Din momentul în care Publicis Group, una dintre cele mai mari companii de comunicare din lume, a hotărât să cumpere pachetul majoritar al Publicis România şi până când s-a finalizat tranzacţia propriu-zisă a durat doi ani .
„Dacă pentru un om perioada de incubaţie este de 9 luni, pentru un contract de achiziţie perioada de incubaţie este de doi ani.”, a declarat într-un interviu pentru paginademedia.ro Teddy Dumitrescu (CEO Grupul Publicis Communications Services Bucureşti)
Teddy Dumitrescu a mai vorbit în interviu despre motivele pentru care vândut pachetul majoritar al agenţiei Publicis România şi despre felul în care se va răsfrânge controlul companiei mamă asupra operaţiunilor din România.
Cât priveşte achiziţia agenţiei de media Optimedia, al cărei acţionar majoritar este tot Teddy Dumitrescu, Tomasz Pawlikowski (CEO-ul Publicis pe Europa centrala si de est) a declarat, ieri, într-o întâlnire cu presa că un anunţ oficial în privinţa unui astfel de acord ar putea avea loc în următoarele şase luni.
În privinţa celorlalte agenţii care reprezintă Publicis Group pe piaţa din România (Saatchi&Saatchi şi Leo Burnett) nu se întrevăd curând achiziţii din partea grupului de comunicare fracez.
"La nivel de grup, credem că achiziţiile noastre în România, pentru momentul de faţă, sunt deja considerabile. Nu cred că se va mai petrece ceva în viitorul apropiat", a spus Tomasz Pawlikowski, la întâlnirea de ieri.
Reporter paginademedi.ro: Care au fost raţiunile care au stat în spatele acestei tranzacţii?
Teddy Dumitrescu: De la data la care am semnat, în 1995, contractul de afiliere cu Publicis, planul a fost destul de clar şi Publicis mi-a spus chiar de atunci că intenţia lor nu este să aibă o agenţie afiliată pe viaţă. Afilierea este o perioadă intermediară în care începem împreună, ne cunoaştem mai bine şi urmând ca la un anumit moment ei să cumpere un pachet majoritar din compania respectivă pentru că pe ei îi interesează să deţină controlul asupra operaţiunilor pe care le au în lume.
Ce înseamnă acest control pentru agenţia din România?
Acest control înseamnă că Publicis Group, deţinând 51 %, are majoritatea voturilor în consiliul acţionarilor, deci numeşte sau demite administratorii companiei şi poate să implementeze toate regulile de corporaţie apropo de business şi apropo de etica de business a Publicis, cum se întâmplă în toate agenţiile Publicis, peste tot în lume. Chestiunea aceasta priveşte nu doar România, ci în general orice piaţă în care Publicis Group are agenţii. Aşa cum Tomasz (Tomasz Pawlikowski, CEO Publicis pentru Europa Centrală ş de Est – n.r) povestea mai devreme, în momentul în care ei îşi dau numele unei operaţiuni locale vor să fie convinşi că dacă se produce un fuck-up, indiferent care ar fi acela, ei au puterea de a îl repara, deţinând 51% din acţiuni.
Iată un exemplu simplu, care nu are nicio legătură cu România. L’Oreal este clientul internaţional al Publicis, într-o ţară, s-o numim ţara X, lucrând cu agenţia afiliată din ţara respectivă, clientul L’Oreal se plânge la Publicis “Nu sunt mulţumit de prestaţia agenţiei. Eu cu tine am un contract internaţional, din cele 142 de ţări, în ţara X nu sunt mulţumit de serviciile agenţiei.” Dacă agenţia respectivă este o agenţie afiliată, atunci Publicis ce-o să-i spună propietarului agenţiei din ţara X? “Băi, ăia sunt nemulţumiţi, schimbă echipa, ia oameni mai competenţi”, iar agenţia afiliată o să spună “Da, dar asta mă costă mai mult, iar eu nu câştig suficienţi bani, nu-mi permit să iau oameni mai competenţi”.
Astfel, Publicis ar fi în situaţia în care n-ar putea să schimbe lucrurile, iar clientul L’Oreal ar putea să-i spună lui Publicis “Prietene, noi nu suntem mulţumiţi cu serviciile în ţara X, deci alegem altă agenţie, nu mai lucrăm cu tine în ţara X, caz în care se creează şi un precedent internaţional.
Peste doi ani, cineva din ţara Y o să spună “Ah, deci nu sunt obligat să lucrez cu Publicis, aş putea să lucrez cu oricine altcineva pentru că s-a întâmplat deja în ţara X aşa ceva". În astfel de condiţii agenţia poate avea probleme de imagine şi de soliditatea contractului internaţional cu clientul respectiv. Genul ăsta de lucru, teoretic, nu-l laşi aşa să plutească în aer. Nu a fost situaţia în România, vreodată, dar este motivul pentru care Publicis a avut întotdeauna ca politică să deţină pachetul majoritar în aşa fel încât să-şi poată exercita controlul asupra operaţiunilor respective.
Când a decis Publicis Group că vrea să achiziţioneze pachetul majoritar al Publicis România?
Când s-au decis n-am eu de unde să ştiu pentru că nu am fost o muscă pe perete în board-ul Publicis Group, dar dacă mă iau după ce a spus Tomasz înţeleg că decizia finală şi “go ahead-ul” a fost acum doi ani de zile.
