Despre presă cu fostul şi actualul manager de la Adevărul Holding, azi la aceeaşi masă la Conferinţa Naţională a Presei.

Peter Imre (actualul): "Eu cred că cei care produc stiri, ziarele, revistele, sunt exact ca producătorii de roşii şi castraveţi care câştigă puţin, iar intermediarii iau cei mai mulţi bani".

Răzvan Corneţeanu (fostul): "Ideea că-mi fac trust de presă ca să pot să mă protejez de procuratură sau să-l schimb pe Primul Ministru s-a perimat. (...) Nu întâmplător, ultima discuţie a mea cu Dinu Patriciu, transformată într-o ceartă pasională, s-a legat şi de acest personaj, SOV."

Ce au mai spus, în continuare:

Peter Imre:

• Ştiu despre mafia agenţiilor de publicitate şi de presiunile agenţiilor de publicitate cu câte un trust. Cu cât grupul de presă e mai mic cu atât presiunea e mai uşor de făcut.

• Dacă acum câteva săptămâni o agenţie şi-a permis să îşi retragă banii de publicitate pentru că presa şi-a permis să fie liberă, pentru că a scris lucruri de altfel justificate. Dacă acesta agenţie şi-a permis să facă asta cu un trust ca Adevărul Holding, e clar că grupurile de media sunt la un nivel de chelner la care se comandă “spuneti-mi ce să scriu şi o s-o fac”.

• În urmă cu câteva luni, am adunat marii distribuitori de presă din România şi i-am anunţat că le tai 2 procente şi toată lumea a sărit în sus. Pentru noi a însemnat o economie de 2 milioane de euro. După cum se poate observa, fără aceaşti bani, distribuţia nici nu s-a îmbunătăţit şi nici nu a scăzut calitatea ei.

• Eu cred că cei care produc ştiri, ziarele, revistele, sunt exact ca producătorii de roşii şi castraveţi, care câştigă puţin, iar intermediarii iau cei mai mulţi bani.

• Spaţiul virtual face ca presa să devină independentă de orice fel de presiuni din partea agenţiilor de publicitate, din partea politicului s.a. Sunt convins că pe baza a ceea ce am dezvoltat în Adevărul Holding, foarte puţine produse ar trebui să fie neprofitabile, iar produsele adiacente pot face un grup media să trăiască bine şi fără banii din publicatate.

Razvan Corneţeanu: Nu întâmplător, ultima discuţie a mea cu Dinu Patriciu, transformată într-o ceartă pasională, s-a legat şi de acest personaj, SOV

• Când discuţi despre valoarea brandului, discuţia se românizează, în bine şi în rău. Nicio altă ţară nu şi-a alterat brandurile de presă ca România. E normal ca valorile să fluctueze în funcţie de rezultate, dar e anormal să fie cioplite de către proprietari prin activităţi colaterale domeniului. (...) Ar trebui sa îl intrebăm pe Codruţ Şereş (...), pe Sorin Ovidiu Vîntu. (...) Nu întâmplător, ultima discuţie a mea cu Dinu Patriciu, transformată într-o ceartă pasională, s-a legat şi de acest personaj, SOV.

• Ideea că-mi fac trust de presă ca să pot să mă protejez de procuratură sau să-l schimb pe Primul Ministru s-a perimat.
• Primul element e usor de cuantificat: în ultimii trei ani, noutatea nu vine din dispariţia EBITDA, ci a faptului că produse media au început să fie cumpărate după ureche.

• În special bancherii au aceste idei preconcepute că din presă nu se pot face bani, ci se pierd bani. E o idee nocivă şi falsă. Exemple: Revista Capital a produs peste 10 ani de zile minim un milion de franci elveţieni net anual. Evenimentul Zilei în perioada lui Cornel Nistorescu era un exemplu de profit constant. Libertatea a generat, probabil, cele mai mari profituri din presa română, ajungând la peste 8 milioane de franci elveţieni în 2006. Alte exemple: ziarele de sport conduse de Ioaniţoaia şi Tolontan, Ziarul Financiar.

• Constanţa care leagă aceste cazuri de succes - performanţa bine măsurată, poziţia 1, rareori pozitia 2 pe segmentul lor.

• Faptul că spunem că o investiţie de 100 de milioane în media este enormă dovedeşte că noi gândim mic.

• Care mai e valoarea businessurilor de media din România? Aceea pe care noi o dăm prin ce facem şi ce spunem.

• Angajaţi oameni pentru suportul digital folosind produsele de presă scrisă că extensii ale acestor suporturi digitale.

• Alegerile trec, managerii dispar şi proprietarii se plictisesc, dar jurnalistii şi oamenii de presa rămân.
• Există trei elemente principale luate în calcul în evaluarea media: valoarea companiei în sine raportată la rezultatele financiare; pozitia strategică a companiei legată de cifrele de audienţă, tiraj etc; valoarea brandului, care a trezit mereu discuţii aparte.

• Valoarea unei companii de media a fost şi este simplu de cuantificat. Un multiplu de EBIDTA între 2,5 si 7 în cazul presei scrise a fost folosit în majoritatea cazurilor în care tranzacţiile media s-au facut “by the book”.

• Ca o remarcă pentru ultimii 3 ani, noutatea  în tranzacţiile de media nu a venit atât din dispariţia EBITDA pentru majoritatea companiilor de presă, cat pentru lipsa procedurilor de due diligence. Adică investitorii au început să cumpere după ureche, prin proceduri rapide şi incomplete.

• Există o idee greşită propagată prin mediul de afaceri, bănci şi instituţii financiare şi anume că din presă nu se pot face bani ci se pierd bani. Acesta este doar unul dintre motive pentru care se iau atât de greu finanţări de la banci pentru business-urile de media. Sigur, nici să te baţi cu pumnii în piept că ai luat bani de la bănci, că ai avut nevoie de asemenea fiananţări nu este o soluţie, dar ideea în sine, cum că nu se pot face bani din presă, este nocivă şi falsă.

• Şi am să vă dau câteva exemple în sprijinul acestei afirmaţii fără să fie unul sau două cazuri întâmplătoare:
• -revista Capital a produs peste 10 ani de zile mai mult de un million franci elveţieni, nu profit net.
• -Puţini ştiu că la nivelul anului trecut ziarul Adevărul cu toate produsele din jurul lui, tot marketingul care îl adusese în top 5 consumatori de GRP-uri pe staţiile de televiziune , cu 140.000 de exemplare vândute în medie producea profituri de aproximativ 5 milioane de euro.
• -Ziarul Financiar a beneficiat mulţi ani de o formulă inteligentă care i-a asigurat un profit constant şi respectabil.