VIDEO. Interviul lunii, nou proiect din noul studio Paginademedia. Adelin Petrişor: "Oamenii care poartă arme se uită urât la oamenii care poartă camere"

VIDEO. O vorbă cât un elogiu adus jurnalismului: "Într-o zonă de război, oamenii care poartă arme se uită urât la oamenii care poartă camere" - Adelin Petrişor.

Publicitate

Povestea unui demers jurnalistic de excepţie, la prima ediţie a Interviului LUNII, nou proiect editorial care marchează lansarea noului Studio Paginademedia.ro.

Adelin Petrişor este invitat la Interviul LUNII, la prima ediţie. De ce? Este primul jurnalist român care a mers în Siria, într-o zonă în care stau oameni bănuiţi de terorism şi familile acestora, într-o arie în care influenţa Statului Islamic încă se simte. "Se uitau rât femeile la noi şi s-a întâmplat să arunce copiii spre noi cu pietre", spune el.

Cum a ajuns acolo? Şi de ce? Cum s-a uitat lumea la el? Ce i-au spus cei acuzaţi de terorism? Dar soţiile acestora? Adelin Petrişor ne spune povestea din spatele poveştii. Dintr-o zonă măcinată de conflicte, în care "COVID este ultima grijă. Sunt altele şi mai şi."

Reportajele făcute de Adelin Petrişor în Siria sunt difuzate în această săptămână, în fiecare seară, la Jurnalul TVR.

Proiectul Paginademedia Interviul LUNII este susţinut de Banca Transilvania.

Înainte de interviul pe larg, câteva idei:

- Întotdeauna, într-o zonă de război, oamenii care poartă arme se uită urât la oamenii care poartă camere. Oamenii cu care am interacţionat acolo ne-au tratat corect, atât cât se poate într-o zonă de război.

- Noi am vrut să vedem cum se trăieşte acolo şi cât de complicată e viaţa acolo. Ca în orice zonă de război, oamenii se luptă să trăiască de la o zi la alta. Se trăieşte cu 5, 10, 20 de dolari pe lună

- Practic, intrarea în Siria se face ilegal dinspre Iraq. E o graniţă deschisă din Iraq şi Administraţia Autonomă din Nord-Estul Siriei. Punctul acela de trecere nu e recunoscut, nici nu îţi pun ştampilă pe paşaport.

- Am dormit la un hotel, care în Europa nici nu cred că ar primi autorizaţie, dar oamenii au fost drăguţi.

- Aş vrea să citez din operatorul meu, Mişu Florea, care a spus: „În zona asta Covid-ul e ultima mea problemă” – Aşa este şi pentru oamenii de acolo. Nu ştiu dacă am văzut cinci oamenii cu mască cât am stat acolo. Au griji mult mai mari.

- Încerci să îţi iei măsuri de siguranţă atât de multe câte poţi. În unele cazuri ziariştii au murit pentru că nu au fost suficiente. Femeile ne înjurau, ne blestemau, iar copiii aruncau cu pietre după noi.

Despre TVR:

- Dacă şefii mei n-ar fi apucat să îmi semneze plecarea şi întârziau două zile n-aş mai fi plecat în Siria pentru că nu mai aveam şefi. Când m-am întors nu mai aveam şefi. 

- N-am aşteptări de la ce urmează. Înainte de toată nebunia asta am fost la Parlament şi cineva din arcul Puterii m-a întrebat dacă aş vrea să fiu preşedintele TVR şi i-am zis că nu. Sunt convins  că nu vor să schimbe legea şi nu am vanitatea să îmi trec în CV acest lucru.

- Nici nu ştiu dacă s-ar fi concretizat, dar am fost întrebat de asta. S-a întâmplat înainte de Ramona Săseanu. Asta a fost reacţia mea, schimbaţi legea, aduceţi TVR-ul în secolul 21. 

VIDEO. Interviul Lunii, cu Adelin Petrişor

Idei din Interviul LUNII, cu Adelin Petrişor:

• E o zonă care de zece ani nu cunoaşte liniştea.