De ce a durat atât de mult?
Pentru că Publicis Group achiziţionează cel puţin 52 de companii de comunicare în fiecare an, uneori cred că mai mult de atât. Ca să poţi să perfectezi 52 de tranzacţii pe an, cam cât de mare trebuie să fie echipa de oameni de la Publicis Group care să desfăşoare în paralel toate operaţiile? O echipă care este formată, probabil, din patru oameni are de gestionat 52 de tranzacţii pe an. Într-o astfel de situaţie nu m-aş fi aşteptat că de la momentul în care a fost un "go ahead" şi până la momentul în care avem tot deal-ul clar să dureze două săptămâni. Dacă pentru un om perioada de incubaţie este de 9 luni, pentru un contract de achiziţie perioada de incubaţie este de doi ani.
Este deci doar o problemă de logistică, nu are deci nicio legătură cu criza sau alţi factori?
Nu are nicio legătură. Gândeşte-te că o intervenţie de due diligence nu durează 48 de ore, când vine un auditor şi încearcă să înţeleagă tot business-ul tău în aşa fel încât să spună “domne’ am verificat şi eu compania respectivă, sunt nişte oameni robuşti, cifrele pe care vi le-au raportat sunt adevărate”, deci paşii respectivi au durat cam doi ani.
Nu bagi şurubelniţa într-un angrenaj care se învârte bine
În urma acestei achiziţii, vor urma schimbări majore?
Nu, nu va urma nicio schimbare în companie. În România toate lucrurile rămân aşa cum sunt pentru că până la urmă ăsta este şi motivul pentru care au vrut să cumpere agenţia. Au vrut s-o cumpere pentru că este o companie performantă, pentru că avem rezultate foarte robuste în România, pentru că toţi clienţii sunt mulţumiţi cu serviciile agenţiei, deci nu bagi şurubelniţa într-un angrenaj care se învârte bine, iar chiar şi din punct de vedere operaţional, lucrurile sunt destul de simple. Eu continui să mă ocup de exact aceleaşi lucruri fiindcă rămân CEO-ul companiei. Celelalte trei companii, respectiv Publicis Romania, Focus Advertising si Publicis Events, rămân în continuare autonome şi conduse de aceaşi oameni ca şi până acum.
Care sunt avantajele obţinute de agenţia din România în urma acestei mişcări?
În primul rând, accesul la resurse şi când spun resurse mă refer mai întâi de toate la know how, fiind cu adevărat un membru al familiei Publicis avem mult mai uşor acces la resurse din interiorul grupului, indiferent că este vorba de Paris sau Singapore.
În al doilea rând, există o mai mare claritate în a dezvolta împreună alte linii şi direcţii de business în interiorul companiei Grupul Publicis Communication Services, lucru care până acum, mă rog, le făceam mai mult ca antreprenor, decideam eu “cred că e bine să deschidem o divizie de pictat machete de presă în loc de tehnoredactat”, dacă mie mi se părea o idee bună îmi încercam norocul, mergea bine, nu mergea bine, aveam destul de puţin acces în a mă consulta de exemplu cu Publicis Group. Era ceea ce se numeşte antreprenoriat. Lucrurile sunt mult mai clare, mult mai simple. Deci vom avea, ca să spun aşa, eforturi coordonate, ceea ce contează destul de mult.
Faptul că pentru fiecare lucru pe care veţi dori să-l faceţi va trebui să-i consulaţi nu înseamnă că lucrurile se vor derula mai greu?
Faptul că va dura mai mult ca să iasă un lucru bun, faţă de posibilitatea de a dura mai puţin ca să iasă un lucru prost sau posibil prost, nu ştiu dacă e ceea ce face diferenţa. Iar cum spuneai tu, faptul de a te consulta adică să ceri voie, pentru că asta voiai să spui, priveşte partea bună a lucrurilor şi anume că ai şansa să te consulţi cu cineva care a mai făcut acel lucru. Până la urmă trebuie să fim realişti, noi n-am inventat nici mersul pe jos, nici apa caldă, noi în România. Eu privesc ca un avantaj faptul că vom putea să ne consultăm asupra unor lucruri. Beneficiem de experienţa lor din foarte multe puncte de vedere.
Aveţi parte şi de noi avantaje din punct de vedere al clienţilor internaţionali?
Nu cred că se schimbă ceva, în mod semnificativ, în momentul de faţă pentru că noi, cu câteva mici excepţii datorate timing-ului, gestionăm cam toţi clienţii companiei mamă.
Când estimaţi că va avea loc achiziţia agenţiei Optimedia?
Nu ştim exact şi nu vom discuta mai mult despre acest subiect până în momentul în care deal-ul nu va fi perfectat.
De ce nu s-a produs simultan cu achiziţia Publicis?
Pentru că sunt două enităţi diferite din cadrul lui Publicis, care gestionează cele două tranzacţii. Deşi discuţiile s-au purtat în paralel, una a progresat mai repede decât cealaltă.
Publicis România în cifre
Agenţiile Publicis România, Focus Advertising şi Publicis Events au înregistrat, în 2009, o cifră de afaceri culată la valoarea de 73,2 milioane de lei şi un profit net de circa 1,4 milioane de lei.
Sursa foto: HotNews.ro
Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro
Trimite un comentariu