Diana Cavallioti revine pe TV după o pauză de cinci ani, cu un rol în noul serial de la Antena 1. Între timp a făcut multe filme, a jucat mult teatru... Le face pe toate cu mare bucurie. A mărturisit că nu ar putea renunţa la nici una dintre toate acestea.
A povestit, într-un interviu oferit în exclusivitate pentru rubrica #FaceOFF de la Paginademedia.ro, despre noul rol. „Sunt o casnică ce stă acasă cu copiii şi şi-a dat seama că se poate reinventa”
Iată câteva dintre cele mia importante repere din interviul ce poate fi urmprit şi video, pe canalul de YouTube:
- Cum se află despre castingurile pentru seriale TV?
- Care este regimul de la filmări.
- Ce ar allege dacă ar trebui să renunţe la ceva din cee ace face: teatru, film sau televiziune?
- Cum face faţă invidiilor...
- Care sunt cele mai pregnante amintiri din copilărie...
- Când şi cum şi-a dat seama că vrea să fie actriţă.
- De ce a fost crescută de bunici? – „Mama şi tata egal bunicul şi bunica”, a spus ea
- Cum a fost în Facultatea de Actorie?
- Care sunt acei oameni cărora le-a rămas recunoscătoare pentru ajutorul primit în carieră?
- Ce face la Teatrul Mic, unde este angajată deja de şase ani?
- De ce nu se poate uita la ea în filmări?
- Cum se filmează scenele de nuditate din filme – cu referire la rolul din filmul „Ana, mon amour”
- Cum este ca mama şi cum petrece timpul cu fiica sa, Gloria?
Paginademedia.ro: Ai revenit pe TV cu un rol în noul serial de la Antena 1, „Bravo, tată!”...
Diana Cavallioti: Da, sunt una dintre soţiile acestor taţi, şi anume a lui Mario, jucat de Liviu Vârciu. Este o familie cu trei copii, o familia solidă, de câţiva zeci de ani, pentru că sunt împreună de tineri. Cei doi soţi trec prin multe încercări clasice pentru vârsta de mijloc. Practic facem haz de necaz. Eu mă amuz, este extraordinar să poţi să mai şi râză din când în când de ceea ce ni se întâmplă nouă pe aici?
Paginademedia.ro: Te regăseşti în acest personaj?
Diana Cavallioti: Absolut deloc. Dar ceva, ceva o fi acolo, de am reuşit eu să iau acest casting. Ce bine că mi-a dat şi mie cineva să joc genul ăsta de personaj, care clar mustea în mine, pentru că eu, de când mă ştiu, joc doar doamne sau fete din înalta societate... Pentru mine este ceva extrem de nou şi de captivant. Mă joc.
Paginademedia.ro: Spune-ne mai multe despre personaj...
Diana Cavallioti: Aici, personajul are toate datele unei femei care se luptă întruna şi nu are studii. Vorbim despre o casnică ce stă acasă cu copiii şi s-a cam săturat de acest lucru; şi-a dat seama că se poate reinventa, că e timpul să mai facem şi alte chestii.
VIDEO. Diana Cavallioti, exclusiv pentru #FaceOFF: „Îmi doream de mult să revin în televiziune”
Paginademedia.ro: Acest proiect a venit în viaţa ta profesională după o perioadă mai lungă în care nu ai mai făcut televiziune...
Diana Cavallioti: Da. Şi am început să îmi dau seama că lucrurile care contează vin exact atunci când trebuie să vină. Nu când ţi le doreşti? Îmi doream de mult să revin în televiziune. Pentru că am mai avut o perioadă în care am făcut televizine, apoi a fost frica asta că televiziunea te strică. E o un lucru care se vehicula pe vremea mea, când eram eu „mica” şi necoaptă la minte. Poate am ajuns eu la vârsta la care îmi dau seama că ştiu cine sunt, ştiu ce pot, nu am nimic de demonstrat şi îmi doresc şi eu să fac lucruri care să mă bucure, nu lucruri care trebuie, care doar trebuie bifate sau să însemne ceva. Pentru că eu cred că lucrurile făcute cu bucurie pură ajung şi în sufletele celorlalţi...
