Premiile Superscrieri. Serie de interviuri cu foşti câştigători ai premiului Superscrierea Cititorilor. Patru jurnalişti au răspuns la întrebările adresate de organizatorii Premiilor Superscrieri.
Primul interviu din această serie va fi cu Ovidiu Vanghele, jurnalist la Centrul de Investigaţii Media şi unul dintre gazdele podcastului Judecata de Acum.
„Merită să te chinui să scoţi un adevăr la suprafaţă. E foarte important ca oamenii să ştie adevărul. Iar adevărurile cu miză mare sunt greu de aflat şi e nevoie de un efort”, spune jurnalistul în interviul realizat de Superscrieri.
Ovidiu Vanghele, jurnalist cu peste 20 de ani de experienţă în presă, a câştigat premiul Superscrierea Cititorilor din 2016, alături de Ana Poenariu, pentru seria Toţi oamenii generalului, publicată pe Rise Project.
Cei doi jurnalişti au investigat atunci afacerile private ale lui Gabriel Oprea, prim-ministru interimar al Românei în 2015.
„Am dat publicului lucruri pe care nu le ştiau... Noi am trecut peste această barieră pe care încerca, practic statul cu totul, să o construiască în jurul lui Oprea şi am arătat „combinatoreala” cu care se ocupa el de fapt (...).
În ciuda opoziţiei statului şi a celor încercau să-l protejeze cumva pe Gabriel Oprea, am reuşit să le spunem oamenilor adevărul.”
Superscrierea Cititorilor este un premiu desemnat şi susţinut financiar de public. Cititorii pot vota materialul preferat dintre cele 47 de nominalizări (presă scrisă, audio, video, foto, dar şi alte poveşti în spirit civic). Valoarea premiului este de 3000 de euro, iar donaţiile se pot face aici.
În interviu, jurnalistul povesteşte despre câteva investigaţii pe care le-a făcut, dar şi ce crede el despre presă. Printre investigaţiile pe care le-a realizat se numără ancheta cu episcopul Cornel Onilă de la Huşi şi abuzurile sexuale asupra elevilor lui, dar şi despre subiectul azilelor groazei din Ilfov.
Ce spune jurnalistul despre presă?
„E foarte important ca oamenii să ştie adevărul. Iar adevărurile cu miză mare sunt greu de aflat şi e nevoie de un efort. Ce am înţeles eu e că efortul ăsta merită.
Merită să ai răbdare, merită „să te apleci cu mintea în cap” asupra unui subiect de genul acesta. La sfârşit, vezi nişte consecinţe pe care şi ceilalţi oamenii le văd şi încep să le aprecieze din ce în ce mai mult.”
Superscrieri: Ce a reprezentat premiul Superscrierea Cititorilor pentru tine? De ce crezi că au ales oamenii materialul tău pentru acest premiu?
Ovidiu Vanghele: Superscrierea Cititorilor a însemnat o formă de recunoaştere a valorii lucrurilor pe care le-am comunicat publicului în chestiunea respectivă. Eu am luat o singură dată Superscrierea Cititorilor, în 2016, pentru seria „Toţi oamenii generalului”, pe care am făcut-o cu Ana Poenariu de la RISE Project.
Am investigat atunci afacerile private ale „marelui” nostru om politic şi foarte puternicului om politic Gabriel Oprea, care era în acelaşi timp şi foarte-foarte-foarte corupt. Ce am găsit noi probabil că a fost valoros pentru oamenii care sunt cititori de Superscrieri, care până la urmă sunt oamenii pentru care noi scriem, pentru că e nevoie să ai un anume profil ca să citeşti lucrurile de interes public pe care le publicăm noi în general.
Cred că povestea asta cu Superscrieri reprezintă de fapt un fel de jurnalism în profunzime, cititorii de aşa ceva au acest profil. Sigur, pentru ei scriem, pentru că nu există presă fără public şi ei sunt publicul nostru şi le mulţumim pentru asta.
Pentru mine a însemnat foarte mult acest premiu, practic e confirmarea că am dat publicului de care vorbeam mai devreme nişte lucruri interesante, nişte lucruri pe care nu le ştiau, nişte lucruri pe care lumea se chinuia să nu ni le spună, să nu le arate. Noi am trecut peste această barieră pe care încerca, practic statul cu totul, să o construiască în jurul lui Oprea şi am arătat „combinatoreala” cu care se ocupa el de fapt. Am pornit de la faptul că Gabriel Oprea era un om care a lucrat toată viaţa la stat, dar în acelaşi timp era un om foarte bogat - şi seria a arătat cum a ajuns să fie el un om foarte foarte bogat.
Cred că, la momentul respectiv, a fost probabil cel mai bun material - am luat Superscrierea Cititorilor, Premiul Juriului şi premiul de la Investigaţie. În anul acela a fost probabil cea mai valoroasă serie de presă, ca să zic aşa.
