“N-am reuşit totuşi să-mi scot din minte privirea fixă, aproape hipnotică a lui Vîntu. Din acest punct de vedere, poţi lejer să-l compari cu şarpele Kaa, mai ales că este şi sâsâit”, spune Adelin Petrişor în cartea  Războaiele mele, pe care a lansat-o de curând.

Sorin Ovidiu Vîntu era "pe val" în 1999, iar Adelin lucra la TVR şi avea nevoie de o sponsorizare de 15.000 de dolari, pentru o deplasare în Belgrad. Nici nu ştia cine e Vîntu. Povestea primei întâlniri dintre miliardar şi tânărul reporter care a ajuns, peste ani, să lucreze la trustul media al magnatului, în continuare:

Prin 1999, cauta o sponsorizare pentru a pleca în Iugoslavia. Era angajat la TVR, iar postul public nu avea bani pentru deplasări. Un coleg de la secţia economic i-a sugerat să-l sune pe Vîntu. "Cine-i ăsta, că n-am auzit de el", a replicat Adelin. "Învirte multi bani, e ala care are Gelsor, un fond de investitii bagat in FNI", i s-a raspuns. A ajuns repede să vorbească cu Vîntu. A facut rost de numărul de telefon de la sediul Gelsor şi, după o scurtă discuţie cu secretara (careia i-a zis de un proiect), s-a trezit la telefon direct cu Sorin Ovidiu Vîntu, "un om cu o voce cavernoasă, care părea că vorbeşte pe speaker".

Primul dialog Adelin - Vintu a fost scurt: "Ştiţi, sunt reporter la TVR şi intenţionez să plec în Belgrad, pentru bombardamente şi as avea nevoie de o sponsorizare". "Veniţi mâine la zece la mine", a replicat Vîntu şi a închis telefonul.

Perspectiva Vîntu: Vrei bani? Caţi? Şi mie ce-mi iese?

A doua zi, Adelin "s-a înfiinţat" la biroul lui Vîntu. A aşteptat cuminte în anticamera, timp în care pe acolo au venit şi "doi grei de la Caţavencu". Când i-a venit rândul, după două-trei ore, a fost mirat de aparenţa lui Vîntu:

"Statea tolănit pe un scaun de piele un bărbat neras, cu părul grizonat şi vâlvoi, la vreo 45 de ani. Purta un pulover de lână gri, tocit, care îl făcea să pară orice altceva decât milionar"

În plină perioadă de vârf a FNI, Vîntu a pus direct problema, de pe o poziţie de forţă: "Vrei bani, asta am înţeles. Caţi? Şi mie ce-mi iese?"

Adelin: Nu ştiu câţi exact. Dumneavoastră primiţi publicitate la TVR, dar detaliile le ştiu colegii mei de la comercial. Eu sunt reporter şi nu prea mă pricep la asta.

Vîntu: Eu nu discut cu fraierii voştri de la comercial, discut cu tine. Dacă habar nu ai, de ce ai mai venit la mine?

Tanarul reporter al TVR (avea 24 de ani atunci) şi-a spus placa din nou: sponsorizare, bombardament, diurnă, cazare, benzină, am nevoie de bani.

Vintu: Dar de câţi bani ai nevoie, ştii?

Adelin: Probabil 10-15.000 de dolari. Cazare, diurnă, benzină.

Vîntu pune mâna pe telefon: "Trimite-l urgent la mine pe Popa". Dupa câteva minute, vine "un bărbat brunet, cam de 40 de ani". Vîntu ordonă: "Fă-i un contract de sponsorizare pe Curentul. Dă-i 15.000 de dolari."

Ultimele vorbe ale lui Vîntu: "Succes, puştiule! Te rog, nu uita, lasă numărul la secretară. S-ar putea să mai lucrăm împreună".

Întâlnirea cu Vîntu l-a impresionat pe tânărul reporter: “Am plecat bucuros că un om de afaceri despre care abia auzisem îmi rezolvase problema financiară (...) Mulţumit că am făcut rost de bani, n-am reuşit totuşi să-mi scot din minte privirea fixă, aproape hipnotică a lui Vîntu. Din acest punct de vedere, poţi lejer să-l compari cu şarpele Kaa, mai ales că este şi sâsâit”.

Citeşte şi:

• Adelin Petrişor îşi povesteşte “Războaiele mele”: Viitorii jurnalişti pot scoate din atenţia publicului „chiloţii Biancăi lui Bote”

• Adelin Petrişor se duce la TVR

• NAŞII DE LA ADEVĂRUL: Adelin Petrişor a fost botezat “Peştişor”

• Adelin Petrişor îşi pregăteşte revenirea în televiziune