Reporteri români în adăpost la Kiev. Au dormit la adăpost, pe jos, pe podeaua unui vagon de metrou. Li s-au confiscat camerele de filmare, dar jurnaliştii români au înţeles de ce şi au filmat cu telefonul. În Ucraina se aplică acum legea marţială.
Dimineaţa, după o noapte lungă alături de civili ucraineni, în staţia Universitet de la Kiev, jurnalistul Mircea Barbu a povestit, într-o filmare făcută cu telefonul şi postată pe pagina sa de Facebook, ce a trăit.
Dar şi ce vor face, în continuare, jurnaliştii români aflaţi acolo, în prima linie. În acelaşi adăpost a stat, spune Mircea Barbu, cu echipa Recorder (Cristi Delcea şi Alex Varninschi).
Cristi Delcea, Recorder: Povestea unui ucrainean curajos
Cristian Delcea, unul dintre fondatorii Recorder.ro, este un alt jurnalist român care face corespondenţe de război. În această dimineaţă, 2 martie, el şi colegul său Alex Varninschi au publicat un documentar pe platforma Recorder, un material video de 9 minute în care spune povestea unui ucrainean curajos.
Se numeşte Oleksii şi are 33 de ani. După ce şi-a adus familia în România, la adopost, a cumpărat din Bucureşti căşti şi veste antiglonţ pentru luptătorii din Kiev.
„Oamenii Kievului sunt puternici, poţi discuta cu ei ore în şir despre război, despre Putin şi despre viitorul Ucrainei. E multă încredere în vocea lor, dar, invariabil, la un moment dat ceva declanşează o emoţie puternică. Şi atunci, vocea începe să tremure şi totul se încheie cu un “Slava Ucraina!” şi cu lacrimi în ochi“, scrie Recoder.ro.
Redăm, integral, mesajul video de 5 minute, postat de Mircea Barbu pe Facebook:
„A fost o noapte foarte grea. A fost foarte frig aici. Oamenii au dormit pe jos, pe podelele vagoanelor de metrou. Au fost jur de 200 de oameni, bătrâni, femei, mai puţini copii, ceea ce mă face să cred că au plecat sau au fost prinşi în afara capitalei.
Oamenii s-au trezit la 6 dimineaţa cu imnul în difuzoare. După care au început ştirile. Aici sunt evident numai despre ce se întâmplă în aceste momente în Ucraina.
Este o stare de oboseală şi de stres maxim pentru oamenii de aici, cât şi pentru noi, eu şi colegii de la Recorder ne-am petrecut prima noapte aici.
Toată treaba a început ieri după-amiază când a trebuit să ne întrerupem reportajele pentru că primeam foarte multe semnale de la sursele noastre din teren şi de la colegi că cei mai mulţi jurnalişti se evacuează în după-amiaza asta şi în seara asta va fi foarte serios aici, la Kiev.
Am decis că oricum e prea târziu la ora aia, decât să rămânem în maşină şi să fim vulnerabili noaptea într-o maşină cu numere de Bucureşti, mai bine ne adăpostim cu civiili într-o staţie de metrou.
Toată treaba asta a fost pusă pe repede înainte cu o explozie uriaşă la vreo 200 m de clădirea noastră, 300 m maxim. N-a fost o rachetă, a fost o explozie de la interior, ceea ce vă daţi seama ce înseamnă. E un lucru foarte grav din punct de vedere al securităţii.
În momentul acela am intrat în situaţie de urgenţă, nu în panică, dar într-o stare de alertă contructivă. Ne-am făcut repede bagajele, oricum erau cam gata şi ne-am evacuat din apartament, am luat-o pe jos spre staţia de metrou.
Am ajuns aici, am încercat să găsim un loc, un spaţiu unde să ne punem bagajele şi am considerat că putem face un reportaj.
Motivul pentru care nu pot să vă arăt această staţie de metrou este pentru că ne-au confiscat camerele. Ne-au explicat că este stare de urgenţă.
Este lege marţială aici, iar staţiile de metrou sunt obiective turistice. Ceea ce poate părea straniu pentru că eu în acest moment mă filmez cu telefonul, dar ai voie să vorbeşti cu cei dragi acasă, teoretic asta poate fi considerată o convorbire cu cei dragi, însă nu am voie să vă arăt staţia, nu am voie să filmez cu o cameră profesională, ceea ce în condiţiile date nu este neapărat un lucru de neînţeles.
Nu am luat-o ca pe un afront la libertatea de exprimare a presei.
Eu, personal, mi se pare un pic indecent, în acest moment, să le pui acestor oameni o cameră în faţă şi să-i întrebi într-un moment extrem de vulnerabil. Da, am reuşit să vorbesc cu ei, cu un tânăr Vadim pe care l-am trecut şi în reportajul făcut aseară pe peronul gării.
La ora 7.00, în mai puţin de 40 de minute se deschide staţia de metrou. Vom putea ieşi la suprafaţă, după care planurile noastre sunt să ne evacuăm din Kiev astăzi.
Sunt foarte mulţi oameni care vor pleca astăzi din capitala ţării pentru că s-ar putea să fie ultima zi sau printre ultimele zile în care se mai poate pleca din Kiev în siguranţă.
Vom încerca să documentăm acest exod pentru Libertatea şi colegii mei pe Recorder. Vom încerca să ne facem meseria de jurnalişti, însă ţinând cont de situaţia de securitate extrem de gravă va trebui să fim foarte atenţi cum ne facem meseria şi în acelaşi timp cumult discernământ şi empatie pentru o situaţie deosebit de gravă în care se află în acest moment Ucraina.
Deocamdată atât de aici,de la staţia de metrou Universitet din Kiev. Mircea Barbu, pentru Libertatea.“
au inteles o laie... :))))))