VIDEO. Cum a venit ideea podcastului Vorbitorincii? Ne-au spus-o chiar cei doi "vorbitorinci, adică Radu Paraschivescu şi Cătălin Striblea, la Interviurile Paginademedia.
Cătălin Striblea a fost cu ideea unui podcast, Radu Paraschivescu a venit cu numele.
Cătălin Striblea:
„Lumea ne priveşte şi vede doar o felie din viaţa noastră.
Poate lumea ne-ar percepe mai bine - plus că sunt atâtea lucruri de vorbit în lume cărora nu le găsim spaţiu - încât e mare păcat să nu vorbim despre ele”.
De ce „Vorbitorincii”? Există acest cuvânt?
Radu Paraschivescu:
„ E un nume care deja a produs impresii, deşi a trecut doar un episod. A produs impresii de toate felurile.
Unii l-au găsit plăcut, năstruşnic, simpatic, alţii i-au reproşat divorţul de dicţionar. Cuvântul acesta nu ar exista în dicţionar. Într-adevăr, nu există, m-am uitat şi eu”, spune Paraschivescu.
Scopul podcastului?
Cătălin Striblea:
„Credinţa mea personală este că începând din acest an toată comunitatea noastră se află într-un deceniu al schimbării.
Aş dori să contribui un pic la această schimbare, cred că este un deceniu decisiv pe care niciunul dintre noi nu-l mai poarte pierde pentru a construi o societate modernă, de aici şi micul nostru demers. Despre asta e vorba.”
Cum este făcut podcastul din punct de vedere tehnic, dar şi alte idei din interviu, în continuare:
Petrişor Obae: De unde a venit ideea de Podcast? Dar numele?
Radu Paraschivescu: „Recunosc fapta, dar nu o regret. Noi practicăm diviziunea muncii, eu şi Cătălin, ne ştim de nişte ani şi vine cu ideea, pentru că ideea îi aparţine în totalitate, iar eu vin cu numele.
E un nume care deja a produs impresii, deşi a trecut doar un episod. A produs impresii de toate felurile. Unii l-au găsit plăcut, năstruşnic, simpatic, alţii i-au reproşat divorţul de dicţionar. Cuvântul ăsta nu ar exista în dicţionar. Într-adevăr, nu există, m-am uitat şi eu.
Am folosit acest termen şi într-un articol, în titlul unui articol, pe care l-a scris anul trecut pentru Gazeta Sporturilor. E vorba despre cei care mestecă vorbe pe margine despre meciuri şi nu vorbesc despre jucători.
Dar cel care mi-a dat curaj a fost Dan C. Mihăilescu, care are o carte care se cheamă „Scriitorincul”, adică acea vietate complicată, care are trăsături din mai multe porţiuni ale anatomiei sau zoologiei şi care are o alcătuire zburdalnică reuşeşte să perplexeze multă lume.
O prietenă pe Facebook a venit cu găselniţa „Ascultătorincii”, care iarăşi e un cânvut simpatic şi de aici povestea poate continua.”
Petrişor Obae: De ce acest podcast?
Cătălin Striblea: „Noi ne-am găsit demult, dar îmi era dor de Radu. Noi am avut tot felul de discuţii cărora nu nu avem tot timpul din lume să i-l dăm. Asta era marea mea problemă. Şi eu sunt ascultător de podcasturi, eu în maşină ascultă podcasturi cu zecile.
Eu am mereu o dificultate, cel puţin pe mine, cred că şi în cazul lui Radu, lumea ne priveşte şi vede o felie din viaţa noastră şi zice: „Ăla e!”.
Şi pentru că e chestiunea asta că lumea ne-ar percepe mai bine, plus că sunt atâtea lucruri de vorbit în lume cărora nu le găsim spaţiu, încât e mare păcat să nu vorbim despre ele. De exemplu, discuţiile despre concedii, călătoriile lui Radu, şi am zis că e păcat să le ştim doar noi, atunci hai să le punem într-un loc.”
