Cei care pornesc un business serios de conţinut pe online au nevoie de un buget anual între 10.000 şi 20.000 de euro. Pentru a afacere de comerţ online, nevoile primului an se duc spre 100.000 de euro.

De multe ori, antreprenorii online nu văd costurile reale ale unei afaceri pe internet, spune Peter Barta, directorul Fundaţiei Post Privatizare, care derulează proiectul pentru antreprenori School for startups.

Un interviu despre ce înseamnă, ce presupune şi ce riscuri are o afacere online.

Fundaţia Post Privatizare are în desfăşurare proiectul School for Startups, un program practic de pregătire de un an dedicat antreprenorilor. Se pot înscrie în program atât antreprenoiri care au o idee de business, dar şi cei care au deja o afacere. Detalii, pe site-ul programului, AICI.

Din interviu:

• "În partea de conţinut cel mai mult contează calitatea produsului, articolele pe care le dai, ştirile pe care le scrii, astfel încât să poţi să generezi trafic.Asta pentru că modelul de business bazat pe conţinut este generat de numărul de utilizatori, numărul de cititori constanţi, traficul pe care îl generează site-ul tău."

• "Dacă auzi ceva pe stradă, te apuci şi o postezi, nu e chiar în regulă. În momentul în care te apuci să sapi după o informaţie şi să cercetezi şi îţi dai seama că nu este chiar cum ai postat prima dată, dă rău brandului tău."

• "Modelul de business pe conţinut este foarte mult bazat pe relaţiile pe care le ai tu, ca jurnalist, cu sursele tale."

• Costul unui site de content pe primul an: 10.000-20.000 de euro

• Costul unui site de comerţ online: între 50.000 şi 100.000 de euro.

• "Într-un business tradiţional, de comerţ electronic, lucrurile stau puţin diferit. Aici poţi să generezi venituri repede, dar nu neapărat venituri care să fie mulţimitoare."

Interviul, pe larg:

Paginademedia.ro: Pentru cei care vor să pornească un business la noi, este online-ul un El Dorado?
Peter Barta: La ora actuală, da. Este un miraj al ultimilor 3-4 ani. Dacă vrei, este zona unde lumea îşi vede salvarea. Eu n-aş vedea-o chiar aşa, personal.

Dacă ne uităm la aspectele de business, mirajul vine din “ce bine a vândut IT-ul pe online, hai să ne facem şi noi un magazin”. Dar aici, deja, intri într-o altă zonă, sunt multe aspecte de luat în calcul: relaţia cu furnizorii se construieşte în timp, nu o faci peste noapte. Iar dacă îţi faci tu un depozit, îţi dai seama că sunt costuri foarte mari şi nu-ţi permiţi.

Ce nu văd cei care vor să pornească o afacere în online?
Nu văd costurile reale. În zona de online s-a adoptat o perceptie greştită. În priml rând, în România nu putem să vorbim de un business online în adevăratul sens al cuvântului.

De ce?
Pentru că în România pentru un comerţ electronic, ca sa-l poţi numi comerţ electronic ca atare, trebuie să ai şi un volum mare de tranzacţii online, ceea ce la noi nu se întâmplă.

La ora actuală în România nu este decât un push-order şi cam atât, pentru că plăţile se fac ramburs, post-ramburs, fie se încasează sume după ce primeşti coletul sau plată în avans, dar întotdeauna se face cash şi nu cu card-ul. Aici putem vorbi de o formă destul de incipientă şi asta uită lumea.

În partea de conţinut cel mai mult contează calitatea produsului

Dar în zona de conţinut?
În zona de conţinut vorbim de o cu totul şi cu totul componentă. În partea de conţinut cel mai mult contează calitatea produsului, articolele pe care le dai, ştirile pe care le scrii, astfel încât să poţi să generezi trafic.Asta pentru că modelul de business bazat pe conţinut este generat de numărul de utilizatori, numărul de cititori constanţi, traficul pe care îl generează site-ul tău.

Modelul de venit vine în special din publicitate, pe care o poţi asigura datorită traficului pe care îl ai.

Eu, dacă mi-aş face reclamă pe un site, aş vrea să văd cât din traficul pe site-ul meu este generat de un business de conţinut. Aici cred că cel mai important lucru pleacă de la calitate şi orientarea foarte mare către cititor, pentru că el va judeca, realmente, dacă ce scrii tu este de calitate şi deci folositor pentru mine.

Doar aşa să fac websurfing, pot s-o fac oricând, dar ca să revin ca să şi citesc trebuie să am acel “hook”, ca să mă agăţi pe mine să vin în mod constant la pagina ta de referinţă. Aşa cum, de exemplu, lumea dacă vrea ştiri internaţionale se va uita la CNN, BBC sau Euronews, pentru că sunt principalele surse de informaţii pe care cineva le va lua doar pentru acoperire.

