PaginademediaTV. Cum a început proiectul TimesNewRoman? Care a fost cea mai tare glumă? Dar cea mai citită? Ce prinde şi ce nu prinde la români? A mers Mihai Trăistariu mai departe cu procesul? Ce l-a deranjat pe Măruţă?
Istoria TimesNewRoman.ro de la origini până în prezent cu redactorul-şef Călin Petrar.
După doi ani de scris a venit recunoaşterea, povesteşte Călin Petrar despre site-ul care a împlinit şapte ani şi şi-a lansat şi un almanah pe print:
“Viralul care efectiv ne-a ridicat traficul a fost la vreo doi ani şi ceva, “Un ţigan excentric şi-a botezat copilul George”. Ăla a multiplicat de zece ori sau mai mult traficul şi cel mai important e că lumea atunci a descoperit site-ul. În acel moment au mai găsit că erau multe articole bune şi aveam un timp de stat pe site fenomenal, de zeci de minute, pentru că stătea lumea şi tot mergea din articol în articol.”
Atunci intrasem deja în era Facebook şi toată lumea share-uia către amicii pe care îi chema George. Chiar ţin minte când s-a făcut articolul, iniţial era pe cu numele “Nicolae”, pe care l-am schimbat cu George pentru că nu ştim încă un manelist cu numele ăsta.”
La început însă, conceptul nu era clar:
"Se întâmpla prin 2009, aveam un amic cu o firmă de IT şi vorbeam la o bere să facem un proiect online. Nici nu stabilisem ce să fie, umor sau altceva, pur şi simplu să facem ceva împreună.
Ne-am întâlnit de mai multe ori, ne-am gândit la mai multe versiuni, şi chestii culturale, şi chestii politice, şi am zis până la urmă să fie umor, pentru că din domeniul ne-ar fi mai la îndemână.
Ne-am uitat la The Onion, am învăţat de acolo: deşi subiectul era absolut imbecil, pueril, abordarea lui era cât se poate de serioasă. Din punctul meu de vedere asta accentua hazul, faptul că tratezi cu maximă seriozitate un subiect absolut pueril. La început am testat tot felul de articole. După aproape un an, ne concentram exclusiv pe ştirile inventate."
Cea mai tare glumă?
“Românii cu nume de sfinţi vor trebui să plătească o taxă ca să le folosească în continuare”. A avut sute de mii de afişări, a fost preluată, l-am văzut inclusiv într-o abordare TV la un post local de prin oltenia într-un vox. Culmea, unii erau de acord!”
Ce prinde şi ce nu prinde la români?
"Prind cel mai bine subiectele la zi, de interes general. Altfel sunt populare articolele cu Patriarhul, cu vasluienii, corporatiştii, au succes şi acelea cu buzoienii, noi repetăm obsesiv că Buzăul e Moldova.
În primul rând prind pentru că treaba cu capra vecinului funcţionează. Toţi ceilalţi care nu sunt vizaţi râd de cei vizaţi. Noi abordăm modul în care este perceput un lucru, nu cum e el în realitate."
Ce nu prinde?
"Eu sunt dezamăgit îndeosebi de articolele cu Videanu, că nu prind despre cât de mult a furat şi despre ditamai viloiul pe care şi l-a făcut. Lumea nu are o problemă cu Videanu. În general merg articolele despre cei care sunt pe un val de antipatie la nivel naţional, cum e acum Tăriceanu. E foarte simplu să te iei de Tăriceanu.
Mai sunt glume care nu au o miză şi nu prind, adică dacă nu există o capră a cuiva, romanul e mai relaxat."
Luaţi în serios?
"Realitatea.net ne-au preluat un articol în care spuneam că suporterii de la CFR Cluj fac playback pe stadion. A stat pe prima pagină la ei câteva ore doar, pentru că au fost avertizaţi în comentarii că e glumă. Am fost preluaţi şi de Evz, tot pe online, cu “zece perle pe care le-au făcut elevii maghiari la BAC”. Şi lor li s-a spus ulterior că e glumă.
Regele Cioabă s-a arătat deranjat odată de un articol scris după ce a murit vechiul Cioabă, cum că CNN l-a confundat pe Patriarhul Daniel cu noul rege al ţiganilor pentru că are foarte mult aur pe el. În articol scria că, spre deosebire de regele Cioabă, patriarhul chiar are aur adevărat, masiv, nu ce are ăla imitaţie acolo. Articolul ăsta a fost copiat integral de Cotidianul.ro, care au fost ameninţaţi de Cioabă că îi dă în judecată, că el are aur adevărat. S-a simţit lezat în orgoliul personal."