Petrişor Obae: Când se face episodul 2?
Cătlin Striblea: „Sâmbătă, la ora 6 îl facem.”
Petrişor Obae: Cum construiţi acest podcast? Aveţi vreo structură anume?
Radu Paraschivescu: „Am procedat printr-o sistematică improvizaţie la primul episod, la fel cum Revoluţia din 89 a fost o emanaţie spontană pregătită cu mult timp înainte. Ne-am întâlnit, întâi am avut grijă să mâncăm bine şi după am spus: „Hai să trecem la treabă!”.
Din episodul 2 ne-am propus să fim un pic mai riguroşi, fără să ne luăm foarte în serios şi să avem o agendă asupra căreia să zăbovim şi pe care să o punem în operă. Am vreo 2-3 propuneri pentru următorul episod, pentru episodul 3, dar sunt câteva direcţii şi ar fi bine să nu fructificăm doar geniul nativ, pentru că geniul nativ te mai lasă în pană, ţi se ia curentul minţii şi rişti să produci ceva indigest. E bine să avem măcar un pic de planificare.”
Cătălin Striblea: „Există o structură, pentru că sunt anumite subiecte asupra cărora am căzut de acord că ar fi bine să le transmitem.”
Petrişor Obae: Din punct de vedere tehnic cine se ocupă?
Cătălin Striblea: „Avem o echipă de producţie în spate, avem oameni din profesia noastră care se pricep la aşa ceva, cu care am lucrat de-a lungul timpului. Sunt profesionişti care lucrează cu sunetul, sunt profesionişti care ne ajută cu imaginea, cu împachetarea, cu realizarea acestui produs.
E o echipă de oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului şi care lucrează în agenţii de publicitate, care ne ajută începând cu chestiunile tehnice, până la producţia audio şi dezvoltarea produsului.
Nu am vrut să lucrăm întâmplător, deşi eu, personal, stăpânesc o parte din lucrurile astea, pentru că noi avem o experienţă împreună şi ne dorim ca lucrurile să sune bine, să fie foarte bune, atunci e bine să te bizui pe nişte profesionişti.”
Petrişor Obae: E şi o componentă lucrativă în podcastul vostru?
Cătălin Striblea: „Nu s-a oferit nimeni să ne sprijine. Nu prea avea cum să se ofere, pentru că abia lumea află de el. Dacă lumea doreşte să cumpere publicitate, este bine-venită. Pentru mine şi pentru noi nu e un drive chestiunea asta.
Astea sunt lucruri care se întâmplă ulterior unor munci. Ideea principală a aceste discuţii este că simţim că avem lucruri de spus care rămân în spaţiul public şi cred că ele pot contribui un pic mai bine în societatea noastră.”
Un cuvânt de încheiere din partea celor doi:
Radu Paraschivescu: „Vă invit la Vorbitorincii şi ce putem noi să promitem este că nu o să ne pierdem buna dispoziţie, că n-o să fim întotdeauna de acord, iar eu încerc să fac tot ce depinde de mine ca să introduc acest cuvânt în dicţionar. O să depun eforturi ca următoarele ediţii de Dex Online să conţină cuvântul „Vorbitorincii”, care este un derivat din „Ornitorincii”.”
Cătălin Striblea: „Mulţumesc tare mult. Am ajuns la concluzia că avem foarte multă treabă şi mi se pare important să contruim câte un pic, câte un pic, fiecare dintre noi, pentru că credinţa mea personală începând din acest an toată comunitatea noastră se află într-un deceniu al schimbării.
Aş dori să contribui un pic la această schimbare, cred că este un deceniu decisiv pe care niciunul dintre noi nu-l mai poarte pierde pentru a construi o societate modernă, de aici şi micul nostru demers. Despre asta e vorba.”
Trimite un comentariu