Brandul îl construieşti prin calitatea serviciului

Ţine de construcţia unui brand.
Exact. Brandul îl construieşti prin calitatea serviciului şi aici depinde de cum vrei să te poziţionezi. Dacă vrei să dai doar cancaniade şi să te poziţionezi în zona asta, e ok şi aşa, dar vei avea cititori care iubesc doar cancaniada.

Dar trebuie să te gândeşti, în ultimă instanţă, de unde vrei să-ţi vină veniturile, pentru că în momentul în care ai un conţinut doar de cancaniadă, eu nu aş vedea un brand precum Mercedes să vrea să-şi facă reclamă pe site-ul tău. Un brand de calitate nu l-aş vedea venind să-şi facă publicitate aici.

La un site de conţinut nu este suficient să faci analize de calitate, contează şi momentul în care dai ştirea. Aici vorbim de promptitudine. Contează mult cât de repede o dai şi cât de bine o poţi prelucra.

Dacă auzi ceva pe stradă, te apuci şi o postezi, nu e chiar în regulă. În momentul în care te apuci să sapi după o informaţie şi să cercetezi şi îţi dai seama că nu este chiar cum ai postat prima dată, dă rău brandului tău.

Costul pentru un site de conţinut: 10-20.000 de euro pe an

Ce costuri ar trebui să aibă în vedere un jurnalist sau cineva care vrea să deschidă un business pe online?
Într-un model de business de conţinut, în primul rând are costurile de creare a site-ului şi hosting-ul. În ceea ce priveşte hosting-ul, m-aş uita nu neapărat să fie ieftin, ci să fie potrivit pentru nevoile mele, pentru că trebuie să-ţi asigure scalabilitate, trebuie să-ţi asigure calitate şi vizibilitate permanentă, pentru că nu te poţi trezi la un business de conţinut că îţi cade site-ul permanent.

Toate lucrurile astea trebuie să le ai în vedere şi pentru asta ai nişte costuri. Dacă faci tu, ca jurnalist, administrarea site-ului, atunci costurile de administrare, putem să spunem, scad, dar trebuie să ai un telefon unde să poţi fi găsit în permanenţă.

Pe lângă asta, ai nevoie de publicitate. Pentru ca lumea să ştie că tu eşti mai mult pe online, trebuie să te promovezi şi aici sunt nişte costuri. Poţi să alegi să ai costuri minime, dar trebuie să-ţi alegi o persoană care să-ţi facă partea de campanie online şi aici este alt cost. Fie angajezi pe cineva, fie te hotărăşti să investeşti în tradiţionalele adwords-uri, keyword-uri şi alte campanii de tipul Google, Yahoo sau alte motoare de căutare.

Poţi avansa o cifră pentru un jurnalist care porneşte singur să facă aşa ceva, pe un an de zile, de exemplu?
Minim, eu cred că pentru tot ce ar avea nevoie, i-ar trebui să aibă între 10.000 şi 20.000 de euro.

Modelul de business pe conţinut este foarte mult bazat pe relaţiile pe care le ai tu, ca jurnalist, cu sursele tale.

Şi cam câtă răbdare ar trebui să aibă?
Foarte multă răbdare. Business-ul de conţinut este diferit faţă de un business care vinde produse sau servicii. De ce? Pentru că nu este generator de cash imediat.

Modelul de venituri este complet diferit faţă de un business online clasic. În momentul în care ai vândut ai încasat, faci diferenţa cât trebuie să plăteşti la furnizori, ai un adaos comercial de 10-20%, care îţi rămâne ţie după ce îţi mai plăteşti toate şi vezi cu cât rămai. Pe când la business-ul de conţinut, tu vei genera trafic, presupuând în cel mai optimist scenariu că ai conţinut de calitate, modelul tău de business va fi axat pe publicitate sau pe servicii adiţionale. Modelul tău de venit este cu totul şi cu totul altfel.

Ca să poţi genera un trafic intens, trebuie să te şi promovezi, trebuie să ai conţinut permanent, nu-ţi permiţi să scrii la două-trei zile, o săptămână, o lună. Zilnic trebuie să ai o constanţă de materiale, două-trei materiale trebuie să le ai tot timpul.

Modelul de business pe conţinut este foarte mult bazat pe relaţiile pe care le ai tu, ca jurnalist, cu sursele tale. Cât de prompte sunt, cât de dispuse sunt să-ţi dea informaţii despre un anumit subiect. Aici este foarte multă investiţie pentru că, pe langa investiţiile de setup, şi de ce am spus că ar costa între 10 şi 20.000 de euro, mai sunt şi costuri de deplasări pe care mulţi nu le iau în calcul în genul ăsta de business, dar sunt costuri care trebuie adăugate la buget şi care ajută sau nu la succesul unui business.

După un an şi jumătate doi putem vorbi de venituri constante

Cam după cât timp poate apărea într-un business online de content return of investment?
În orice business dacă cineva se aşteaptă să aibă venituri repede, asta însemnând între şase luni şi un an, greşeşte amarnic. Sunt foarte puţine business-uri pe modelul acesta de conţinut care au reuşit să genereze venituri foarte repede, din motivele expuse anterior.