Probleme şi procese?
"Tăistariu a zis, dar nu mai a făcut-o, pentru că el cerea daune de miliarde şi nu ca să ceri banii ăştia trebuie să plăteşti nişte taxe de ordinul a 10% din sumă sau ceva de genul ăsta.
Am primit o notificare pe mail de la Măruţă. Într-o emisiune, era cel mai mic om din lume. L-a pus în tot felul de ipostaze penibile, adică l-a pus lângă un pantof, l-a măsurat cu sticla.
Din revolta aia s-a născut un articol care e scris de unul dintre colaboratori, întâmplător, “După cel mai mic om, la Măruţă vine şi mama celui mai prost om, mama lui Măruţă” sau ceva de genul ăsta. Coincidenţa a făcut că exact în acea zi era ziua lui Măruţă şi mama lui a venit în studio. Dar noi nu ştiam lucrul ăsta, a crezut că am făcut-o dinadins. Dar chiar nu am ştiut.
Ne-a cerut să ştergem articolul, iar noi am cerut drept condiţie să şteargă el primul emisiunea de pe site-ul ProTV, după care vom şterge şi noi articolul. El nu a făcut-o, noi nu am făcut-o, adică vii şi invoci decenţă, dar nu te uiţi şi în oglindă înainte."
Oana Roman nu s-a supărat?
Nu ne-a spus, nu am discutat cu ea pe subiectul ăsta, Fuego am văzut că nu s-a supărat. Noi am renunţat de ceva timp la glume cu Oana Roman şi Fuego, odată că începuseră cam toţi să le facă şi apoi pentru că lumea începea să ne alăture celor doi. Nu mi s-a părut normal să fim percepuţi la modul ăsta.
Politicienii v-au contactat?
Au încercat să ia legătura cu noi printr-o agenţie la modul nu să scriem despre ei, ci despre adversarii lor. Am refuzat din start pentru că ideea în sine că ar exista măcar o suspiciune că am făcut ceva pentru că am luat bani dintr-o parte sau alta ne-ar fi discreditat.
Interviul a fost filmat în studioul Mindopoly
VIDEO. Istoria TimesNewRoman de la origini până în prezent cu Călin Petrar, redactor-şef
Pe larg, interviul PaginademediaTV cu Călin Petrar, redactor-şef TimesNewRoman.ro:
Despre almanahul Times New Roman
Am vrut să demonstrăm că un produs bine făcut în print poate să aibă succes.
Am muncit foarte mult la almanahul ăsta, am remarcat multă lume care a presupus că pur şi simplu am luat nişte texte de pe site, am făcut un fel de best off şi i-am dat drumul. Nu, avem peste o sută de pagini de conţinut exclusiv, care există numai pe almanah, nu există pe site şi nici nu-l vom pune vreodată pe site, va rămâne doar aici.
Nu neapărat, am mers pe ideea să fie subiecte atemporale, pentru a fi valabile şi peste o lună, două şi politicienii au talentul ăsta de a face prostii la foc automat. Deci degeaba vorbesc de Tăriceanu, de prostiile pe care le zice zilele astea, peste două luni aceste prostii vor fi îngropate de un tăvălug de alte zeci de prostii pe care le va spune sau face până atunci. Ar fi apărut impresia asta de “ne la zi”.
Atunci am mers pe ideile clasice, patriarhul sau vasluienii; hai că vasluienii vor fi beţivi şi peste două luni, sau glumele despre corporatiştii care vor trăi aceeaşi viaţă mai departe, pe urmă ardelenii, moldovenii, oltenii şi celelalte subiecte, în general atemporale, valabile şi iarna şi vara.
Livrarea lui se va face exclusiv prin Emag, deci nu va fi la tarabe. Asta e partea pe care a păstrat-o de la online, difuzarea se va face exclusiv online.
Câţi sunt:
Suntem cinci oameni pe partea editorială, între care unul e, aşa cum îi zicem noi, artist complet, el se ocupă de caricaturi, de desene, dar contribuie şi la brainstorming, când discutăm subiecte şi alegem titlurile de ştiri. oameni care scriem efectiv suntem patru şi, pe urmă, avem componenta de bussines, managing partner-ul nostru, care de cele mai multe ori ne protejează în faţa clienţilor.