Superscrieri: Care au fost dificultăţile în realizarea materialului cu care ai câştigat premiul? Ce feedback ai primit după publicarea lui?
Ovidiu Vanghele: Dificultăţi am avut pentru că, repet, statul român făcuse un soi de zid în jurul lui Oprea. El însuşi avea oameni peste tot în poziţii cheie, ne-a fost foarte greu să ajungem la documente. Pe de altă parte, ne-am făcut meseria şi acela a fost un moment în care am arătat că ştim să ne-o facem.
Superscrieri: Care dintre materialele pe care le-ai scris/documentat de-a lungul anilor crezi că au avut un impact mai mare în rândul oamenilor?
Ovidiu Vanghele: Dinspre public - pentru că, până la urmă, el ne interesează - cea mai importantă parte a fost fix premiul ăsta.
Am primit felicitări şi mulţumiri dar, pe de alta parte, am primit şi opusul: „hate” şi contestări din partea oamenilor carea aveau un interes în povestea asta, unul comun cu al lui Oprea — ca lucrurile astea să nu se afle. În ciuda opoziţiei statului şi a celor încercau să-l protejeze cumva pe Gabriel Oprea, am reuşit să le spunem oamenilor adevărul.
Îmi place să cred că după ce am făcut această serie cu Oprea şi viaţa lui, am mai avut câteva materiale, zic eu, bune. Nu o zic doar eu, multe dintre ele au fost premiate de-a lungul anilor şi la Superscrieri.
Mă gândesc acum la povestea cu episcopul de la Huşi, cu Cornel Onilă şi abuzurile sexuale repetate asupra elevilor lui de la seminarul teologic din Huşi. Cred că şi aia a fost o chestie valoroasă, pentru că biserica în sine este o zonă a lumii foarte închisă şi ne-a fost foarte greu să facem asta, dar am reuşit să arătăm lumii că acolo au existat abuzuri sexuale, am reuşit să arătăm oamenilor că omul ăla, profesor fiind, şi-a agresat sexual elevii pe care îi avea în grijă.
Urmarea acestui demers jurnalistic al nostru a fost reţinerea şi arestarea lui. Probabil primul episcop ortodox reţinut, arestat şi trimis în judecată pentru viol.
Anul trecut am publicat, iar anul ăsta este înscrisă la concurs, seria despre centrele pentru persoane cu dizabilităţi şi persoane dependente în general, din Ilfov. Am investigat nişte centre ale unor oameni conectaţi cu Gabriela Firea şi cu administraţia soţului ei, Florentin Pandele.
Centrele astea erau în Voluntari, Ilfov — oraşul condus, probabil pe viaţă, de acest „mare primar”, Florentin Pandele. Investigaţia este valoroasă cel puţin prin consecinţele pe care le-a avut, anume retragerea din prim-planul politicii româneşti a Gabrielei Firea.
Superscrieri: Există o lecţie importantă pe care ai învăţat-o din jurnalism şi ai vrea să o afle şi alţii?
Ovidiu Vanghele: Da, există o lecţie importantă pe care am aflat-o: merită. Inclusiv Premiile Superscrieri arată că merită să te chinui să scoţi un adevăr la suprafaţă.
E foarte important ca oamenii să ştie adevărul. Iar adevărurile cu miză mare sunt greu de aflat şi e nevoie de un efort. Ce am înţeles eu e că efortul ăsta merită. Merită să ai răbdare, merită „să te apleci cu mintea în cap” asupra unui subiect de genul acesta. La sfârşit, vezi nişte consecinţe pe care şi ceilalţi oamenii le văd şi încep să le aprecieze din ce în ce mai mult.
Superscrieri: La ce trebuie să fim atenţi în relaţia presă - public în anul acesta electoral?
Ovidiu Vanghele: Despre asta aş putea să vorbesc probabil o lună de zile. Faceţi cumva să nu fiţi păcăliţi, trebuie să nu fim păcăliţi.
Anul acesta va fi mai rău ca în orice alt an pentru că presa, cea mainstream în special, ajunge sub talpa politicului, care va apăsa pe ea pentru că are nevoie de voturi.
Atunci vor exista foarte multe instanţe, deja am văzut sute sau mii de momente, în care suntem păcăliţi. Există această tentaţie a politicianului de a ne păcăli pe noi cu presa, la asta să vă uitaţi.
Uitaţi-vă de exemplu la oamenii care se pretind „jurnalişti oneşti, nişte oameni care-şi fac cinstit meseria” dar care, de fapt, refuză cu obstinaţie să creioneze corect portretului unui candidat precum Piedone, de exemplu. La genul ăsta de lucruri şi de oameni trebuie să vă uitaţi în anul ăsta.
Autor: Adriana Diură adriana.diurapaginademedia.ro
