Evenimentul zilei publică mai multe interceptări şocante din dosarul lui Sorin Ovidiu Vîntu, care arată implicarea directă a lui SOV în compania de media pe care o deţine. În discuţiile cu Cătălin Popa, Sergiu Toader şi Doru Buşcu, SOV îşi expune clar direcţia:

“Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu - Moşule, sunt cu tine - din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct.”

“Astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am”, spune Vîntu către managerii lui, într-o serie de discuţii “colorate” pe alocuri.

“Nu mai vreau dizidenţi la Academia Caţavencu (...) singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu”, îi explică Vîntu lui Doru Buşcu. “Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul”, îi răspunde Buşcu.

Câteva citate incredibile despre relaţia mogul – angajat, din interceptările publicate de Evenimentul zilei:

CĂTĂLIN POPA: Da. O să stăm să documentăm deşi mă ardeau mâinile să ieşim repede cu el, dar nu putem pentru că sunt lucruri foarte grave.

S.O.VÎNTU: Sunt grave, nu?
CĂTĂLIN POPA: Da.

S.O.VÎNTU: Aşa tati, aşa băiatul lui tata. F... în gură să-l f... Hai că vin şi eu acasă să pun umărul (râde - n.n.).
CĂTĂLIN POPA: (râde - n.n.). Da.

S.O.VÎNTU: Rar mi se întâmplă, fără mişto CĂTĂ, să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta.
CĂTĂLIN POPA: Da. Am simţit şi eu pe alocuri.

S.O.VÎNTU: Rar mi se întâmplă. Mi-am scos oştile regulate din cazărmi, nici măcar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostaşii.
CĂTĂLIN POPA: (râde - n.n.).

S.O.VÎNTU: Da. De data asta... multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea.

Către Geoană: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel.

În ziua de 06.12.2009, la ora 18:24, Sorin Ovidiu Vîntu este contactat de Mircea Geoană.

"SORIN OVIDIU VÎNTU: Alo!
MIRCEA GEOANĂ: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă.

SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
MIRCEA GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai?

SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga, totuşi, să mă notaţi în catastifele istoriei.
MIRCEA GEOANĂ: Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (Râd amândoi.)”

Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati

“S.O.VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăşi într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorinţa lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viaţa lui de toate, că a băut şi palincă, a făcut şi tâmplărie, s-a dus şi cu caprele...
S. TOADER: ... a condus aia, cum îi zice, fanfara...

S.O. VÎNTU: A condus şi fanfara... Mă amuză omuleţul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniştrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.

S. O. VÎNTU: La fel îl f... pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?

..............................................................................................
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proştilor! Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.

S. O. VÎNTU: Ştii s-o faci?
S. TOADER: Da.

S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Da.

S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piaţă. Punct şi nimic altceva.

Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi

S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.

S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!

S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi... Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.

S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.

S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.

S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.

S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p... dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.

S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc... În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.

Dacă fac o înţelegere cu Băsescu, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu

S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.

S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.
S. TOADER: Ba da.

S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p... prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?

S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea TV două fete cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f... pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f... morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p... mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.

..................................................................................................................

S.O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răspundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înţeles.

S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut.”

S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.

“S. O. VÎNTU: Bun, şi Doru, încă o chestiune, tati : să nu avem discuţii : Academia Caţavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniştit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul în care a trecut pe finanţarea mea, Academia Caţavencu este o organizaţie patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului.

Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E momentul delicat chiar în acest moment : vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem.
D. BUŞCU: Ăştia se formează în ani, Sorin.

S. O. VÎNTU: Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.

Orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă

S. O. VÎNTU: Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidenţă este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Punct! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu Vîntu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România.

Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine.

Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de

abordare a acestui trust de presă. În totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizaţie vreau să producă, şi nu în şapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!
D. BUŞCU: Da, înţeleg asta, e absolut OK.

Nu, nu m-ai înţeles: singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.

S. O. VÎNTU: - Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f...ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f...ut-ului din România.
S. O. VÎNTU: - Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.

D. BUŞCU: - Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: - Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.

Din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia

S. O. VÎNTU: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei.
D. BUŞCU: Un adevărat patron de presă.

S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, şi cu asta, basta, am încheiat subiectul.
D. BUŞCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.

S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minţii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minţii ! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm: Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.

Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului!

S. O. VÎNTU: Mă, nu ne..., dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, ştiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu mă apuc acuma să.... Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc... să încep să-mi f...t duşmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îţi spun eu ţie, bătrâne, este faptul că această autorizaţie trebuie, de la tine, Academia Caţavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înţeleagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetăţenilor şi în primul rând interesele patronatului.

Pentru că, dacă patronatul are câştig, au şi ei servicii câştig. Dacă patronatul nu are câştig, îşi ia o şpagă măruntă astăzi şi mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să ştie că ei sunt acolo angajaţi la patron. Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.

Mai multe interceptări, în articolul din Evenimentul zilei.