Manifestul Jurnalul. Un ziar îşi asumă un manifest cu cereri politice. Jurnalism sau activism politic?

Jurnalul Naţional a publicat săptămâna trecută, pe întreaga primă pagină, un Manifest al ziarului, cu multe cereri de natură politică.

Este normal ca un ziar să îşi asume cereri politice? Cât este jurnalism şi cât este activism politic?

Paginademedia.ro a cerut opinia Ioanei Avădani (Centrul pentru Jurnalism Independent şi lui Mircea Toma (Agenţia de Monitorizare a Presei).

Răspunsurile, în continuare:

Manifestul este semnat Jurnalul Naţional, iar printre cereri se numără: alegerile parlamentare să nu poată fi organizate niciodată în aceeaşi zi cu alegerile localepartidul sau alianţa care obţine cel mai mare număr de parlamentari să desemneze automat premierul.

„Ziarul devine suportul explicit, şi încă de pe copertă, al agendei politice a „echipei editoriale” – citeşte al patronului”, spune Mircea Toma (ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei).

“Asumarea unei poziţii politice de către o publicaţie nu este un lucru nemaivăzut”, este de părere Ioana Avădani, dar “nici nu vezi foarte frecvent ziare care să îşi asume public un “manifest” propriu”.

Până la ora redactării materialului, Paginademedia.ro nu a primit un răspuns la întrebările trimise Jurnalului Naţional.

Mircea Toma: „ziarul devine suportul explicit, şi încă de pe copertă, al agendei politice a „echipei editoriale” – citeşte al patronului”

„Preţul acestui gen de aventuri este scăderea numărului de cititori”, este de părere Mircea Toma. „Nu suntem la primul eveniment politico-editorial de acest gen: la începutul anilor ’90, România Mare s-a transformat din publicaţie în partid. În cazul Jurnalului, partidul pare să existe deja”, spune el.

Mircea Toma, pentru Paginademedia.ro:

"Ideea de a face dintr-un cotidian, un manifest politic, este o formă curajoasă de a înţelege libertatea de exprimare în general şi libertatea presei în particular. Românii s-au obişnuit să ignore menţiunile de sub titlul publicaţiilor prin care li se garantează „independenţa” editorială a acestora.

Jurnalul Naţional are o lungă şi chinuitoare istorie a efortului de a lăsa aparenţa unei publicaţii independente de activitatea politică a propriului patron. Pentru consumatori, cel mai periculos lucru care se poate întâmpla ar fi să nu ştie cine este patronul şi care este agenda politică a acestuia. De aceea, încă de acum câţiva ani, pentru presa audiovizuală, la insistenţele organizaţiilor neguvernamentale, a s-a impus radio-operatorilor să-şi publice pe site-uri identitatea proprietarilor.

Azi ne întâlnim, însă, cu un exces de zel în acest tip de transparenţă: ziarul devine suportul explicit, şi încă de pe copertă, al agendei politice a „echipei editoriale” – citeşte al patronului, că nu toţi ziariştii candidează.

În ciuda surprizei, nu suntem la primul eveniment politico-editorial de acest gen: la începutul anilor ’90, România Mare s-a transformat din publicaţie în partid. În cazul Jurnalului, partidul pare să existe deja.

Consumatorii sunt – cred eu – preveniţi deja, aşa că nu cred că sunt mulţi cei care să rişte să preia necritic acest manifest şi să vrea să se înscrie ca redactori de partid.

Preţul acestui gen de aventuri este scăderea numărului de cititori. Acesta este, cel puţin, comportamentul uzual identificat în alte ţări: presa de partid se vinde mult mai greu decât cea independentă. Posibil ca acest tip de daune să nu mai conteze în cazul Jurnalului Naţional."

Ioana Avădani: Nu este un lucru nemaivăzut

“Asumarea unei poziţii politice de către o publicaţie nu este un lucru nemaivăzut. Există ziare de partid, care susţin linia ideologică sau programul de guvernare al unei formaţiuni anume”, spune Ioana Avădani, dar “nici nu vezi foarte frecvent ziare care să îşi asume public un “manifest” propriu”.

Ioana Avădani, pentru Paginademedia.ro:

“Manifestul” publicat de Jurnalul Naţional are, cu claritate, revendicări de natură politică.

Asumarea unei poziţii politice de către o publicaţie nu este un lucru nemaivăzut. Există ziare de partid, care susţin linia ideologică sau programul de guvernare al unei formaţiuni anume, există ziare care se simt apropiate ideologic de o orientare sau alta. Dar nici nu vezi foarte frecvent ziare care să îşi asume public un “manifest” propriu, chiar dacă acesta este o împachetare a cerinţelor exprimate public de grupuri de protestatari.

Am văzut din campania electorală din 2008-2009 că mass media s-a transformat din observator, din agent al interesului public în – pe rând – câmp de confruntare, suporter şi chiar agent electoral. Mă tem că alegerile din 2012-2013 nu vor fi cu mult diferite din acest punct de vedere. Şi suntem deja în campanie electorala...

Drept este, trăim momente extraordinare (în sensul de “care se abat de la normă) care cer, probabil, măsuri extraordinare. După două săptămâni de proteste, nu a răsărit niciun factor de coagulare a dialogului social.

Poate că demersul Jurnalului (care şi-a invitat cititorii să contribuie la redactarea materialului) asta încearcă să compenseze. Chiar şi în detrimentul practicii jurnalistice – care cere obiectivitate, reflectare a opiniei tuturor părţilor, spaţiu de abrodare critică.

Din Manifestul Jurnalului Naţional:

• alegerile parlamentare să nu poată fi organizate niciodată în aceeaşi zi cu alegerile locale;

• mandatul Preşedintelui României să fie de 4 ani;

• partidul sau alianţa care obţine cel mai mare număr de parlamentari să desemneze automat premierul;

• decizia de numire şi cea de revocare a unui membru al Guvernului să aparţină exclusiv premierului;

• limitarea strictă a guvernării prin ordonanţe de urgenţă, prin definirea clară a domeniilor şi a perioadelor în care aceste ordonanţe pot fi emise;

• limitarea asumării răspunderii guvernamentale în Parlament la o singură dată într-o sesiune Parlamentară;

• reducerea numărului de servicii secrete/de informaţii.

Manifestul integral, aici.