“Aţi văzut-o vreodată pe Angela Merkel cu o poşetă Hermes? Ar fi ridicol, nu-i aşa?”, spune Aneta Bogdan. Luxul şi opulenţa nu sunt asociatori buni pentru un politician.

Disecţie dură a clasei politice, făcută de specialistul în branding. “Politicienii sunt cioclii României”, spune ea în cartea “Branding pe frontul de Est”.

O carte despre branding, în care exemplele de “Aşa NU” vin de cele mai multe ori din zona politicului. “Politicieni needucaţi în general (...) incapabili să promoveze brandul România”.

Despre politicieni cu două feţe, despre Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, despre femeile de afaceri şi valorile tinerei generaţii:

• "Îmi amintesc de un articol interesant dintr-o revistă britanică, în care Margaret Thatcher recunoştea cu sinceritate că îşi doreşte o poşetă Mulberry, dar o consideră prea scumpă (costa 700-800 de lire), drept care nu şi-o cumpără! Margaret Thatcher avea 60 de ani atunci, ştim că şi-o purta permite, dar, necumpărând-o, ea demonstra cu vârf şi îndesat ideologia pe care partidul său o promova atunci, în acele timpuri, de reţinere şi de economisire."

• "Cum poate un manager (citiţi guvernant) al acestei ţări să funcţioneze după două standarde de calitatea şi aspiraţie? Când vine vorba despre persoana sa – să selecteze cele mai scumpe, aspiraţionale şi reputate branduri (de la Hermes la Ferrari, de la licee elveţiene la Spitalul Charite din Berlin, de la Rolex la Mandarin Oriental Hotel), iar când vine vorba despre ţara în care trăieşte şi pe care trebuie să o conducă spre o viaţă mai bună a celor care i-au dat voturile, să aleagă doar second hand, fals şi făcături?"

Politicienii: sunt cioclii României moderne, oamenii care îşi urăsc propriul popor şi îl fac să sufere.

• "Needucaţi în general, neinstruiţi în business, în diplomaţie, în politică, în comunicare, în ce vreţi dumneavoastră, necarismatici pentru europeeni sau americani, pentru asiatici, incapabili să-şi îndeplinească rolul de a promova brandul România înăuntrul ţării, fără viziune şi fără aspiraţii, mici din toate punctele de vedere, aceştia au fost şi sunt cel mai mare ghinion al României. Aceştia sunt cioclii României moderne, oamenii care îşi urăsc propriul popor şi îl fac să sufere."

• "Niciunul dintre aceştia (sau cel puţin niciunul, după ştiinţa noastră) nu a fost capabil să demonstreze că România are ceva unic, valoros şi că trebuie să investim în această direcţie; niciunul nu a inspirat naţiunea sau nu i-a dovedit că merită mai mult; niciunul nu i-a demonstrat că este iubită; niciunul nu a creat asociatori pozitivi, favorabili pentru naţiunea română."

• "Ce curios cum, de atîţia ani, după atâţia bani investiţi în aceşti poiticieni, ei nu au învăţat încă regulile primare de comportament şi de responsabilitate!"

• "Ce curios că, după atâţia ani, nu au învăţat nici cum să se îmbrace, nici cum să vorbească! Cât de frustrant este pentru români să nu fi primit în 20 de ani NICIUN discurs politic încurajator, aspiraţional, pozitiv şi inspirant despre viitorul acestei ţări de la politicienii români. (...) Cum am putea trăi mai bine, mai luminos, cu discursuri comuniste, otrăvite şi negative? A scrie un discurs de politician este o treabă importantă şi grea, şi acest lucru este, din păcate, unul dintre principalii vectori de construcţie a unui brand de politician."

Despre preşedinţii României: ce proprietar de business românesc le-ar da pe mână afacerea, măcar pentru o zi?!

• Unul a încremenit în proiectul de “comunist” pentru toată viaţa, altul a demonstrat că intelectualul roman este lipsit de abilităţile de a conduce sau măcar de a reprezenta o naţiune modern, iar cel de-al treilea, probabil cel mai toxic dintre toţi, a blocat România în ultimii şase ani şi a segregat naţiunea, mai convingător decât “primul comunist al ţării”, ajungând chiar la barbaria de a o numi “ţară de mâna a doua”.

• Ce inspirant pentru locuitorii acestei ţări, mai ales pentru tineri, nu-i aşa?

• Aceşti trei CEO ai României au aprobat tacit corupţia ca formă de dezvoltare a unor grupuri economice de interese. Nu au lăsat în urmă nici măcar un proiect propriu de interes naţional şi nu au făcut niciun bine acestei ţări. Tot timpul mă întreb, oare ce proprietar de business românesc le-ar da pe mână afacerea, măcar pentru o zi?!

Femeile de afaceri, mai interesate atrase de rochia Dior de la party-ul anual al revistei Avantaje decât de conferinţa pe temele industriei

• "Un caz aparte în lumea businessului autohton îl joacă femeile de afaceri. Sunt foarte puţine şi, din păcate, şi acestea sunt mai repede atrase de rochia Dior de la party-ul anual al revistei Avantaje decât de conferinţa pe temele industriei sau de lobby-ul pentru o anumită cauză de business sau socială."

• "Sunt câteva femei de business pe care le urmăresc cu atenţie şi care susţin sus şi tare cât de mult succes au în afaceri, apărând însă numai în articole despre săli de gym, haine, iubiri ratate, petreceri şi gossip; nu le-am auzit articulând nimic despre propriul model de succes (altul decât banii lăsaţi de soţ sau de părinţi), şi nici despre viziunea lor în industria respectivă."

Contează cât apari în media, nu cât de valoros eşti

• "Cred că asta este cumva definitoriu pentru tânăra generaţie din România, cea care studiază şi munceşte în România, mai exact: aceasta este tentată să înţeleagă că NU este despre educaţie, muncă, abnegaţie, carieră, ci despre cât de mult apari în media; că NU este despre ceea ce face o personalitate, ci despre cât vorbeşte o personalitate. Şi asta mi se pare cu adevărat îngrijorător pentru viitorul României."

PRECIZARE: Citatele au fost extrase din volumul Branding pe frontul de Est. Despre reputaţie împotriva curentului. Autor: Aneta Bogdan. Cuvânt înainte de Wally Ollins