Paginademedia.ro: Cum a fost la casting?
Diana Cavallioti: A fost o perioadă cu multe castinguri primăvara aceasta. Toată lumea mergea la casting. Eu nu fusesem la nici unul şi eram oarecum tristă. De data aceasta m-a chemat Domnica la casting, dar de trei ori n-am putut să mă duc, pentru că ba aveam ceva, ba altceva şi când în sfârşit am putut ajunge am dat singură, fără regizor... Şi apoi am făcut COVID, m-a sunat când mă simţeam foarte rău şi am zis un „da” în treacăt. Abia apoi, când m-am simţit mai bine, am înţeles uşor-uşor despre ce e vorba şi după aceea m-am dus să dau probe şi cu Liviu Vârciu. La început am fost puţin crispată, recunosc, pentru că nu ştiaim pe nimeni în afară de Ana Odagiu şi de Andreea Perju.
Paginademedia.ro: Care e regimul de filmări?
Diana Cavallioti: Băieţii filmează mult, dar eu filmez doar de două-trei ori pe săptămână. Am noroc că îmi înţeleg programul de la teatru şi asta mi se pare extraordinar. Este o echipă extraordinară.
GALERIE FOTO. Diana Cavallioti: „Oamenii judecăt totul în funcţie şi de cum trăiesc”
Paginademedia.ro: Tu faci şi mult teatru, şi filme, acum din nou faci şi televiziune... Dacă ar trebui să alegi, pentru ce ai opta?
Diana Cavallioti: Nu pot allege, ar fi groaznic. Ca şi cum ar trebui să aleg între trei copii. Am spus de multe ori că fără teatru cred că m-aş usca, dar fără celelalte două n-aş fi un om vesel. Bei apă, dar mai bei şi un vin bun, mai bei şi un suc, pentru că ai nevoie să te hidratezi cu diverse lucruri. Iar pentru mine meseria asta este viaţa mea. Pe lângă viaţa mea asta este viaţa mea. Cei care trăiesc cu mine văd cum în perioadele de pauză, nu sunt fericită cu ceea ce fac, nu sunt un om împlinit. Meseria asta mă face fericită. Aşa că nu mă pune să aleg, pentru că nu o să aleg niciodată. Dar dacă se va alege de la sine, eu mă adaptez.
Paginademedia.ro: Ce le spui celor care te invidiază pentru cât de multe poţi să faci?
Diana Cavallioti: Eu trăiesc într-un glob de sticlă, aşa că nu mă interesează. Mă deranjează atât de tare concurenţa asta... Luptăm cu cine? Ar trebui mai bine ca fiecare să-şi vadă de treaba lui. Cred că e şi o meteahnă românească asta, faptul că ne interesează mai mult ce este în grădina vecinului. Dacă nu te poţi bucura, nu e nici o problem. Eu cred că fiecare face ceea ce trebuie să facă. Nu suntem deloc pe felia altuia de pâine, fiecare e pe felia lui. Şi dacă îţi doreşti să faci mai mult de atât, atunci trebuie să munceşti tu cu tine.
Paginademedia.ro: Ai avut mereu acest crez, că nu trebuie să invidiezi cee ace face altul?
