VIDEO. "Îmi pare rău, pentru că este eşecul meu. Nu am reuşit. Nu am reuşit decât să-i fac pe patroni să râdă de mine", povesteşte Adelin Petrişor.
Despre ce este vorba? "Am vrut să merg în spaţiu, dar nu a reuşit", continuă. Nu a fost doar o dorinţă, ci un proiect concret. Pus pe hârtie.
Adelin Petrişor, la Interviurile 10 ani de Paginademedia:
"Am vrut să ajung în spaţiu. Nu aş fi fost eu primul jurnalist, există un japonez. O televiziune japoneză a trimis înaintea guvernului un jurnalist în spaţiu, cu ruşii, şi a făcut de râs guvernul japonez, care ulterior a trimis cu americanii un astronaut.
Multă vreme, şi la Antene şi la Vântu am avut proiectul. O să ziceţi că sunt nebun, costa 40 de milioane de euro, dar am zis aşa:
De ce avem nevoie în ţara asta? Avem oameni deştepţi. Nu îi vedem în funcţii, dar avem. Avem oameni deştepţi, avem potenţial genetic, avem profesori. Noi nu ne cunoaştem potenţialul, avem nevoie de inspiraţie. Şi atunci am vorbit cu cei de la Antene şi Realitatea, care mi-au zis că sunt nebun, am zis „Fraţilor, hai să găsim sponsori pentru 40 de milioane de dolari şi să facem nişte transmisiuni de pe staţia spaţială internaţională."
Reacţia patronilor?
"Am vorbit şi cu Vântu la un moment dat şi mi-a spus că sunt nebun. Mihnea era şef la Realitatea TV. Când i-am dat proiectul şi i-am spus cât costă, l-a luat tremuratul şi mi-a zis că sunt de două ori banii din publicitate pe un an.
Ei erau realişti, eu sunt un artist. Eu sunt ziarist, nu trebuie să număr bani.
Jurnalistul s-a documentat. A avut şi un răspuns de la Facebook, reţea care l-ar fi susţinut.
Adelin Petrişor:
"M-am uitat să văd cât costă să fii turist spaţial. Au zburat patroni de la Cirque du Soleil, au zburat mai mulţi. Mi-am făcut temele, am văzut cât costă, inclusiv le-am scris fondatorilor Google, încercând să găsesc şi bani. Ne-au răspuns. Nu ei, dar ne-a răspuns PR-ul de la Google.
La Facebook ştiu sigur că am primit răspuns că mă ajută. Au înţeles că asta e ideea, ideea e să le arăţi oamenilor câte se pot face. Cei de la Facebook mi-au spus că mă ajută cu trafic, pentru că bani nu puteau să-mi dea, dar mă ajută să-mi dea trafic, să facem conferinţe cu jumătate de glob, să intrăm în direct cu tinerii de la aeronautică şi să vorbim şi să povestim şi să arătăm ceea ce înseamnă să trăieşti în imponderabilitate, ce înseamnă să bei apă... pentru că lumea avea nevoie de inspiraţie. Şi ideea era următoarea: Dacă nişte trişti de la o televiziune pot face asta, câte poate face o ţară cu 20 de milioane de oameni?
M-am gândit că ţara are nevoie de lucruri care să inspire. Faptul că o televiziune putea să facă o transmisiune de pe staţia spaţială internaţională îţi arăta câte putea să facă ţara însăşi. O televiziune mică, oricât de mare e în România, e mică raportată la proiect. Ăsta e regretul meu.
Deocamdată, proiectul ăsta e un eşec şi cred că va mai fi pentru că sunt realist."
Comentarii