PaginademediaTV. Ce poate face TVR pentru a-şi recâştiga publicul? Ce înseamnă televiziune publică? Cum poate să-şi găsească locul?
Cătălin Ştefănescu, realizatorul emisiunii Garantat 100% de la TVR, la interviurile PaginademediaTV:
"Dacă l-ai aduce pe Larry King astăzi la postul public din România sau pe unul din marii jurnalişti de la CNN de la ora asta în România şi ar face talk-show principal de seară, zilnic, nu cred că postul public de televiziune ar exploda şi s-ar transforma într-un vulcan de simpatie pentru publicul românesc."
De ce?
“Pentru că postul însuşi are o problemă de percepţie”, argumentează realizatorul.
Cătălin Ştefănescu:
“Postul public ar trebui să arate ca un post public de televiziune. Mi se pare cu totul ridicol să te gândeşti, dacă cineva se va fi gândit la aşa ceva, că nişte producţii care au un aspect comercial pot să tragă după ele, teoretic, nişte producţii care sunt tipice postului public de televiziune.
Cu cât felul nostru de a ne comporta şi de a lucra şi de a arăta lucruri în şi la postul public de televiziune coerent, cu atât mai mult şi percepţia publică, cred că va începe măcar să aibă chef să ne vadă.”
Ce e de făcut?
“Deocamdată, în ceea ce ne priveşte, cred că datoria noastră e să ne facem emisiunile mult mai bine. Cred că datoria noastră e să ne comportăm ca oameni care fac meseria asta mult mai bine din punct de vedere profesional, pe urmă ar trebui să pretindem anumite lucruri.”
“Cred că se poate sacrifica o vreme un tip de audienţă pentru a câştiga reputaţie şi credibilitate”.
O discuţie deschisă despre ce înseamnă o televiziune publică, despre situaţia de acum a TVR, despre ce se mai poate face, despre acceptarea şi rezolvarea unei stări de fapt.
Din interviu:
DESPRE EMISIUNEA Garantat 100%.
"Ce ne interesează foarte tare e să prezentăm o emisiune în care nişte oameni spun poveşti, din care noi credem că cei care se uită la noi pot să rămână cu ceva şi să facem lucrul acesta respectându-l pe invitat, lăsându-l să vorbească.
Nu e o emisiune despre moderator, este o emisiune despre invitat şi păstrăm un anumit ritm, încăpăţânându-ne să credem că în lumea asta şi în meseria asta pe care o facem nu există doar un singur ritm care este ăla: urcă-te pe invitat, întrerupe-l cât mai des, dacă ai numărat în cap până la 20 şi nu ai zis nimic trebuie să intervii pentru că alminteri e plictiseală.
Respect acest fel de a face lucrurile, aşa cum respect în mod autentic, nu o spun aşa, pentru că suntem la un interviu, respect ce fac colegii de la televiziunile comerciale şi înţeleg sintaxa, înţeleg gramatica în care lucrează ei. Noi suntem la postul public şi, în ceea ce mă priveşte, înţelegem să facem lucrurile altfel.
Noi încercăm, pentru că suntem la un post public de televiziune şi credem în ideea asta de post public de televiziune (când spun noi mă refer la mine şi la colegii mei, cei care facem emisiunea asta) încercăm să răspundem unor oameni care investesc ceva din timpul lor şi îl petrec alături de noi.
Oamenii aceştia sunt oameni foarte simpli, fără cine ştie ce şcoli sofisticate, dar care au anumite preocupări faţă de subiectele pe care le dezbat în emisiune, sunt oameni din corporaţii care sunt interesaţi de ceea ce facem acolo, sunt artişti interesaţi de ceea ce facem şi nu în ultimul rând studenţi. Pentru categoria asta de public, în primul şi în primul rând, noi am încrecat să fim de-a lungul timpului cât mai contemporani în felul de a arăta al emisiunii, adică în spaţiul acela scenografic în care ne desfăşurăm emisiunea."
DESPRE MESAJUL care apare la începutul emisiunii “Acesta este felul nostru de a înţelege ce înseamnă televiziunea publică”:
"Am simţit nevoia să punctăm lucrul ăsta pentru că fac parte, dacă vrei, dintr-un grup non-organizat, de colegi care cred foarte tare în ideea de televiziune publică.
