Tolontan: “Nicăieri jurnaliştii n-au predat armele profesiei lor în mîna patronilor, ca în România”

Concluzie dureroasă a lui Cătălin Tolontan despre presa de la noi: “Nimeni nu ştie cum va arăta viitorul. Dar un lucru e clar. În nici un caz aşa cum arată prezentul jurnalismului de la noi”, scrie jurnalistul. “Ne-am înşelat. Nu sîntem viitor.”

Tolontan: “Şi, totuşi, nicăieri jurnaliştii n-au predat armele profesiei lor în mîna patronilor, ca în România. Faptul că media o duce rău economic, n-a degradat profesia într-un asemenea mod ca la noi.”

Articolul lui Tolontan porneşte de la cifrele publicităţii: 23 de milioane de euro pe print în 2012, faţă de 82 de milioane în 2008. Dar nu numai situaţia economică este de vină:

“În domeniul valorilor jurnalistice, România suferă cel mai mult. Nicăieri valorile şi standardele n-au fost afectate atît de mult”, scrie Tolontan.

Tolontan:

“Fenomenul abandonului standardelor e masiv pe televiziuni, mai ales pe cele de ştiri, şi rămîne de văzut dacă piaţa de publicitate mai mare decît la ziare va salva TV-ul din problemele financiare pe care a început să le resimtă!

Partizanatul s-a extins, mai ales în această vară, şi la publicaţii, dar nu la toate şi parcă nu în aceeaşi măsură.”

Din articolul lui Tolontan:

"În nici o ţară din lume nu s-au petrecut concomitent următoarele:

1.Închiderea a sute de ziare şi reviste în doi ani.

2. Coborîrea cu 75% a veniturilor din publicitate din presa scrisă în doar trei ani.

3. Scăderea încrederii publicului în media în general, mai ales în televiziuni, la un nivel fără precedent, conform barometrelor.

4. Reducerea numerică a redacţiilor ziarelor naţionale la un nivel mediu de 30-40 de oameni care produc conţinut (reporteri, redactori, editorialişti, fotoreporteri)."

“Pagubele titlurilor din alte ţări sînt mult mai mari. Atît de mari încît faptul că Adevărul a avut şi ani cu pierderi de 30 de milioane de euro în această perioadă, iar Jurnalul Naţional a încheiat 2011 cu pierderi de 4 milioane de euro, date publice de la Registrul Comerţului, pălesc în comparaţie cu cele 55 de milioane de lire sterline trecute între paranteze de către The Guardian în ultimul an fiscal.”

"Miza e jurnalismul, nu ziarele. Aşa se şi explică faptul că trusturile străine din România, Ringier sau Sanoma, sînt mult mai calme decît investitorii autohtoni, chiar dacă, cu unii ani-excepţie, multinaţionalele din presa scrisă românească înregistrează pierderi de cîteva milioane de euro pe an din 2009 şi pînă azi.
Pierd constant, se luptă, dar nu-şi abandonează regulile profesiei şi nici speranţa.
În fond, din punctul de vedere al celor care înţeleg ce se întîmplă, miza este jurnalismul, nu forma sa de exprimare: hîrtie, online, TV, radio. Iar aici, în domeniul valorilor jurnalistice, România suferă cel mai mult. Nicăieri valorile şi standardele n-au fost afectate atît de mult."

"Peste tot, economic e rău. Un studiu din martie 2012 al Council of Economic Advisors şi LinkedIn arată că ”industria ziarelor este piaţa cu cea mai mare scădere din toată America din 2007 şi pînă azi”.
Cît despre internet, acesta vine ”prea tîrziu şi prea puţin”, după cum remarcă Rick Edmonds în Poynter.org. (...) ”Pentru 1 dolar cîştigat în publicitatea pe net, ziarele pierd 25 de dolari în publicitatea pe print”, titrează Edmonds.
Şi, totuşi, nicăieri jurnaliştii n-au predat armele profesiei lor în mîna patronilor, ca în România. Faptul că media o duce rău economic, n-a degradat profesia într-un asemenea mod ca la noi."

"Fenomenul abandonului standardelor e masiv pe televiziuni, mai ales pe cele de ştiri, şi rămîne de văzut dacă piaţa de publicitate mai mare decît la ziare va salva TV-ul din problemele financiare pe care a început să le resimtă!
Partizanatul s-a extins, mai ales în această vară, şi la publicaţii, dar nu la toate şi parcă nu în aceeaşi măsură.
Adevărul e că, mai ales atunci cînd cifrele îţi dau în cap, dacă nu-ţi aperi nici profesia, pentru ce mai lucrezi?"

"În primă fază, devii partizan, dar audiat pe ecran de către publicul care te place, apoi irelevant pentru viaţa oamenilor şi, în final, neprofitabil. Percepţia publică şi datele de la acelaşi Registru al Comerţului arată că televiziunile din România au început să treacă din etapa unu înspre fazele 2 şi 3."

O metaforă sugestivă

"Văzînd degringolada din media românească şi anticipînd mutări radicale care vor avea loc în perioada următoare, te întrebi cum ar fi dacă producătorii sau companiile de avioane, loviţi de criză, ar tăia la nesfîrşit costurile şi ar renunţa la principiile siguranţei pasagerilor?!
În fond, asta se întîmplă cînd polarizezi conţinutul ziarelor şi al televiziunilor şi iei publicului şansa unei relatări obiective şi independente! Trădezi contractul nescris cu publicul tău şi-l laşi vulnerabil în mijlocul furtunii informaţiilor.

Cu pierderi de zeci de miliarde de euro pe an, cei din aviaţie nu doar că nu abdică de la principiile meseriei şi misiunii lor, dar cresc standardele de exigenţă. Rezultatul? Au trecut mai bine de doi ani de cînd nici o companie de călători cu baza în Europa Occidentală sau America de Nord n-a avut nici un accident fatal!"

Articolul integral, pe Tolo.ro.