Decanul Facultăţii de Jurnalism, Antonio Momoc, despre reţelele sociale: „Nu cred că duc la o cunoaştere reală”

Decanul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) din cadrul Universităţii din Bucureşti, Antonio Momoc, nu crede că reţelele sociale duc la o „cunoaştere reală” a celuilalt, însă acestea pot avea o utilitate, în funcţie de cum se poziţionează fiecare.

„Nu cred că sensul principal (al reţelelor sociale, n.red.) e să te cunoşti pe tine mai bine, sau de a te face cunoscut, deşi evident că influencerii, brandurile, m-ar contrazice.

Nu cred că este o cunoaştere reală, dar este un anumit tip de profil, de imagine publică, pe care fiecare şi-o construieşte, mai mult sau mai puţin atent, mai mult sau mai puţin conştient, şi cred că, din acest punct de vedere, reţelele sociale te pot ajuta”, afirmă Antonio Momoc în cadrul podcastului „Purple Talks”, proiect al Asociaţiei Studenţilor la Comunicare.

Acesta are o perspectivă diferită asupra reţelelor sociale şi consideră că există „foarte mult” exhibiţionism şi voyeurism online, „şi nu mă refer doar la Tiktok”, şi nuanţează că există o „sete şi o obsesie” a oamenilor de a vedea lucruri care „mai bine” ar rămâne private.

„Reţelele sociale sunt ca nişte jucării”

Decanul Facultăţii de Jurnalism vede trei posibile utilizări ale reţelelor sociale, asupra cărora fiecare „trebuie să se decidă” cum se poziţionează.

„Pentru unii, sunt, dacă vreţi, nişte jucării. Cu jucăriile poţi face mai multe lucruri. Sunt unii care se joacă cu ele, sunt alţii care fac bani din ele, în sensul în care sunt unii care le construiesc, care le deţin, şi care le comercializează şi fac bani din ele.

Sunt branduri şi la nivel personal, şi la nivel comercial, care se folosesc de ele pentru a-şi construi o anumită imagine şi a-şi îngriji reputaţia.

Sunt alţii care pun acolo orice, pentru că se distrează sau se joacă pur şi simplu, şi pentru care fac alţii bani de pe urma consumului acelor jucării.

Trebuie să-ţi alegi tu unde te aşezi acolo. Nu îmi dau seama câtă cunoaştere există acolo (pe reţelele sociale, n.red.), în sensul în care ajunge cineva să te cunoască cu adevărat”, explică Antonio Momoc.

Citeşte şi Emilia Şercan, jurnalista „urmărită de serviciu şi… de servicii”. Ce spune despre credibilitatea presei şi ce sfaturi le-ar da tinerilor jurnalişti

Timpul cu familia, „cel mai afectat”

În ceea ce priveşte gestionarea acţivităţii de decan cu cea de profesor universitar, Antonio Momoc precizează că timpul cu familia este „cel mai mult afectat” în cazul oricui care ocupă o astfel de funcţie publică.

„A-i pregăti pe studenţii unei facultăţi înseamnă de fapt a pregăti nişte oameni, nişte profesionişti, pentru societate. E adevărat că poate noi nu avem misiunea atât de dificilă de a pregăti astronauţi sau medici, [...] dar eu cred că jurnaliştii ocupă un rol esenţial într-o democraţie. [...] Deciziile pe care oamenii le iau, fie ele de natură comercială sau politică, sunt influenţate de o informare corectă, de o presă responsabilă şi bine pregătită.

Dacă îţi iei toate lucrurile astea foarte în serios şi înţelegi misiunea asta pe care şi Facultatea, şi viitorii profesionişti pe care îi pregăteşti, o au în societate, atunci îţi dai seama că n-ai ce face şi trebuie să te dedici acestei responsabilităţi”, conchide acesta.