Către Dinu Patriciu, în ...Adevărul: "Ne-a fost foame". "Aţi mers pe contrasens cu Adevărul"

EDITORIAL. "Nu ne-a fost uşor în toată criza, ne-a fost foame". (...) "Am fost de râsul lumii, pe unde mergeam râdeau de noi ca de o categorie defavorizată. „Uite, săracii, sunt angajaţii lui Patriciu!", aşa ne ziceau.

Fragmentul de mai sus este desprins din editorialul "Domnului Dinu Patriciu" semnat chiar în Adevărul de Andrei Crăciun, şeful secţiei publicistică a ziarului.

Andrei Crăciun, în editorial:

"Domnule, sunt sigur că mulţi v-au turnat miere în ureche. Îmi imaginez scena. Intimii: Coane Dinule, eşti un vizionar! N-aţi fost, domnule Patriciu, niciun vizionar, dar aţi fost curajos, ceea ce nu este mai puţin."

Editorialul vine la câteva zile după ce Cristi Burci şi Dinu Patriciu au ajuns la un acord pentru preluarea de către Burci a Adevărul Holding. Dacă totul va merge bine, actoele finale vor fi gata în câteva zile, dar nu este exclus să apară surprize. Detalii AICI şi AICI.

Din editorialul din Adevărul, "Domnului Dinu Patriciu":

"Domnule Patriciu, aflu despre dumneavoastră că sunteţi trist. Îmi pare rău. Vă veţi despărţi sau nu de Adevărul Holding - noi, jos, la talpa ziarelor, nu ştim tot şi poate că e mai bine să nu ştim. Ce ştim însă: nu ne-a fost uşor în toată criza, ne-a fost foame."

Am fost de râsul lumii, pe unde mergeam râdeau de noi ca de o categorie defavorizată. „Uite, săracii, sunt angajaţii lui Patriciu!", aşa ne ziceau. Şi lucruri mai rele s-au spus despre domnia voastră. E drept că până şi noi, angajaţii, am dat uneori semne de nervozitate şi am mai renunţat la eleganţa stilului. Am vorbit cu păcat, e posibil să ne fi scăpat câte un „Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!" pe la colţ, îngrozitor de româneşte.

"Aţi văzut, cred, festivitatea de închidere a Jocurilor Olimpice de la Londra. A fost cel mai frumos omagiu recent adus presei scrise, ba chiar tipărite. Aţi mers pe contrasens cu Adevărul Holding!"

Fapt e că aţi prelungit viaţa ziarelor din România cu câţiva ani. V-am bănuit că o faceţi din orgoliu (vanitatea de a avea nişte intelectuali la butonieră, mândria unei arhitecturi grandioase, complexul estic al unui posibil Dumnezeu?), ba chiar din dragoste (ca Gatsby!), v-am suspectat că vreţi numai să vă impuneţi ca editorialist (aţi reuşit).

Domnule, sunt sigur că mulţi v-au turnat miere în ureche. Îmi imaginez scena. Intimii: Coane Dinule, eşti un vizionar! N-aţi fost, domnule Patriciu, niciun vizionar, dar aţi fost curajos, ceea ce nu este mai puţin. Alţii vor spune, desigur, că v-aţi făcut mendrele cât să fiţi achitat în „Dosarul Rompetrol". Vorbe de vieţaşi ai părerilor mici.

Poate că sunt şi ziarişti vânduţi, dar sigur sunt pe cont propriu. Redacţia asta e onestă! Şi câţi vor spune că independenţa editorială se câştigă şi se menţine, şi că ea depinde, întotdeauna, mai mult de ziarişti decât de patron? Şi câţi vor spune că, îndeobşte, boii îşi caută singuri jugul?

Domnule Dinu Patriciu, totul va continua să ne despartă: veţi fi până la sfârşit patron, eu voi fi, tot până la sfârşit, un oarecare angajat sau nici măcar atât, sunteţi libertarian, rămân la stânga, ba chiar am insolenţa să cred că moneda unică europeană este o ficţiune necesară. Dar trebuie să ies din rând şi să spun: la „Adevărul" am fost mereu liber, parol!

Editorialul integral, în Adevărul.