VIDEO. Viaţa la ţară. Cu Cuzin Toma, cunoscut pentru rolul Firicel din Las Fierbinţi. Ce vrea el cu festivalul Film în sat, un proiect dedicat promovării culturii şi artei în mediul rural din România, pe care îl face şi anul acesta?
Cuzin Toma: Îmi doresc, într-adevăr, să văd satul românesc şi seara să văd copiii pe stradă sau la poartă, cum stau la poveşti. Vara sau în vacanţă, cum suntem noi, mi-e dor da, mi-e dor adică să am...o emoţie în plus, când îmi aduc aminte de adolescenţă, pe bănci, de poartă sau mai ştiu eu ce jocuri şi de fugitul la discotecă pe furiş sau la filmul din weekend.”
În interviul acordat pentru Paginademedia.ro, Cuzin Toma ne-a răspuns la mai multe întrebări. Cum vede „viaţa satului"? Ce îi povestesc oamenii? Cum se inspiră pentru personajul din Las Fierbinţi? Cum e satul acum şi cum era în copilărie? Care erau şi care sunt avum variantele de „entertainment"?
Te vede lumea ca pe un ambasador al satului?
„Pot să mă vadă oricum, atâta timp când vin la „Film în stat”, vor avea de câştigat acolo. Văd nu doar povestea mea, îşi văd şi visele lor.”
Ce îl face nostalgic pe Toma Cuzin?
„Multe lucruri care de care îţi aduci aminte, foarte multe lucruri pe care ai vrea sau emoţii pe care vrea să le trăieşti, dar, din fericire, sau din nefericire. Tot ce a fost, ce ai trăit atunci te-a adus acum aici. Pe mine m-a adus aici. Mă gândesc cu bucurie şi cu nostalgie, dar nu cu tristeţe.
Îmi doresc, într-adevăr, să văd satul românesc şi seara să văd copiii pe stradă sau la poartă, cum stau la poveşti. Vara sau în vacanţă, cum suntem noi, mi-e dor da, mi-e dor adică să am...o emoţie în plus, când îmi aduc aminte de adolescenţă, pe bănci, de poartă sau mai ştiu eu ce jocuri şi de fugitul la discotecă pe furiş sau la filmul din weekend.”
Şi ce s-a păstrat de atunci în sat şi ce s-a schimbat?
„S-a păstrat şi va rămâne, întotdeauna, curiozitatea. S-a schimbat puţin orgoliul nostru şi eu am mai crescut puţin. Suntem puţin mai orgolioşi. Descopăr un nou ego şi un orgoliu mult mai mare puţin. O mândrie, o fudulie mult mai mare, dar...Nu e grav.”
Vezi mai des sate pline de copii sau sate pline de bătrâni?
„Din păcate, sunt foarte multe state care au rămas fără suflet. Este sufletul satului, iar cultura din jurul nostru, care, indiferent că este o cultură agricolă sau cultură intelectuală, este sufletul nostru. Este hrana noastră. Acum lipseşte. Am văzut sate pline de copii de copii între 12 şi 16 ani, sate doar cu copii şi bătrâni pe aici, pe acolo. Sunt bătrâni care au grijă de mai mulţi copii, de la multe case. Adică asta mă doare. Îmi doresc, chiar am un target propus, să-i fac să nu plece, să le aduc părinţii acasă. Dacă pleacă ei...Sunt mai puţine şanse să se mai întoarcă dacă pleacă copilul după părinte. Copiii care sunt plecaţi...iar îmi doresc să-i aduc, îmi doresc să se uite puţin înapoi.”
Ce şanse mai are acum satul românesc?
„Depinde de cine administrează. Comunitatea şi comuna sau satul respectiv. Sincer vă zic, o curte fără un stăpân. De fapt, Curtea o cunoşti, cum e stăpânul aşa e şi curtea şi ograda omului. Şi chiar cred în lucrurile astea, este exact ca la noi acasă, cum suntem noi, ne arată casa.”
VIDEO: Ce spune Cuzin Toma, Firicel din Las Fierbinţi, despre viaţa satului: Cultura este sufletul nostru
Autor: Paula Stoica Paula.Stoicapaginademedia.ro