Avem de foarte multe ori probleme când avem advertoriale. Nu comunicăm noi direct, că am putea avea o abordare mai abruptă, e intermediată astfel încât să ne sincronizăm în cele din urmă.
Despre idei:
Ţinem foarte mult la ideea de originalitate, asta ne-a şi diferenţiat de-a lungul timpului de alţii, am încercat tot timpul să inovăm, să fim originali. Când aveam o idee, căutam pe google, verificam dacă a mai scris cineva, pentru că sunt anumite idei la îndemână care, evident, pot să îi vină şi altuia.
Începuturi:
Se întâmpla prin 2009, la vremea respectivă lucram la “Plai cu boi”, la DInescu, şi aveam un amic cu o firmă de IT căruia îi zic mogul pentru că îl deranjează, cel puţin primii cinci ani l-a deranjat, dar între timp s-a obişnuit cu titulatura şi vorbeam la o bere să facem un proiect online. Nici nu stabilisem ce să fie, umor sau altceva, pur şi simplu să facem ceva împreună.
Ne-am întâlnit de mai multe ori, ne-am gândit la mai multe versiuni, şi chestii culturale, şi chestii politice, şi am zis până la urmă să fie umor, pentru că din domeniul ne-ar fi mai la îndemână.
El urmărea presa din America, se raporta la ce se întâmplă în online-ul de acolo. Avea impresia că şi în România s-ar putea reproduce un site, blog, pentru că nu ştiam la început ce va fi. Noi suntem încă cu capra vecinului, noi trebuie să râdem unii de eilalţi, românul în zona asta se simte cel mai confortabil.
la început era cu de toate, evident sub incidenţa a ceea ce mai făcusem înainte, la Dinescu la Aspirina sau Plai cu boi, adică pur şi simplu luam ştiri şi le comentam, aveam şi ştiri inventate cum avem acum, dar nu era foarte clar, bâşbâiam.
Numele?
Cu numele a venit unul din foştii colaboratori, foştii redactori, pornea de la ideea de Times, care e un brand în presă, New de la un aer fresh şi Roman de la român. Adică un Times neaoş cum ar veni. Mi-a plăcut titlul şi pe urmă am descoperit că exista site-ul Times.ro care făcea exact ştiri inventate. Am încercat să găsim alt nume, dar nu am găsit unul care să ne placă la fel de mult şi ne-am hotărât până la urmă să continuăm aşa că ideea a venit fără să ştim de existenţa site-ului respectiv.
Concept şi modele:
Ne-am uitat la The Onion, am învăţat de acolo. Deşi subiectul era absolut imbecil, pueril, abordarea lui era cât se poate de serioasă. Din punctul meu de vedere asta accentua hazul, faptul că tratezi cu maximă seriozitate un subiect absolut pueril.
La început am testat tot felul de articole şi, neavând nici o audienţă foarte mare atunci, nu aveam nici Facebook, la nivel de feedback erau mai mult prietenii, ei veneau şi ne ziceau ce era mişto şi ce nu. Nu se cristaliza însă o idee clară pentru că fiecare avea o altă părere.
După aproape un an, după opt, nouă luni ne concentram exclusiv pe ştirile inventate şi începusem să lucrăm şi la partea de imagini.
Primul mare viral:
Primul viral a fost viral pe alte site-uri, la modul că a fost furat de la noi şi preluat de foarte mulţi. A fost un viral care nu ne-a adus trafic. Îl avem şi în almanah, era făcut sub formă de mică publicitate pe România de vânzare. Era o parafrazare a unui anunţ auto. A fost luată de foarte mulţi pe principiul că dacă e pe internet e la liber. A fost preluată inclusiv de blogul lui Zoe Petre, care, în momentul în care i-am scris, a anunţat sursa.
Iarăşi, viralul care efectiv ne-a ridicat traficul a fost la vreo doi ani şi ceva, “Un ţigan excentric şi-a botezat copilul George”. Ăla a multiplicat de zece ori sau mai mult traficul şi cel mai important e că lumea atunci a descoperit site-ul. În acel moment au mai găsit că erau multe articole bune şi aveam un timp de stat pe site fenomenal, de zeci de minute, pentru că stătea lumea şi tot mergea din articol în articol.
a apărut sub formă de banc pe Hotnews.ro de exemplu şi după ce am discutat cu ei chiar am legat o colaborare, chiar a fost o colaborare perfect onestă din partea lor, ei îl primiseră pe mail, noi am anunţat că e un articol de-al nostru, au dat sursa, a fost totul în regulă.