Pentru mine, undeva o marjă de la un an şi jumătate - doi, putem vorbi deja de venituri constante şi venituri care să-ţi asigure o anumită siguranţă. Cu cât investeşti mai mult în partea de promovare şi în partea de conţinut, cu atât timpul acesta se poate scurta.

În mediul virtual o condiţie esenţială pentru orice business este să fie uşor de găsit. De exemplu, putem căuta un cuvânt pe internet şi putem vedea câte milioane de căutări şi de referinţe la cuvântul respectiv se pot găsi, acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu site-ul respectiv. Putem căuta după numele oricui şi putem găsi milioane de site-uri, care sunt indexate undeva, unde tu eşti într-un ocean. Ca să poţi fi găsit în permanenţă şi să se facă referire la tine ai foarte mult de investit.

Pe partea de comerţ, în România vedem într-o pondere de 80% comerţ cu IT

Asta în zona de conţinut, dar într-un business online de alt tip?
Într-un business tradiţional, de comerţ electronic, lucrurile stau puţin diferit. Pe partea de comerţ, în România vedem într-o pondere de 80% comerţ cu IT. Aici poţi să generezi venituri repede, dar nu neapărat venituri care să fie mulţimitoare. De ce? Pentru că modelul de business aici este altul.

În primul şi în primul rând, site-ul este un pic mai complex decât în cazul business-ului de conţinut, unde sunt soluţii timp blog pe care le poţi face mult mai uşor şi nu ai o zonă atât de complexă de administrare. Partea de securitate este foarte importantă, dar nu stai şi te gândeşti la partea de procesare plăţi, unde siguranţa este mult mai mare.

Asta ce înseamnă?
Asta se traduce în costuri mult mai mari. În momentul în care faci comerţ electronic, în mare parte trebuie să strângi câteva informaţii despre consumator şi trebuie să ai o securitate mai ridicată.

În România nu putem vorbi încă de comerţ electronic în înţelesul lui de comerţ electronic, unde tranzactiile se fac cu cardul, se procesează plăţile de procesatorul de carduri, noi suntem în faza în care luăm o comandă şi o trimitem mai departe, plata făcându-se post-ramburs sau cash, la livrare. Aici nu e chiar comerţ electronic.

Mitul unui magazin sau al unui business online cu 5.000 de euro este deja depăşit

Foarte puţine magazine din România fac comerţ electronic în adevăratul sens al cuvântului. Dacă ne uităm la primii doi jucători din piaţă: eMag şi PCfun. Sunt două modele total diferite. eMag-ul reuşeşte să aibă (şi lumea asta nu vede, toată lumea spune “ia uite cât vinde eMag-ul”), şi o prezenţă fizică. Dacă nu ar avea acele showroom-uri în care cumpărătorii merg să vadă produsele eMag nu ar vinde atât de mult. Ne uităm la PCfun, care nu are showroom-uri, dar vinde destul de mult, deşi inclusiv ei vând foarte puţin prin procesarea de plăţi electronice.

Revenind la modul în care poţi să faci bani dintr-un model de business online, aici poţi să generezi, dar aici depinzi foarte mult de o bună relaţie cu furnizorii tăi. Tu poţi să faci site-ul, spui că ai produsul, dar tu nu o să faci niciodată stoc, pentru că stocul în sine este un cost. Stocul în sine se devalorizează. Dacă ai cumpărat acum un iPad, iPad-ul respectiv după două săptămâni nu va mai avea aceeaşi valoare. Pe lângă asta, nu mai vorbim de costurile de depozitare s.a. Apoi trebuie să ai doi-trei furnizori care să livreze acelaşi produs. Să te trezeşti că ai produsul pe site şi furnizorul nu îl are.

În această zonă, deşi pare că nu este o problemă cu cash-ul, eu nu aş avea curajul să intru într-o afacere dacă nu aş avea în jur de 50 şi 100 de mii de euro, ca să poţi să creezi un asemenea site şi să spun că aş putea sta liniştit un an de zile.

Sună mult, dar mitul unui magazin sau al unui business online cu 5.000 de euro este deja depăşit. Lumea trebuie să se gândească că numai 5.000 de euro costă să faci site-ul, degeaba lumea spune că sunt soluţii, te costă. Ca să nu mai adaugi hosting-ul, unde trebuie să te asiguri că site-ul respectiv să fie mereu echilibrat, să nu ai surprize că îţi cade atunci când ai trafic mai mare.

Nu este uşor, este la fel de greu ca şi un business de conţinut. Dacă în business-ul de conţinut produsul este conţinutul în sine, în comerţul electronic ai produsele sau serviciile pe care le vinzi, calitatea contează. În modelul de comerţ electronic unde vinzi bunuri, acolo lucrurile se complică din cauza, să spunem, lanţului pe care îl ai, pe când la conţinut tu eşti răspunzător de produsul sau serviciul pe care îl oferi şi ştii că nu aştepţi de la un furnizor să îţi dea conţinutul de care ai nevoie.