E felul nostru de a înţelege şi de a face televiziune publică, pentru că stilul în care facem lucrurile s-ar putea la un moment dat să devină unul, o să spun foarte direct, nu are niciun sens să fac diplomaţie aici, se poate spune aşa: “băi nene, nu se mai face televiziune la ora asta cum faceţi voi, adică e cam plictiseală, adorm, îl aud pe ăla vorbind şi cam adorm”. Răspund da, ai dreptate, e foarte adevărat, dar cred că, în afară de emisiunile cu ritmul pe care l-ai evocat adineauri, trebuie să existe şi altceva, pentru că există lume care doreşte în mod obiectiv şi adevărat altceva, un alt ritm, un alt fel de punere a problemelor. Nu ne urcăm pe omul cu care vorbim. Dacă vrei, e o declaraţie de onestitate şi de punere cât mai vizibilă în vedere a faptului că facem televiziune publică.
Televiziunea publică nu e aşa, o noţiune cu care operăm, nu e un bec din tavan, nu e un neon, televiziunea publică e ceva concret, printre multe altele, e şi ce facem noi la emisiunea asta."
TELEVIZIUNE DE STAT vs TELEVIZIUNE PUBLICĂ
"Când se spune la televiziunea de stat, oamenii nu sunt de condamnat când spun lucrul ăsta pentru că încă, în România, percepţia asupra noţiunii de Stat sau public, e o percepţie care vine de acum 28 de ani în urmă.
Instituţia Televiziune Română nu este o instituţie de stat, e o instituţie publică şi de-aia folosim sintagma asta, să ne obişnuim, dacă se poate, cât mai mult, să o folosim pentru că ea e una corectă. Cel puţin în esenţa ei este una corectă.
trebuie să spun şi spun lucrul acesta cât se poate de deschis: nu sunt foarte fericit de felul în care se percepe noţiunea de jurnalist la potul public de televiziune. E un lucru de care nu sunt fericit dar el este cauzat în primul rând de comportamentul şi de felul nostru de a pune problema, nu e doar o percepţie eronată a exteriorului asupra interiorului instituţiei.
Faptul că suntem de foarte multe ori percepuţi ca angajaţi sau slujbaşi ai unei televiziuni de stat, asta este sintagma, e un lucru care, pe mine unul, şi pe cei mai mulţi dintre colegii mei, ne deranjează profund. Încercăm să facem atât cât ne stă în putere să dovedim că suntem jurnalişti angajaţi ai postului public de televiziune, nu slujbaşi ai unei televiziuni de stat.
Prin urmare, ce vreau să spun este ca da, noi am cauzat o bună parte din percepţia asta, dar sunt oameni în televiziunea publică, oameni care îşi fac foarte bine meseria şi care pot, la un moment dat, să ducă percepţia exterioară asupra televiziunii într-o direcţie pozitivă
dacă imaginea asta generală e imagine mai degrabă de neîncredere în postul public de televiziune, e o imagine pe care ar trebui să ne-o asumăm. Cred că ceea ce trebuie să construiască postul public, nu vreau să mă substitui acum niciunui factor din conducerea din etajele superioare ale conducerii televiziunii publice, e doar părerea unui om care lucrează acolo şi care se uită la programele televiziunii publice, cred că restaurarea acestei încrederi, acestei reputaţii, se face făcând televiziune publică aşa cum se defineşte televiziunea publică. Cred că lucrul ăsta e important."
DE CE NU S-A FĂCUT PÂNĂ ACUM?
"Până acum ne-au oprit mai multe lucruri: incompetenţă, lipsă de profesionalism, impostură, presiune politică, confortul sinecurii, foarte multe lucruri, le pot nuanţa pe toate."
POVARA ISTORIEI ŞI ASUMAREA EI
"Categoric da, în ce mă priveşte, cred că TVR-ul are nevoie de o mult mai mare deschidere a privirii asupra sinelui. Dar deschiderea asta nu se face bătându-ne cu cărămida în piept, nu cred că se face lăudându-ne, nu cred că se face flambaind ceva ce nu e cazul să fie învelit în atât de multe foi colorate. Cred că problema noastră cu istoria e că venim din singura televiziune din România care, la originile ei, era o televiziune de propagandă a PCR, cred că atunci când discutăm despre subiectul ăsta trebuie să-l formulăm cât se poate de limpede
Faptul că la televiziunea publică au existat Alexandru Bocăneţ, celebrele emisiuni de la sfârşit de săptămână, toate astea sunt lucruri foarte bune, s-a făcut şi pionierat din punct de vedere tehnic şi artistic, în sensul adevărat al termenului la televiziunea publică.
În primul rând, televiziunea română vine din singura televiziune din România care a fost organul de propagandă al PCR. Trebuie să spunem lucrul ăsta, trebuie să vorbim despre el. Faptul că ea este acum o televiziune publică şi nu una de stat trebuie să fie un subiect pe care eu cred că trebuie să îl vehiculăm mai des în spaţiul public. Eu unul simt nevoia să spun lucrul ăsta şi o spun din ataşament şi din preţuire pentru postul public de televiziune.