Atunci intrasem deja în era Facebook şi toată lumea share-uia către amicii pe care îi chema George. Chiar ţin minte când s-a făcut articolul, iniţial era pe cu numele “Nicolae”, pe care l-am schimbat cu George pentru că nu ştim încă un manelist cu numele ăsta.
Cel mai mare viral ever:
La nivel de afişări, cel mai citit articol ever e un articol care nu are nicio glumă. Singura glumă e titlul. Imediat după ce a ieşit Iohannis am dat un articol cu un titlu de genul “20 de măsuri scandaloase pe care vrea să le ia Iohannis” şi am dat reguli de bun simţ, 20 de lucruri pe care ar trebui să le facă un om civilizat. Pe acestea le-am scris perfect serios, singura glumă a fost “măsuri scandaloase”. Acesta e de departe locul unu la afişări din istoria noastră.
Cea mai tare glumă:
Dintre glume a fost “românii cu nume de sfinţi vor trebui să plătească o taxă ca să le folosească în continuare”. A avut sute de mii de afişări, a fost preluată, l-am văzut inclusiv într-o abordare TV la un post local de prin oltenia într-un vox. Culmea, unii erau de acord!
Au fost luaţi în serios?
Realitatea.net ne-au preluat un articol în care spuneam că suporterii de la CFR Cluj fac playback pe stadion. A stat pe prima pagină la ei câteva ore doar, pentru că au fost avertizaţi în comentarii că e glumă. Am fost preluaţi şi de Evz, tot pe online, cu “zece perle pe care le-au făcut elevii maghiari la BAC”. Şi lor li s-a spus ulterior că e glumă.
Regele Cioabă s-a arătat deranjat odată de un articol scris după ce a murit vechiul Cioabă că CNN sau BBC l-au confundat pe Patriarhul Daniel cu noul rege al ţiganilor pentru că are foarte mult aur pe el. În articol scria că, spre deosebire de regele Cioabă, patriarhul chiar are aur adevărat, masiv, nu ce are ăla imitaţie acolo. Articolul ăsta a fost copiat integral de Cotidianul.ro care au fost ameninţaţi de Cioabă că îi dă în judecată, că el are aur adevărat, s-a simţit lezat în orgoliul personal.
Procese? Trăistariu?
El a zis, dar nu mai a făcut-o, pentru că el cerea daune de miliarde şi nu ca să ceri banii ăştia trebuie să plăteşti nişte taxe de ordinul a 10% din sumă sau ceva de genul ăsta.
Notificare de la Măruţă:
Am primit o notificare pe mail de la Măruţă. Într-o emisiune, era cel mai mic om din lume. L-a pus în tot felul de ipostaze penibile, adică l-a pus lângă un pantof, l-a măsurat cu sticla.
Din revolta aia s-a născut un articol care e scris de unul dintre colaboratori, întâmplător, “După cel mai mic om, la Măruţă vine şi mama celui mai prost om, mama lui Măruţă” sau ceva de genul ăsta. Coincidenţa a făcut că exact în acea zi era ziua lui Măruţă şi mama lui a venit în studio. Dar noi nu ştiam lucrul ăsta, a crezut că am făcut-o înadins dar chiar nu am ştiut.
Ne-a cerut să ştergem articolul, iar noi am cerut drept condiţie să şteargă el primul emisiunea de pe site-ul ProTV, după care vom şterge şi noi articolul. El nu a făcut-o, noi nu am făcut-o, adică vii şi invoci decenţă, dar nu te uiţi şi în oglindă înainte. Eu înţeleg partea de audienţă, dar asta nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu ea.
Aţi avut momente în care v-aţi spus vouă înşivă că poate aţi exagerat prea mult la un moment dat?
Ne-am gândit, dar niciodată foarte serios. Noi am fi făcut lucruri mai agresive de atât, avem o listă de idei pentru care internetul românesc nu e pregătit.
Am scris odată despre Mihai Neşu. Am scris că “cercetătorii au stabilit că prima glumă cu Mihai Neşu va putea fi făcută abia peste 174 de ani”. Era un subiect sensibil. Lumea era revoltată că facem mişto de el. Nu, făceam mişto de ei, de modul în care se raportează la un subiect. Tocmai pentru că s-a revoltat lumea, a doua zi am făcut continuarea, “bestia cu chip uman, iată-l pe redactorul TNR care a scris ştirea cu Mihăiţă Neşu”.
Oana Roman nu s-a supărat?
