar putea face în continuare. Dacă are cineva ceva să-mi dea să joc, n-am niciun fel de problemă.”

Interviul video a fost filmat în studioul Mindopoly.

VIDEO. Întâlnirea cu Florin Călinescu, povestită de Dragoş Pătraru în exclusivitate la interviurile PaginademediaTV :

Dragoş Pătraru: Am vândut ziare îl liceu. La început mi-a fost ruşine. Am şi adormit la o oră de chimie

Primul contact direct cu presa al lui Dragoş Pătraru a fost în liceu. A vândut ziare câţiva ani, şi-a amintit realizatorul TV la Interviurile PaginademediaTV.

Dragoş Pătraru:

"La 15-16 ani, era un chioşc de ziare vizavi de blocul nostru. Eu aveam nevoie de bani, voiam să ies la un suc. M-am gândit să vând ziare înainte să plec la şcoală, între 5.00 şi 7.00. Oricum, eu ştiam de la 14 ani, de când m-am înscris la liceu, la filologie, că voiam să mă fac jurnalist. M-am dus singur cu bicicleta şi m-am înscris la filologie.

Am mers la chioşcul şi i-am zis celui care vindea la chioşc, care era un om extraordinar, că vreau să vând ziare. Angaja vânzători volanţi în anii ăia. Mă sculam la 5.00 şi mergeam cu ziarele. La început mi-era ruşine, că mă cunoaştea lumea. Până am ajuns să strig titluri din ziare în gura mare, pe la gară, pe la cinema. Cert e că în două săptămâni, vindeam 300 de ziare EVZ pe zi. Eram plătit cu 6% din ce vindeam, am făcut treaba asta destul de mult timp.

După un timp m-a lăsat noaptea să stau în chioşcul de ziare, pentru că era non-stop. Mi-aduc aminte că am adormit la o oră de chimie. Ştiu că m-a văzut profesoara, iar o colegă i-a spus, «lăsaţi-l, că lucrează».

Vreo doi ani am stat noaptea. Citeam de la Infractoarea până la Dilema şi EVZ, citeam tot ce se scria şi am început, de distracţie, să fac corectură pe ziarele apărute. Noaptea vânam greşelile din ziare. Eram foarte mândru. Şi gândeşte-te că, la vremea aia, ziarele se respectau, aveau departament de corectură, scăpau destul de puţine greşeli.

Am început să scriu articole fără să le public undeva şi atunci am zis că asta trebuie să fie drumul meu.
Până la 18 ani am vândut ziare. După BAC, am zis hai să fac rost de bani şi am fost să dau un concurs la ziarul Prahova. Concurs de limba română."

În 1998, a plecat la Radio Contact, unde "mi s-au dat de trei ori mai mulţi bani. Aveam 550.000 de lei la ziarul Prahova în anul în anul 1997 şi în ’98 aveam la Radio Contact un milion opt sute de mii. Era de trei ori mai mare salariul."

În 1997, avea şi o emisiune la Antena 1 Ploieşti. A deschis apoi un ziar de sport – Fairplay de Prahova, iar apoi publicaţia locală Altphel.

Interviul video a fost filmat în studioul Mindopoly

VIDEO. Dragoş Pătraru, începuturile în presă: vindeam ziare la 15-16 ani