VIDEO. Alexandru Papadopol, semaforistul din noul serial HBO - Bani negri. Premiera, în weekend

VIDEO. Un nou serial HBO are premiera în weekend. Unul dintre actorii principali e Alexandru Papadopol, pe care l-am invitat la Interviurile Paginademedia.

Ce am aflat, printre altele?

• că serialul înclină mai mult spre o comedie.

„E mai mult o comedie, dar noi ca actori n-am tratat aşa lucrurile cheie. Comicul e un efect al unui scenariu bine scris.E un scenariu foarte bine scris, cu mult umor şi multă emoţie, despre oameni cu diverse motivaţii"

• că rolul lui este de "semaforist". Repară semafoare într-un oraş de provincie (s-a filmat la Piatra Neamţ şi Oneşti).

„Nu ştiu de ce a ales Daniel Sandu, scenariul şi regizorul, această meserie, dar mi se pare foarte în regulă. Doru este un om responsabil, în această meserie îţi trebuie o doză de responsabilitate să poţi să controlezi semafoarele dintr-un oraş, sigur că meseria asta se leagă de poveste, dar nu pot să divulg până la capăt ce se va întâmpla.

În poveste este foarte bine integrată meseria.”

• că s-a pregătit să lucreze pe o maşină specială undeva pe lângă Snagov (este acolo un magazin, la şosea, care vinde maşini speciale, cu nacele, cu care poţi lucra la înălţime)

"Acea cuşcă trebuie bine manevrată de nişte manete. Trebuie să exersezi şi mult timp am exersat, m-am dus în Otopeni şi acolo am exersat şi apoi a trebuit să îl conduc, era maşina mea de serviciu, trebuia să fiu ultra familiarizat în maşina aia şi am condus-o. Iar cu această cuşcă, mă urcam, mă coboram, mă duceam stânga-dreapta.

Am şi spus că una dintre întrebările din pre-producţie a fost dacă am rău de înălţime. Ăsta nu era un film făcut pentru cineva care are rău de înălţime, pentru că erau ore în şir în care stăteam în macelă. Stăteam acolo ore în şir la filmare.

Un fapt aşa amuzant, erau nişte angajaţi pe la primăriile pe unde am filmat şi ei mi-au zis: domne, dar la cum ştii tu să te mişti cu nacela asta şi cu utilajul ăsta, poţi să vii liniştit la noi să punem luminiţe prin oraş la iarnă.”

• că telenovelele au avut vremea lor de glorie, iar acum au evoluat la "seriale":

"Le spunea telenovele pentru că erau pe un anumit post de televiziune (Acasă TV - n. red) şi trebuiau vândute în felul ăsta.

Cred că produsele respective reprezentau situaţia ţării din momentul acela, să ne gândim că au fost în anii 2005, 2007, 2008. 14,15 ani au fost, acum ţara arată altfel, există o deschidere tot mai mare pentru o serie de filme, seriale, şi aşa mai departe.

Lumea era atunci mai izolată în interiorul ţării şi bineînţeles accesa un anumit gen de produs cinemaotgrafic. Nu ştiu dacă ar mai avea acel succes.

Au avut o vreme a lor, atunci se strângeau mii de oameni prin pieţele oraşelor, era o nebunie."

• că piaţa serialelor a evoluat enorm

"Daniel Sandu (regizorul serialului n. red) spune o chestie foarte deşteaptă. În Europa se fac în jur de 7.000 de filme, seriale, adică există 7.000 de poveşti. De ce ai scrie o poveste şi s-ar uita la povestea aceea, rămâne de văzut.

Acea poveste trebuie să conţină ceva pentru că este concurenţa infiorător de mare. Sunt 7.000 de poveşti. De ce m-aş uita la povestea ta, care este numărul 7.844? Trebuie să trezească interesul cumva.”

• că filmările au fost făcute anul trecut, nu în pandemie

• că lui Alexandru Papadopol îi plac Fargo, Outsider şi Cernobîl

• că, foarte important, serialul e accesibil de duminică, 22 noiembrie, pe HBO.

VIDEO. Alexandru Papadopol, totul despre rolul din noul serial Bani negri, de pe HBO

Pe larg, din interviu:

Ce ai făcut în pandemie?

Papadopol: „În ianuarie, februarie, avem vreo patru spectacole pe săptămână, repetam la 2 piese, una la teatrul Odeon şi una la teatru Independent, apoi brusc pe 8 martie am avut ultimul spectacol, „Linişte. Sărut. Acţiune”, la teatrul Odeon şi de atunci nu m-am văzut de luni bune cu colegii. În perioada asta pot să spun că am fost unul dintre norocoşii care au avut de lucru, adică am jucat la Grădina de Vară a parcului Herăstrău nişte spectacole ale teatrului Odeon.