Eu cred că ar trebui să facem şi acest exerciţiu pentru că există cu siguranţă oameni care au lucrat şi înainte de 1989 în TVR, dar care, din punct de vedere profesional, pe anumite părţi îşi făceau treaba foarte bine.
Acum trecem la o discuţie foarte mare: ce însemna lucrul ăsta? Însemna că faci un pact cu sistemul sau ba? Faptul în sine că lucrai la postul de televiziune, unicul de atunci, era o formă de culpabilitate sau nu? Sunt întrebări pe care eu cred că ar trebui să ni le adresăm într-un mod foarte deschis.
Mă îndoiesc de exemplu că un jurnalist care, să zicem, făcea ştiri externe într-un mod cât putea el de corect în momentul cu pricina, mă îndoiesc că un cameraman, un sunetist foarte bun, care lucrau atunci la postul public de televiziune făceau ceva care însemna slujirea partidului comunist.
Prefer să avem discuţia asta în spaţiul public şi să nu o consumăm doar la bere. Eu cred că ăsta ar fi unul dintre lucrurile foarte interesante care s-ar putea face la postul public. Nu e obligatoriu ca toată lumea să fie de acord, nu e deloc obligatoriu să plecăm cu un mare consens de la povestea asta.
Teama, reticenţa, ocolirea, driblingul fin al acestor subiecte, eu cred că nu ne face bine pentru că, de fapt, percepţia pe care publicul o are faţă de televiziunea publică e una la fel de ceţoasă ca felul nostru de a ne comporta şi de a vedea lucrurile.
Cu cât felul nostru de a ne comporta şi de a lucra şi de a arăta lucruri în şi la postul public de televiziune este mai coerent, cu atât mai mult şi percepţia publică, cred că va începe măcar să se schimbe, iar lumea să aibă chef să ne vadă."
PROIECT NOU.
"Avem un proiect, e vorba de un grup de colegi, producătoare şi realizatoare, e vorba de Ioana Mureşan şi Ruxandra Ţuchel, împreună cu câţiva colegi la care ţin de altfel foarte tare, oameni care îşi fac meseria foarte bine, facem un proiect în cadrul proiectului general TVR 60. O emisiune care se numeşte Portret de secol şi care foloseşte partea complet non-explorată a arhivei.
Întotdeauna când se vorbeşte despre postul public se vorbeşte despre legendara arhivă TVR. Ea este legendară la propriu, este epică din punctul de vedere al dimensiunilor, dar, după părerea mea, noi am ştiut foarte puţin să valorificăm esenţa acestei arhive şi am valorificat mai mult noţiunea “arhivă”.
La noi de foarte multe ori arhiva a însemnat expunerea obsesivă a aceloraşi lucruri de-ţi venea să înnebuneşti când le vedeai a miliarda oară.
Emisiunea Portret de secol desface la propriu cutii cu pelicule care au fost închise şi sigilate, cu ştiri externe care au ajuns din 1964 la televiziune şi care nu se puteau da pe post. Nu puteai să dai atunci pe post faptul că grupul Beatles a scos album sau că ocupau primele cinci locuri în topul o sută din Statele Unite. Nu puteai să dai nu ştiu care nuntă regală din nordul Europei. Nu puteai să dai faptul că există un conflict la frontiera dintre China şi Rusia. Ei bine, toate lucrurile astea, grupate pe ani, sunt scoase din arhivă unde, mai spun odată, sunt cutii în care nu s-a umblat deloc pentru că nu exista un motiv pentru asta, cu ştiri externe despre care vorbim abia acum."
Ce NU trebuie făcut.
"Nu cred că trebuie să începem înjurând televiziunile comerciale. a face concurenţă cu televiziunile comerciale pe ce ştiu televiziunile comerciale să facă foarte bine este o eroare. Postul public este construit pe cu totul alte criterii şi de la postul public se aşteaptă cu totul şi cu totul altceva. Cred că se poate sacrifica o vreme un tip de audienţă pentru a câştiga reputaţie şi credibilitate.
Postul public ar trebui să arate ca un post public de televiziune, nu să încerce, mi se pare cu totul ridicol să te gândeşti, dacă cineva se va fi gândit la aşa ceva, că nişte producţii care au un aspect comercial pot să tragă după ele, teoretic, nişte producţii care sunt tipice postului public de televiziune."
Interviul a fost realizat în studioul Mindopoly
Trimite un comentariu