Diana Cavallioti: Sunt destul de ignorantă la mişculaţiile din jurul vieţii mele. În momentul în care m-am dat cu capul de o părere, de faptul că cineva a zis ceva total neadevărat despre mine, m-a afectat foarte tare. Şi s-a întţmplat de mai multe ori. M-a afectat atât de tare, încât cu fiecare eveniment mi-am dat seama că nu trebuie să las să mă mai afecteze. Dar asta e o teorie care nu se poate pune în practică decât după multă muncă cu sine. Am făcut şi zidurile mai groase şi să râd maim ult. Şi am înţeles că oamenii judecăt totul în funcţie şi de cum trăiesc. Cu cât eşti mai liniştit şi mai împăcat şi cu cât îţi dai seama că timpul trece foarte repede şi nici nu ştii când ajungi pe partea cealaltă, atunci ajungi să te bucuri altfel. Şi atunci se schimbă ceva şi în felul în care relaţionezi cu ceilalţi. Cred că de aici vine şi „Cavallioti e rogantă”. Pentru că oamenii pe care îi simt că nu îmi fac bine, îi ţin puţin mai departe.
Paginademedia.ro: Să ne aducem aminte despre copilărie. Care e povestea numelui, să începem cu asta?
Diana Cavallioti: Numele meu nu e italienesc, este pur grecesc. Familia mea înţeleg că vine din Cabala, care e pe aici, pe aproape, treceţi prin ea dacă mergeţi Thasos. E foarte aproape de noi. Au venit în România, s-au românizat uşor-uşor. De la Cabalioti s-a ajuns la Cavalliotis cu dublu l, apoi la Cavalioti cu un singur l. Dar eu îl scriu cu doi l... Asta este povestea, este familia tatălui. Am păstrat acest nume şi în acte, pentru că ţin la identitatea personală. Dacă m-aş numi altfel, cred că mi s-ar schimba şi vibe-ul.
VIDEO. Diana Cavallioti, primele secvenţe din serialul „Bravo, tată!”
Paginademedia.ro: Cum ţi se spunea în şcoală?
Diana Cavallioti: Mi se spunea Didi, de la serialul „Dexter's Laboratory” („Laboratorul lui Dexter”, n.r.), pentru că purtam două codiţe şi aceea îmi este atitudinea, „sora lui Dexter”.
Paginademedia.ro: Dar când ai decis tu să te faci actriţă? Ce îţi aminteşti?
Diana Cavallioti: Eu îmi aduc aminte că mi-am dorit dintotdeauna să fiu actriţă. Nu-mi aduc aminte să fi vrut altceva. Cred că am mai trecut prin chestia asta cu cosmonaută, probabil ca să plec cât mai departe de planeta asta... Apoi, prin facultate, mi-am dorit să mă duc în Marină, poate chiar şi în Armată... Am mai cochetat cu gândul de a fi medic veterinar, dar mi-am dat seama că nu pot face chimie...
Paginademedia.ro: Să fi fost vreun film din cele văzute care să te fi făcut să te îndrăgosteşti de această meserie?
Diana Cavallioti: Eu vedeam filme cu tata, dar mi-am droit să fiu actriţă de teatru. Sunt două chestii care se bat cap în cap, pentru că eu la teatru nu am fost, nu am văzut spectacole decât foarte târziu. Dar eu asta îmi doream să fac, habar n-am de unde.
Paginademedia.ro: Şi care a fost reacţia părinţilor atunci când le-ai spus ce ai în gând să te faci?
Diana Cavallioti: Eu sunt atât de serioasă eu cu mine însămi, încât cred că şi-au dat seama că nu a existat virgulă după „Eu mă fac actriţă”. Am dat la UNATC şi punct. Determinarea din mine este este fără limite atunci când îmi doresc ceva. Eu am fost crescută de bunici, dar nu cred că a contat asta, pentru că aş fi avut aceeaşi atitudine şi cu părinţii.
Paginademedia.ro: Şi cum a fost să fii crescută de bunici?
Diana Cavallioti: Oricum, bunicii erau foarte autoritari, am fost crescută foarte strict. Şi cred că am acceptat stricteţea aceeaa, pentru că eu aveam o altă treabă, eu trebuia să-mi canalizez energia pe altceva. Şi aşa s-a şi întâmplat, deşi bunica mi-a zis că trebuie să fac ceva serios, gen Medicină, Avocatură, ca să fiu un „stâlp al societăţii”...
Autor: Anca Bejan anca.bejanpaginademedia.ro