Nu ne-a spus, nu am discutat cu ea pe subiectul ăsta, Fuego am văzut că nu s-a supărat. Noi am renunţat de ceva timp la glume cu Oana Roman şi Fuego, odată că începuseră cam toţi să le facă şi apoi pentru că lumea începea să ne alăture celor doi. Nu mi s-a părut normal să fim percepuţi la modul ăsta.
Politicienii v-au contactat?
Au încercat să ia legătura cu noi printr-o agenţie la modul nu să scriem despre ei, ci despre adversarii lor. Am refuzat din start pentru că ideea în sine că ar exista măcar o suspiciune că am făcut ceva pentru că am luat bani dintr-o parte sau alta ne-ar fi discreditat.
Când e campania electorală noi dezactivăm Google Ads tocmai pentru a nu ne apărea bannere politice, deci la noi politica nu va fi niciodată promovată, deci politica e singurul subiect pe care îl tratăm exclusiv din pasiune. Din zona politică nu am luat bani şi nu o să luăm niciodată pentru, după cum se vede, toţi banii ăia care se învârt prin campanii sunt bani publici furaţi şi ar părea că ne-am lua de mână cu băieţii care fură.
Şedinţele la TNR?
Toată ziua petrecută în redacţie e o şedinţă. Stăm pur şi simplu la calculator şi citim, discutăm şi uneori când vrem să avem un puseu de creativitate închidem calculatoarele şi rămâne doar unul singur care notează. Pur şi simplu vorbim despre ce s-a mai întâmplat, care ar fi subiectele, că încercăm să acoperim subiectele la zi, dacă nu, oricum avem subiectele atemporale.
Vreo pană?
Nu ni se întâmplă să fim toţi cinci în pană de idei în acelaşi timp.
Ce prinde cel mai tare?
Prind cel mai bine subiectele la zi, de interes general. Altfel sunt populare articolele cu Patriarhul, cu vasluienii, corporatiştii, au succes şi acelea cu buzoienii, noi repetăm obsesiv că Buzăul e Moldova.
În primul rând prind pentru că treaba cu capra vecinului funcţionează. Toţi ceilalţi care nu sunt vizaţi râd de cei vizaţi. Noi abordăm modul în care este perceput un lucru, nu cum e el în realitate.
Ce nu prinde?
Eu sunt dezamăgit îndeosebi de articolele cu Videanu, că nu prind despre cât de mult a furat şi despre ditamai viloiul pe care şi l-a făcut. Lumea nu are o problemă cu Videanu. În general merg articolele despre cei care sunt pe un val de antipatie la nivel naţional, cum e acum Tăriceanu. E foarte simplu să te iei de Tăriceanu.
Mai sunt glume care nu au o miză şi nu prind, adică dacă nu există o capră a cuiva, romanul e mai relaxat.
Ce nu fac?
Noi ne ferim să facem jocuri de cuvinte. Rar se întâmplă, tocmai că pe jocuri de cuvinte erau deja Caţavencii şi nu ne-am băgat. Plus că jocurile de cuvinte, după oărerea mea, sunt un fel de stadiu incipient al umorului, foarte la îndemână. L-am auzit pe fiimiu făcând jocuri de cuvinte la nouă ani.
Regrete?
Nu, în general nu am astfel de sentimente, sunt pe principiul “anithing goes”, din punctul meu de vedere nu există limite. Problema nu e la mine, e la ceilalţi, la modul în care mă percep ceilalţi nu la modul la care sunt eu. Mă interesează mai puţin părerea celorlalţi pentru că e fiecare cu ale lui.
Momente grele?
Perioada de început, când scriam deja constant, aveam patru, cinci texte pe zi, le publicam şi nu înţelegeam de ce nu vine lumea pe site, atunci nu aveam nici Facebook şi nu ştiam exact cum să ne promovăm.
Vedeam bloguri care aveau un articol sau două pe zi care aveau trafic mai mare decât noi, care băgam şi pe calitativ eram peste ei.
Ne gândeam inclusiv să mai facem şi alte proiecte, să adunăm şi din alte proiecte utilizatori, să ajungem la o anumită cifră lunară, dar, în timp ce discutam despre lucrurile astea s-a întâmplat să se viralizeze un articol şi de acolo trendul a fost ascendent. Ieri sau alatăieri am depăşit cinci sute de mii de fani pe Facebook.
Acum avem undeva în jur de un milion jumate, avem şi vârfuri dar asta e media.
Comentarii