„Nu îi las şi nu mă las”. Emilia Şercan anunţă că Parchetul Curţii de Apel Bucureşti i-a respins plângerea în ceea ce priveşte clasarea dosarului de kompromat

„Parchetul Curţii de Apel Bucureşti (PCAB) mi-a respins plângerea împotriva soluţiei de clasare a dosarului de kompromat.

 

Voi ataca soluţia în instanţă, aceasta fiind ultima cale de atac legală care mi-a mai rămas.

Decizia am primit-o aseară, la ora 17:52, după 26 de zile de la înregistrarea plângerii mele, deşi termenul legal de răspuns, prevăzut de Codul de procedură penală, este de 20 de zile.

 

 

Faptul că am primit soluţia abia ieri, la 6 zile după expirarea termenului legal, faptul că soluţia este motivată superficial, într-un text dezarticulat, plin de greşeli sau de fraze lipsite de logică, mă face să cred cu toată convingerea că Parchetul nu avea de gând să îmi răspundă, dar a făcut-o la repezeală, după ce luni au fost alături de mine, la protest, aproape 70 de colegi de presă.

 

În mod paradoxal, Codul de procedură penală prevede 20 de zile termen de răspuns la plângerile petenţilor, însă nu prevede obligaţia unui răspuns, de aceea am convingerea că, cu tot protestul meu, Parchetul Curţii de Apel Bucureşti nu avea de gând să îmi răspundă, fugind de asumarea responsabilităţii unui răspuns şi forţându-mă să mă adresez direct instanţei.

 

 

A, iar dacă tot mi-a răspuns, şeful PCAB nu a uitat să îmi spună că am de achitat cheltuieli judiciare de 100 de lei – a fost generos domnul Popa, probabil cuprins de spiritul sărbătorilor – că de regulă mă taxa cu câte 150 de lei.

 

 

Aşa cum am mai spus, decizia iniţială de clasare a dosarului de kompromat şi cea de menţinere a soluţiei de clasare este una evident politică, luată cu scopul de a-i proteja pe cei implicaţi: şefi din poliţie, oameni din presă, politică şi, cel mai probabil, şi unii care au legături cu un serviciu de informaţii.

 

Dosarul a fost anchetat superficial, direcţionat în mod vădit spre îngroparea adevărului, nu pentru aflarea lui, iar procurorul de caz s-a comportat ca avocatul infractorilor care au pus la cale compromiterea mea, nu ca un avocat al statului ce este, plătit (regeşte) pentru a servi interesele generale ale societăţii şi a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor, aşa cum zice la Constituţie.

Le mulţumesc colegilor din presă care au fost alături de mine acum două zile, cum le mulţumesc şi celor care nu au putut veni, dar ştiu că sunt alături de mine.

 

 

Le mulţumesc, de asemenea, colegilor de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, care au trimis, ieri, o scrisoare publică de solidaritate şi au stat în stradă alături de mine.

Le mulţumesc din tot sufletul celor care mi-au transmis mesaje de susţinere în aceste zile, după ce am făcut public faptul că protestez în faţa Parchetului General şi a Parchetului Curţii de Apel Bucureşti.

 

 

Îmi închei protestul simbolic după 16 zile state în stradă. Am nevoie de timp să reiau dosarul pentru a putea face contestaţie la instanţă, dar şi să scriu un jurnal al zilelor petrecute în stradă, cu observaţii adune începând cu 24 noiembrie şi până ieri.

Şi un mic gând de final de postare: nu îi las şi nu mă las!”