 

• În presa Occidentală, în presa mare, ISIA a murit, însă am fost în Siria şi am constatat că ISIS nu a murit. Sunt cel puţin 10.000 de luptători în Siria şi Iraq, ceea ce nu e puţin. Ar putea să fie o problem mare în viitorul apropiat. Asta este misiunea Televiziunii Române, să facă mai mult decât o televiziune comercială, care se gândeşte doar la profit. Trebuie să facă lucruri de informare, care sunt obligatorii prin lege. Şefii au spus că e un subiect foarte interesant.

 

• E un subiect despre care nu a vorbit nimeni în România, chiar şi kurzii de acolo mi-au spus că sunt primul jurnalist român care a venit în bucata asta de Sirie în zece ani de război.

 

• Am evaluat riscurile, care nu sunt doar acolo în tabără ci peste tot în Siria. Acolo dacă nu ai un şofer foarte bun şi o călăuză foarte bună rişti să ajungi unde nu trebuie. Rişti să o păţeşti, în cel mai fericit caz să fii arestat.

 

• Ca să mergi într-o astfel de zonă trebuie să îţi aranjezi nişte lucruri. Trebuie să ai prieteni ziarişti. Asta face diferenţa între un ziarist prost şi un ziarist bun şi de asta nu merge toată lumea. Nu-i aşa de uşor. Trebuie să ai prieteni ziarişti care cunosc zona şi care au mai fost acolo. Trebuie să găseşti oameni pe care să îi recomande cineva în care ai încredere, pentru că tu îţi pui viaţa în mâna respectivilor. Trebuie să te ducă în aşa fel încât să nu fii răpit, arestat sau omorât.

 

• Practic, intrarea în Siria se face ilegal dinspre Iraq. E o graniţă deschisă din Iraq şi Administraţia Autonomă din Nord-Estul Siriei. Punctul acela de trecere nu e recunoscut, nici nu îţi pun ştampilă pe paşaport.

 

• Noi am vrut să vedem cum se trăieşte acolo şi cât de complicată e viaţa acolo. Ca în orice zonă de război, oamenii se luptă să trăiască de la o zi la alta. Se trăieşte cu 5, 10, 20 de dolari pe lună. E foarte complicat să ai acces la educaţie şi la servicii medicale. Curentul electric se ia câteva ore pe zi.

 

• Am dormit la un hotel, care în Europa nici nu cred că ar primi autorizaţie, dar oamenii au fost drăguţi.

 

• Aş vrea să citez din operatorul meu, Mişu Florea, care a spus: „În zona asta Covid-ul e ultima mea problemă” – Aşa este şi pentru oamenii de acolo. Nu ştiu dacă am văzut cinci oamenii cu mască cât am stat acolo. Au griji mult mai mari.

 

• Am filmat un suedez aflat în închisoare, născut şi crescut în Suedia. La 23 de ani a plecat să traiască în Califat. Mi-a zis că un musulman are datoria să trăiască într-o ţară musulmană şi că lui Califatul i s-a părut cea mai bună soluţie. Kurzii spun că au probe că el a fost apropiat de mulţi comandanţi din Daeş (ISIS), lucru pe care şi el în recunoaşte, dar spune că nu a luptat. Apare şi în filme de propagandă.

 

• Mi-a zis că el a plecat din Occident, deşi e năcut şi crescut în Occident, pentru că lumea e coruptă, că se bea pe stradă şi că fetele aveau fuste scurte. Avea o fractură de logică pentru că în rest spunea că în Suedia e bine, dar a vrut să plece pentru că în altă parte era mai bine.

 

• L-am întrebat dacă l-a deranjat că erau oamenii decapitaţi de ISIS şi mi-a zis că nu era problema lui.

 

• Femeile ne înjurau, ne blestemau, iar copiii aruncau cu pietre după noi.

 

• Niciodată nu ai 100% încredere în călăuza ta. Acum am încredere pentru că m-am întors sănătos acasă. Încerci să îţi iei măsuri de siguranţă atât de multe câte poţi. În unele cazuri ziariştii au murit pentru că nu au fost suficiente.