Am filmat la Octav Chelaru, am unul dintre rolurile principale, un rol important şi de maturiate şi despre care o să vorbim, într-un film care se numeşte Balaur. Apoi am scos la teatrul Odeon o premieră în regia lui Andrei Măjer, se numeşte Kilometrul 0. Am avut de lucru, am fost printre cei norocoşi, dar desigur îmi este dor să joc, jucam la teatrul Odeon în 8-9 spectacole şi acum nu mai am ce să fac.

De asemenea, eu sunt înscris la Doctorat la UNATC şi am reuşit să-mi fac două dintre cele 3 referate, mai am unul de predat în februarie şi apoi diploma în iunie-iulie.”

Despre serialul Bani Negri:

Papadopol: „Îl joc pe Doru, Doru mă cheamă, Doru are o viaţă aparent banală într-un orăşel de provicincie, este semaforist, adică inginer, montator de semafoare. Noi am filmat la Piatra Neamţ şi la Oneşti. Nişte oraşe frumoase, înconjurate de dealuri, de munţi, unde nu se întâmplă mare lucru.”

De ce semaforist?

Papadopol: „Nu ştiu de ce a ales Daniel Sandu, scenariul şi regizorul, această meserie, dar mi se pare foarte în regulă. Doru este un om responsabil, în această meserie îţi trebuie o doză de responsabilitate să poţi să controlezi semafoarele dintr-un oraş, sigur că meseria asta se leagă de poveste, dar nu pot să divulg până la capăt ce se va întâmpla. În poveste este foarte bine integrată meseria.”

Tu ce fel de personaj eşti în serial?

Papadopol: „Nu este un serial cu personaje bune sau rele, este un secnariu foarte bine scris, cu mult umor şi multă emoţie despre oameni cu diverse motivaţii. Cam atâta pot să spun. Nu sunt nici rău, nici bun. Încearcă să rezolve o situaţie care e fără ieşire. E un om simplu dintr-un orăşel de provincie căruia i se întâmplă lucruri majore.

În orice scenariu bun eroul are o viaţă care-i convine şi apar evenimente îl deraiază de la viaţă respectivă şi el pe tot parcursul scenariului încearcă să repună lucrurile în marca lor care îi convenea.”

Intriga: jaful şi discuţia cu un prieten

Papadopol: „Cam asta ar fi intriga, ei sunt obligaţi să dea această lovitură fără să vrea, apelează la tot felul de organe abilitate ale statului care nu îi ajută, ba dimpotrivă îi ajută să dea această lovitură. E vorba de bani, e vorba de lăcomie şi aşa mai departe.”

E mai mult comedie sau o dramă? La ce să ne aşteptăm de la serial?

Papadopol: „E mai mult o comedie, dar noi ca actori n-am tratat aşa lucrurile cheie. Comicul e un efect al unui scenariu bine scris.

Serialul este o comedie care are cam toate ingredientele, are şi acţiune şi emoţie. Mie, cel puţin, mi-a plăcut foarte mult. E un barometru acesta: actorul care citeşte pentru prima oară scenariul şi mi-a plăcut foarte mult.

Când vorbim despre Occident, a fost un film foarte bun, ştiam din start că va fi un film bun, pentru că acum 20 de ani nu aveam cine ştie ce experienţă, ţin minte că mi-a plăcut enorm de mult scenariul în momentul în care l-am citit şi mi-am dat seama că poate fi o minunată poveste dramatizată, ştii?

Pentru că asta e partea bună a unui scenariu, că poate fi dramatizat, că sunt anumite lecturi care îţi stârnesc interesul în momentul în care le citeşti, dar sunt poveşti foarte bune, cum e cea din Bani Negri, în care simţi că poate fi dramatizată, că poate fi spusă prin intermediul unui actor.”

Cât se regăseşte din viaţa de zi cu zi în serial?

Papadopol: „Este universal valabilă, dar noi ne-am axat pe relaţiile astea interumane care sunt în orice fel de civilizaţie, în orice fel de ţară şi bineînţeles întâmplările astea care se produc capătă valenţe nebănuite care i se întâmplă unui om simplu, adică nu i se întâmplă lui Rambo, adică unui om super antrenat, ci unui om simplu care nu se aştepta la aşa ceva, adică surpriza este încasată în acelaşi timp de actori şi de spectatori.”

De unde te-ai inspirat pentru rol?

Papadopol: „Acuma, ştii, Cristi Puiu are vorbă foarte bună: Orice informaţie poate fi găsită în scenariu. Ori scenariul bun conţine cam toate informaţiile de care un actor are nevoie. Asta dacă ne referim la relaţii, situaţii şi aşa mai departe. Dacă ne referim la relaţia asta de semaforist, e greu să joci un semaforist, un instalator, adică nu te apuci să joci meseria pentru că nu ştii care sunt reperele. Sunt nişte repere specifice la care el se raportează ca profesionist, dar cam atâta.

Ce pot să spun este că am exersat, am repetat foarte mult, chiar foarte mult şi am devenit am foarte bun în mănuirea acelui utilaj. Este acea macara cu care te înalţi la semafoare ca să poţi să le repari. Acea cuşcă trebuie bine manevrată de nişte manete.

Trebuie să exersezi şi mult timp am exersat, m-am dus în Otopeni şi acolo am exersat şi apoi a trebuit să îl conduc, era maşina mea de serviciu, trebuia să fiu ultra familiarizat în maşina aia şi am condus-o. Iar cu această cuşcă, mă urcam, mă coboram, mă duceam stânga-dreapta. Am şi spus că una dintre întrebările din pre-producţie a fost dacă am rău de înălţime. Ăsta nu era un film făcut pentru cineva care are rău de înălţime, pentru că erau ore în şir în care stăteam în macelă. Stăteam acolo ore în şir la filmare.

La Otopeni era acest garaj cu maşini. Erau mai multe utilaje, iar eu trebuia să mă obişnuiesc cu unul singur şi l-am tot plimbat, am mers mult cu el, am filmat luni de zile cu el, iar în pre-producţie am mers mult cu el ca să mă obişnuiesc să mă pot să fiu crezut că este maşina mea de serviciu cu care mă învârt toată ziua şi că pot să repar, că nu-mi tremură picioarele acolo sus.”

Când aţi filmat?

Papadopol: „Am filmat anul trecut, am terminat filmările pe 17 noiembrie 2019. N-aveam nicio treabă cu pandemia, nici nu ne gândeam că ar putea să existe aşa ceva. Un fapt aşa amuzant, erau nişte angajaţi pe la primăriile pe unde am filmat şi ei mi-au zis: domne, dar cum ştii tu să te mişti cu nacela asta şi cu utilajul ăsta, poţi să vii liniştit la noi să punem luminiţe prin oraş la iarnă.”

E o poveste pe câte episoade întinsă?

Papadopol: „Este o mini-serie. Spre bucuria noastră, este cu final deschis.”

Care crezi că o să fie reacţia publicului?

Papadopol: „Eu cred că o să placă foarte mult serialul ăsta. Este o poveste bună, emoţionantă, jucată bine, pentru că noi ne-am bucurat foarte mult că suntem acolo, că putem să jucăm. Este promovat foarte bine şi au fost două episoade date la TIF şi a fost probat la public. Nu văd de ce nu ar fi un succes.”

Cum ţi se pare piaţa serialelor româneşti?

Papadopol: „Cred că e loc de mai mult, de seriale. Întotdeauna. Eu, aici, am lucrat într-un regim ultra profesionist de film, adică este total diferit faţă de ce alt serial la care am lucrat. Este un serial bine articulat şi un serial în care nu am simţit că joc într-o entitate, ci fac un film de lung metraj. Adică a fost foarte bine lucrat, echipă profesionist, Daniel, care făcuse film înainte, a avut cu totul şi cu totul alt regim.

Nu-mi dau seama dacă trebuie făcute lucruri, dacă trebuie să există un anumit specific al unui serial, doar că noi avme în principal poveşti foarte bune, şi atunci orice poveste bună emoţionează. M-am uitat la un serial cehesc sau slovac, nu mai ştiu, cu o temă deloc actuală şi mi-a plăcut foarte mult. De asemenea, te uiţi la un film ca Arest, nu că am jucat eu, dar are o poveste extraordinar de emoţionantă şi să nu uităm că lucrurile alea se întâmplă în 1983 sau 1984.

Bani Negri are un stil cu totul aparte, este o comedie care emoţionează. N-am văzut decât 2 episoade şi ce am văzut pe sărite pe bucăţi, ştiu ce s-a filmat şi cred că o să fie un serial bun. Cred că este mai mult comedie, dar nu este o comedie de hăhăială, ci o comedie mai fină.

Două Lozuri a fost un produs unde s-au aliniat planetele, noi n-am crezut că o să aibă succesul ăla. Am făcut un film care să ne placă, a fost un film făcut între prietenie şi n-am crezut că o să aibă succesul ăla nebun. Când l-am văzut am crezut că o să placă filmul ăsta, dar de aici vorbim de concurenţă, de perioadă.”

Vă gândiţi la o continuare la Două Lozuri?

Papadopol: „Toată lumea, foarte mulţi oameni îşi doresc să facem o continuare. Dacă înainte, când ne-am apucat de el, când ne duceam după bani ne ziceau: Hai, mă, Doua lozuri, pe bune?, acuma foarte mulţi sponsori se roagă de noi să facem partea a doua. Problema e că trebuie să avem un scenariu la fel de bun, trebuie să fim la fel de relaxaţi, să ne gândim că ceea ce a promovat în filmul acela a fost promovat tocmai de prospeţimea noastră şi că ne distram relamente.

Acuma există un gen de scripare, a intervenit succesul, acum e greu, presiunea e mult mai mare. Presupun că o să facem, dar nu ştiu când. Stilul trebuie să fie acelaşi, şi regizoral şi scenaristic. Am fost o echipă şi vrem să rămânem o echipă. Acum fiecare suntem împrăştiaţi, sper să ne strângem la începutul anului viitor şi să începem filmările în vara anului viitor, cam ăsta e planul. Vedem ce o să iasă.”

Crezi că a trecut vremea telenovelelor româneşti?

Papadopol: „Ele erau primele două, trei telenovele, după care au translat spre serial românesc. Le spunea telenovele pentru că erau pe un anumit post de televiziune şi trebuiau vândute în felul ăsta. Cred că produsele respective reprezentau situaţia ţării din momentul acela, să ne gândim că au fost în anii 2005, 2007, 2008.

Acum ţara arată altfel, există o deschidere tot mai mare pentru o serie de filme, seriale, şi aşa mai departe. Lumea era atunci mai izolată în interiorul ţării şi bineînţeles accesa un anumit gen de produs cinemaotgrafic. Nu ştiu dacă ar mai avea acel succes.

A avut o vreme a lor, atunci se strângeau mii de oameni prin pieţele oraşelor, era o nebunie. Tot trustul ăla (n.r PRO) lucra pentru ele, publicaţiile respective ridicau produsele repsective. A fost o perioadă şi au venit foarte mulţi actori, nume legendare ale cinematografiei româneşti, Florina Cercel, Marian Râlea, Adrian Pintea, Papaiani, Florin Zamfirescu.

Eu m-am bucurat că i-am întâlnit şi am reuşit să joc cu ei un timp îndelungat. Dacă mă întrebi, cred că ăsta a fost cel mai mare avantaj al meu, că am întâlnit actori mari, nume mari, şi am putut să mă ataşez de o bună relaţie profesională.”

Despre serialele din ziua de azi:

Papadopol: „România este o ţară profund Occidentalizată, atuncea la vremea aia în 2004, 2005 nu era. Acuma altele sunt repere. În pandemie se pune la punct cu filmele şi serialele pe care nu le apucase să le vadă. Daniel Sandu spune o chestie foarte deşteaptă. În Europa se fac în jur de 7.000 de filme, seriale, adică există 7.000 de poveşti.

De ce ai scrie o poveste şi s-ar uita la povestea aceea, rămâne de văzut. Acea poveste trebuie să conţină ceva pentru că este concurenţa infiorător de mare. Sunt 7.000 de poveşti. De ce m-aş uita la povestea ta, care este numărul 7.844, trebuie să trezească interesul cumva.”

10 seriale pe care le-ai urmărit şi care îţi plac:

Papadopol: „Acum mă uit la serialul Fargo care mi se pare extraordiar de bun, de exemplu. Mă uit la „De la început”, sunt mai multe seriale.

Un serial foarte bun e Outsider, pe HBO, de exemplu. Unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut. Cernobîl e foarte bun, la fel. Dar ăsta e un clasic. E o scenografie uluitoare, aruncat direct pe vremea lui Ceauşescu când eram copil.”

Consum mare de seriale în România:

Papadopol: „Eu cred că lucrurile s-au schimbat foarte, foarte mult. Noi când am făcut Marfa şi bani în 1999, păi atunci puteai într-o librărie să răsfoieşti o carte? Ţara arăta altfel. Ca să vezi un serial bun, n-aveai cum să le iei de pe internet.

Cristi Puiu era unul dintre oamenii care aveau una dintrele cele mai tari casete video din Bucureşti, mii de casete video, mii de dvd-uri apoi. Dacă voiai să vezi un film bun îi cereai lui Puiu, era o zonă gri. Acum lucrurile sunt clare, dacă vrei să vezi un film bun, vezi un film bun.”

Să îşi promoveze filmul. De ce să se uite la serial:

Papadopol: „Dacă este citez un regizor clasic, mare, el spunea Până la urma urmelor, două lucruri sunt esenţiale: povestea şi actorii. Cum înglobezi rolurile într-o poveste bună? În acest produs actorii au jucat cu mare bucurie, povestea este extraordinară, imaginea este excepţională, filmul a fost foarte, foarte minuţios lucrat.

Este românesc, se aude foarte bine, este o poveste emoţionantă care o să aibă succes. Sper ca un pic din bucuria noastră să se transfere către urmăritorii noştri.”