 

• Întotdeauna, într-o zonă de război, oamenii care poartă arme se uită urât la oamenii care poartă camere. Oamenii cu care am interacţionat acolo ne-au tratat corect, atât cât se poate într-o zonă de război. Nu încerca să compari normalitatea dintr-o zonă de război cu normalitatea de-acasă.

 

• Eu lucrez cu MApN foarte des, pentru că sunt acredidat acolo. Am avut o campanie în care am arătat că au băgat milioane de euro în nişte uniforme care se decolorau la prima ploaie. Asta e diferenţa între PR şi jurnalism. Lucrez cu tine, dar când văd că ai o problemă trebuie să vorbesc despre ea.

 

• Dacă şefii mei n-ar fi apucat să îmi semneze plecarea şi întârziau două zile n-aş mai fi plecat în Siria pentru că nu mai aveam şefi. Când m-am întors nu mai aveam şefi. M-am bucurat că TVR-ul m-a sprijit pentru că jurnalismul nu e ieftin. Dezbaterea e ieftină.

 

• Eu cred că la televizor, din nefericire, au rămas oamenii care nu vor să vadă lucruri serioase. Oamenii care vor să vadă lucruri serioase sunt pe net, de asta are Recorder atâtea vizualizări. Am la mine pe Facebook un reportaj făcut la Spitalul Nasta cu peste două milioane de vizualizări.

 

• Mi se pare trist că TVR care are buget şi oameni deştepţi nu dezvoltă online-ul. Online-ul nu mai e viitorul, este prezentul. Dacă te uiţi, TVR-ul are cele mai urâte site-uri. Digi24 mănâncă bătaie de o grămadă de televiziuni, dar Digi24.ro e primul site din România. Nu e viitorul, este prezentul!

 

• Pe mine chestiile astea mă bulversează, cum nu poţi tu Televiziune Publică să bagi nişte sute de mii de euro în nişte site-uri?

 

• Eu cred că publicul trebuie să pună mai multă presiune pe politicieni, să scuture TVR-ul. Ca telesectator, trebuie să le scrii la cabinet politicienilor pe care i-ai votat, să le umpli mailul, pentru că dai bani în TVR. Nu-i plăcut să ai un şef ostil, indiferent cine eşti, pentru că expui public problemele din instituţie.

 

• Când Doina Gradea a făcut-o pe colega noastră „cap de porc” a fost absolut jenant şi greu de calificat. Eu şi Ramona Avramescu am făcut o scrisoare, în care am spus că e impardonabil să faci aşa ceva, şi au semnat-o vreo 200 de oameni. Totuşi, am avut şefi, care atunci când au văzut că se semnează lista au tăiat-o din redacţie.

 

• N-am aşteptări de la ce urmează. Înainte de toată nebunia asta am fost la Parlament şi cineva din arcul Puterii m-a întrebat dacă aş vrea să fiu preşedintele TVR şi i-am zis că nu. Sunt convins  că nu vor să schimbe legea şi nu am vanitatea să îmi trec în CV acest lucru. Nici nu ştiu dacă s-ar fi concretizat, dar am fost întrebat de asta. S-a întâmplat înainte de Ramona Săseanu. Asta a fost reacţia mea, schimbaţi legea, aduceţi TVR-ul în secolul 21.

 

• Cu legea actuală şi cu compoziţia actuală din CA, poţi să aduci cel mai mare manager din lumea şi nu va putea face nimic în TVR.

 

• Trebuie făcută o curăţenie inclusiv în grilă şi în numărul de angajaţi. Sunt oameni care muncesc, îşi fac treaba şi îi văd zilnic, dar sunt oameni pe care nu-i cunosc.

 

• În redacţia de ştiri avem 15 reporteri şi editori şi producători de două ori mai mulţi. E ca şi cum în Armata Română ar fi 3.000 de generali şi doi sergenţi. Ştirile muncesc mult, dar suntem puţini oameni.

 

• Eu cred că nu trebuie să fii ziarist bun ca să fii un şef bun. Eu cred că cel care conduce TVR-ul trebuie să fie un manager bun.

 

• Pandemia a demonstat că e nevoie de oameni care să spună poveşti, să verifice statul şi să pună întrebări incomode.

 

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro