Consiliul Concurenţei pune o condiţie de bază pentru a fi de acord cu ordonanţa Guvernului legată de audiovizual: nu se face diferenţă între cablu şi DTH în aplicarea principiului must carry. Ceea ce înseamnă că Antenele vor reintra gratuit şi obligatoriu pe Digi.
EXCLUSIV. Paginademedia.ro a scris în exclusivitate încă de acum două săptămâni de această condiţie a Consiliului Concurenţei pentru aprobarea ordonanţei.
Principalele observaţii şi recomanări ale Consiliului Concurenţei, conform poziţiei oficiale de astăzi:
- Între distribuţia programelor TV prin cablu şi retransmisia prin satelit (de tipul Digi sau Dolce) nu se face diferenţă în aplicarea principiului must-carry (posturile publice şi posturile TV libere la retransmisie se transmis în mod obligat de către operatori). Urmare a acestei observaţii, canalele Antenelor (care cereau bani pentru a fi retransmise pe Digi) vor intra în grila operatorului. Aceasta este cerinţa fără de care Ordonanţa nu poate fi avizată de Consiliul concurenţei.
- Nu se poate asigura o transmise a programelor la aceeaşi calitate, deoarece şi aparatele de emisie ale posturilor TV sunt diferite şi au parametri diferiţi de funcţionare, spune Consiliul Concurenţei.
- Legat de ordinea programelor în grila cabliştilor, Consiliul Concurenţei recomandă eliminarea obligaţiei de (re)ordonare anuală, lăsând la latitudinea furnizorilor de servicii de retransmisie structurarea acestora în funcţie de propria politică comercială. (iniţial, Consiliul Concurenţei a sugeral plasarea în ordine crescătoare, dar a renunţat la această recomandare).
- Legat de prevederea care interzice rebate-ul şi spune că clienţii de publicitate trebuie să discute cu fiecare televiziune în parte trebuie reformulată, "fără a se sugera un anume conţinut". În actuala formulă, textul "instituie o diferenţă de regim juridic între publicitatea prin intermediul televiziunii şi publicitatea prin intermediul celorlalte medii. Astfel "s-ar institui o practică de discriminare în activitate întreprinderilor implicate în serviciile de publicitate".
Detaliile, în continuare:
Nu există diferenţă între cablu şi DTH
Consiliul Concurenţei consideră că articolul referitor la principiul must-carry se aplică şi la cablişti şi la DTH.
“Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice are obligaţia să includă în oferta sa serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fără condiţionări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin norme internaţionale la care România este parte.”
Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privaţi este ordinea descrescătoare a indicelui anual de audienţă.
Obligaţia prevăzută de prezentul articol în sarcina distribuitorilor de servicii se aplică atât pentru retransmisia serviciilor de programe prin reţele de cablu analogic şi reţele de cablu digital, cât şi pentru retransmisia serviciilor de programe de către distribuitorii de servicii prin reţele de comunicaţii electronice prin satelit.
Urmare a acestei prevederi, posturile Intact vor reintra în grila Digi. În prezent, Antenele au ieşit de pe platforma digitală Digi, după ce au cerut RCS şapte milioane de euro pentru retransmisie, ofertă declinată de operatorul de telecomunicaţii.
Ordinea posturilor pe cablu
Ordonanţa de urgenţă prevede ca posturile să fie ordonate în grila cabliştilor în ordine descrescătoare a audienţei. Consiliul Concurenţei recomandă eliminarea obligaţiei de (re)ordonare anuală, lăsând la latitudinea furnizorilor de servicii de retransmisie structurarea acestora în funcţie de propria politică comercială. (iniţial, Consiliul Concurenţei a sugeral plasarea în ordine crescătoare, dar a renunţat la această recomandare).
Argumentul Consiliului: reordonarea ar implica costuri pentru cablişti şi ar exista riscul ca aceste costuri să fie suportate de către consumatori.
Semnalul TV nu poate fi acelaşi pe toate posturile
În formula actuală, textul Guvernului impune distribuitorilor de cablu ca parametrii finali de transmisie să fie “similari pentru toate programele TV”.
Semnalul original este diferit de la un post TV la altul, spune Consiliul Concurenţei. În aceste condiţii, “ar fi de preferat o reformulare care să elimine posibila ambiguitate, respective să precizeze că obligaţia este de a conserva şi retransmite semnalul la nivelul iniţial de calitate pentru fiecare program în parte.”
Relaţia client – agenţie de publicitate – televiziuni. Articolul trebuie reformulat
În formularea actuală, ordonanţa de urgenţă implică mai multe riscuri, consideră Consiliul concurenţei.
Consiliul, despre forma actuală:
- Este limitată libertatea economică a radiodifuzorilor de a dispune după cum doresc de spaţiul lor publicitar.
- Dezavantajul ar fi mai pronunţat pentru televiziunile mai mici, care oferă acelaşi volum de spaţiu publicitar, dar care pot avea difizultăţi în a găsi clienţi şi preţuri bune pentru acest spaţiu, având în vedere cotele de audienţă mai scăzute şi, în consecinţă, un interes mai scăzut al clienţilor.
- Radiodifuzorii nu pot fi opriţi să îşi valorifice spaţiul publicitar în mod direct, dacă vor dori acest lucru, caz în care vor încasa direct sumele cuvenite de la beneficiarii finali.
- O limitare a dreptului radiodifuzorului de a dispune de spaţiul său publicitar, conform intereselor legitime, poate reprezenta o restrângere a libertăţii economice, consacrate de art. 45 din Constituţia României. Orice restrângere a acestei libertăţi se poate face doar în cazuri temeinic justificate.
- De pe poziţiile agenţiei de media este de remarcat că prin contracte punctuale în numele beneficiarului final, le scade puterea de negociere faţă de radiodifuzori.
Consiliul Concurenţei cere reformularea articolului de mai jos care se referă la rebate, fără a da însă sugestii. Cum arată articolul din ordonanţa propusă de Guvern:
"Art. 29' (1) Orice achizitionare de spatiu publicitar televizat nu poate fi facuta de un intermediar decat in numele si pe seama beneficiarului final al publicitatii televizate.
(2) Orice oferte de pret pentru achizitionarea publicitatii televizate, prezentate de intermediarii mentionati la alin. (1) beneficiarilor finali ai publicitatii televizate, vor fi in mod obligatoriu confirmate in prealabil in scris cu radiodifuzorul. In scopul obtinerii acestei confirmari, intermediarii vor prezenta radiodifuzorilor mandatele scrise acordate de beneficiarii finali ai publicitatii televizate pentru care solicita ofertele de pret.
(3) Obiectul achizitionarii mentionate la alin. (1) va fi platit direct de catre beneficiarul final al publicitatii televizate radiodifuzorului, in baza facturii ce va fi emisa de radiodifuzor catre beneficiarul final al publicitatii televizate. Orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestora, acordat de catre radiodifuzor trebuie sa figureze pe factura emisa beneficiarului final al publicitatii televizate.
(4) Intermediarii mentionati la alin. (1) nu pot sa primeasca alta plata sau contraprestatie decat cea care Ie este platita de catre beneficiarul final al publicitatii televizate in vederea remunerarii serviciilor prestate si nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului.
Iată, mai jos, poziţia Consiliului Concurenţei făcută oficială astăzi:
AVIZ
Referitor la proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi
completarea legii audiovizalului nr. 504/2002. Analizând proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea legii audiovizalului nr.504/2002 înaintat de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (numit în continuare MCSI) prin adresa sa nr. 1921 din 27.11.2012, înregistrată
la Consiliul Concurenţei sub nr. RG/17052/29.11.2012
CONSILIUL CONCURENŢEI
În temeiul art. 20 alin. 4) lit. c) şi art. 26 alin. (1) lit. l) din Legea concurenţei nr.21/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare
1. (numită în continuare Legea concurenţei), în şedinţa de Plen din data de 18.12.2012,
Avizează favorabil proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi
completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 (numit în continuare proiectul OUG) cu
condiţia reformulării conţinutului articolului I, pct. 12 din proiectul OUG, articol care propune modificarea conţinutului articolului 82 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002 cu completările şi modificările sale ulterioare (numită în continuare Legea audiovizualului).
Formulează recomandările şi propunerile cuprinse în prezentul aviz.
Astfel, Consiliul Concurenţei consideră că prevederile art. I, pct. 12 din proiectul OUG (care înlocuiesc conţinutul art. 82 alin. (1) din Legea audiovizualului) trebuie reformulate după cum urmează:
"(1) Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii
electronice, are obligaţia să includă în oferta sa serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fără condiţionări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este parte. Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privaţi este ordinea descrescătoare a indicelui anual de audienţă. Obligaţia prevăzută de prezentul articol în sarcina distribuitorilor de servicii se aplică atât pentru retransmisia serviciilor de programe prin reţele de cablu analogic şi reţele de cablu digital, cât şi pentru retransmisia serviciilor de programe de către distribuitorii de servicii prin reţele de comunicaţii electronice prin satelit. În situaţia în care serviciile de programe mai sus menţionate includ şi servicii de teletext codificate în interiorul semnalului de imagine, este obligatorie şi retransmisia serviciului de teletext ataşat serviciilor de programe respective în aceleaşi condiţii."
În ceea ce priveşte motivarea condiţiei sub care se acordă avizul Consiliului Concurenţei, precizăm următoarele:
Consiliul Naţional al Audiovizualului (numit în continuare CNA) a emis Decizia nr. 72 din
februarie 2012 privind condiţiile de eliberare şi modificare a avizului de retransmisie,
(numită în continuare Decizia 72/2012) care aduce numeroase clarificări în ceea ce priveşte procedura de aplicare a regimului „must-carry”
3. Decizia 72/2012 stipulează în art. 12 alin. (3) că „Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea audiovizualului, lista must-carry este aplicabilă distribuitorilor de servicii de programe, cu excepţia celor care utilizează pentru retransmisie reţele publice cu acces prin satelit de tip Direct-to-Home” (în continuare DTH). Prin actualul proiect de act normativ, se pun de acord prevederile din Decizia 72/2012 cu clauzele din Legea audiovizualului, modificând art 82 alin. (1) din aceasta, în sensul arătat.
În data de 29.08.2012 a fost emis Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 921, având ca obiect declanşarea unei investigaţii privind posibila încălcare a art. 9 din Legea concurenţei de către CNA, prin emiterea de către această instituţie a Deciziei 72/2012, ale cărei prevederi pot limita autonomia comercială a întreprinderilor şi stabilesc criterii pasibile a fi discriminatorii pentru activitatea acestora.
Pentru a nu aduce atingere cursului firesc al investigaţiei menţionate, Consiliul Concurenţei, pe baza analizei proiectului de act normativ, a practicii sale şi a Comisiei Europene în cazuri care au implicat aceleaşi pieţe, prezintă mai jos doar argumentarea privind necesitatea aplicării unor criterii unitare pentru retransmisia serviciilor de programe prin reţele de cablu analogic şi reţele de cablu digital, cât şi pentru retransmisia serviciilor de programe de către distribuitorii de servicii prin reţele de comunicaţii electronice prin satelit.
În acest sens, conform articolului 31 (1) din Directiva 2002/22/CE, astfel cum a fost modificat de prevederile Directivei 2009/136/CE (numite în continuare împreună Directiva): „Statele membre pot impune obligaţii rezonabile de difuzare („must-carry”) pentru transmiterea unor canale de televiziune şi posturi radio şi a unor servicii complementare [...], la întreprinderile aflate în jurisdicţia lor care administrează reţele de comunicaţii electronice pentru difuzarea către public a canalelor de televiziune şi a posturilor radio, în cazul în care un număr semnificativ de utilizatori finali ai acestor reţele le folosesc ca mijloace principale de recepţie a posturilor radio şi a canalelor de televiziune. Obligaţiile în cauză se impun numai în cazul în care acestea sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite pe cât de clar de către fiecare stat membru şi sunt proporţionale şi transparente”. Pentru a se
asigura implementarea eficientă a obiectivelor de interes general urmărite de către fiecare stat membru, obligaţiile must-carry trebuie să vizeze reţelele de retransmitere a programelor audiovizuale care beneficiază de un grad ridicat de accesibilitate pentru populaţie (atât din punctul de vedere al acoperirii şi penetrării, cât şi din punctul de vedere financiar), astfel încât acestea să se constituie într-un mijloc esenţial, prin care un procent semnificativ din cetăţeni îşi asigură nevoile de recepţie a posturilor radio şi a canalelor de televiziune. Altfel spus, obligaţiile de must-carry trebuie impuse doar acelor categorii de retransmiţători care utilizează tehnologii ce asigură mijlocul principal de acces la programe audiovizuale pentru un număr mare de abonaţi.
În acest context, Directiva exclude de la aplicarea principiului must-carry tehnologiile de retransmitere programe TV mai puţin utilizate, care nu pot asigura atingerea în mod eficient a obiectivelor de interes general vizate de statele membre. Faţă de anul 2002 de când Comisia Europeană a asimilat tehnologia DTH cu scopul urmărit de Directivă, diferenţiind doar retransmisiile programelor TV prin reţele 3G mobile şi IP TV, tehnologia DTH a evoluat mult, astfel încât, începând cu anul 2005, Consiliul Concurenţei a concluzionat cu ocazia analizei unor cazuri de concentrări economice la nivel naţional că serviciul de retransmisie a programelor audiovizuale furnizat prin reţele de comunicaţii electronice ce utilizează platforma digitală DTH substituibil cu serviciul de retransmisie a programelor audiovizuale furnizat prin reţele de comunicaţii electronice ce utilizează ca suport cablul coaxial/HFC (CATV), regăsindu-se în aceeaşi piaţă relevantă. Acelaşi principiu a fost recunoscut şi de către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (în continuare ANCOM), dar şi de către Comisia Europeană cu ocazia analizării unor cazuri de concentrări economice Directiva prevede în mod expres necesitatea ca obligaţiile must-carry să fie rezonabile, transparente şi proporţionale cu obiectivele de interes general urmărite. Pentru a se respecta condiţiile de rezonabilitate şi proporţionalitate, Legea audiovizualului a stabilit două criterii generale:
1. Exceptarea tehnologiilor care utilizează exclusiv spectrul radio de la aplicarea
obligaţiilor must-carry şi
2. Limitarea numărului de programe ce pot face obiectul obligaţiei must-carry la
maximum 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua
fiecărui operator.
Astfel, pornind de la prevederile primului criteriu, chiar dacă CNA, la momentul emiterii
Deciziei 72/2012, a considerat pe baza unei opinii ANCOM, că DTH este o tehnologie care foloseşte exclusiv spectrul radio şi, ca atare, a exceptat-o de la aplicabilitatea must-carry, Consiliul Concurenţei consideră că tehnologia DTH, prin acoperirea întregului teritoriu naţional, poate să asigure accesibilitatea serviciilor de programe audiovizuale în conformitate cu obiectivele de serviciu universal urmărite de Directivă (spre deosebire, de exemplu, de retransmiterea programelor audiovizuale prin tehnologia 3G - şi actualmente 4G mobile, sau de IPTV care, deşi limitate actualmente, datorită interesului suscitat au o dezvoltare extrem de dinamică).
Pentru a evita discriminarea între diversele medii tehnologice prin care are loc retransmiterea semnalului şi având în vedere că, prin substituibilitate, CATV şi DTH fac parte din aceeaşi piaţă relevantă, Consiliul Concurenţei solicită unificarea regimului juridic aplicabil şi aplicarea obligaţiei must-carry nediferenţiat de respectivele medii de transmitere.
De asemenea, în contextul celor de mai sus, Consiliul Concurenţei recomandă Consiliului Naţional al Audiovizualului o reanalizare a obligaţiilor de tip must-carry, atât din punctul de vedere al ponderii în grila de programe cât şi din punctul de vedere al conţinutului (structurii programelor retransmise), în scopul evitării unor obligaţii cu caracter excesiv. Având în vedere contextul actual al pieţei şi posibilitatea luării unor măsuri de către autorităţile abilitate de lege care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei, Consiliul Concurenţei consideră ca fiind necesară şi oportună intervenţia sa prin formularea unor recomandări de modificare, respectiv de completare a proiectului OUG care să înlăture îngrijorări concurenţiale legate şi de alte clauze ale proiectului de act normativ, potrivit celor arătate mai jos.
Astfel, în temeiul art. 26 alin. (1) lit. m) din Legea concurenţei, Consiliul Concurenţei
recomandă Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale modificarea, respectiv
completarea proiectului OUG:
1. În ceea ce priveşte relaţia radiodifuzor - agenţie de media – beneficiarul final de
spaţiu publicitar
Articolul I, pct. 4 din proiectul OUG propune ca un articol nou – 29 1, să fie inserat în Legea audiovizualului după art. 29, cu scopul declarat de „combatere a corupţiei şi a sistemelor subterane de achiziţionare a spaţiului media prin practici netransparente şi anticoncurenţiale. În acest sens, actul normativ instituie cerinţa ca preţurile oferite de intermediari (agenţiile de publicitate) clienţilor lor care doresc achiziţia spaţiilor publicitare să fie confirmate în mod obligatoriu în prealabil cu radiodifuzorii, iar obiectul achiziţionării menţionate să fie plătit direct de către beneficiarul publicităţii către radiodifuzor.”
Articolul I pct. 4 din proiectul OUG are în vedere practici legate de “achiziţionarea de spaţiu publicitar de televiziune”. Or, televiziunea nu este singurul mediu utilizat pentru publicitate.
Alături de televiziune, întreprinderile din România care doresc să îşi facă publicitate folosesc şi medii precum Internet (on line), presă scrisă, radio şi panotaj (indoor şi outdoor) (enumerarea acestor medii nu este limitativă). La nivelul practicii Consiliului Concurenţei precum şi la nivelul Comisiei Europene s-a concluzionat că, deşi serviciile de publicitate prin aceste medii, reprezintă pieţe relevante separate, nu este mai puţin adevărat că serviciile de publicitate prin intermediul diferitelor medii sunt considerate de către clienţii de spaţiu publicitar ca fiind complementare. Clienţii de spaţiu publicitar aleg să îşi realizeze campaniile de publicitate prin intermediul mai multor medii tocmai pentru că astfel de campanii permit întreprinderilor respective să ajungă la cât mai multe categorii de consumatori.
Textul art. I pct. 4 din proiectul OUG instituie o diferenţă de regim juridic între publicitatea prin intermediul televiziunii şi publicitatea prin intermediul celorlalte medii. Această diferenţă de regim juridic nu este motivată deloc în textul proiectului OUG. Indiferent dacă efectele adoptării proiectului OUG şi ale aplicării ulterioare a Legii audiovizualului vor fi pozitive sau negative, s-ar institui în practică o discriminare în activitatea întreprinderilor care sunt implicate în serviciile de publicitate, discriminare care este interzisă de către art. 9, alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei. Pe cale de consecinţă, reglementarea sau, dimpotrivă, nereglementarea practicilor legate de achiziţionarea de spaţiu publicitar ar trebui să aibă învedere achiziţionarea de spaţiu publicitar pentru toate mediile, şi nu doar achiziţionarea despaţiu publicitar de televiziune. Subliniem totodată că, deşi prin prevederile celor cinci aliniate ale art. 291 se câştigă în transparenţă şi se reglementează procesele de afaceri la nivelul agenţiilor de media, în actuala formulare a art. 29 este limitată libertatea economică atât a radiodifuzorilor de a dispune cum doresc de spaţiul lor publicitar, cât şi a agenţiilor de media.
Astfel, chiar dacă nu este explicit prevăzut, un beneficiar final poate apela direct la un
radiodifuzor, contractul /factura sunt oricum între radiodifuzor şi beneficiarul final – vezi
alin. (3), indiferent că relaţia a fost stabilită direct sau prin intermedierea unei agenţii media.
Pe de altă parte, conform alin (4) al aceluiaşi articol, intermediarul nu poate fi angajat direct de radiodifuzor, iar vânzările vor fi fracturate la nivelul volumului/condiţiilor convenite cu fiecare beneficiar final în parte.
În practica televiziunilor există modele diferite de vânzare a spaţiului publicitar, fie direct
către beneficiarii finali, fie indirect, prin intermediul unor revânzători. Dacă o televiziune ar fi lipsită de posibilitatea de a angaja serviciile unui distribuitor al spaţiului său publicitar, aceasta ar trebui să găsească ea însăşi clienţi, ceea ce presupune inclusiv existenţa unui departament cu funcţii în strategii, planificare şi vânzări, cu personal suficient şi pregătit corespunzător şi, de asemenea, aceasta ar fi expusă nesiguranţei şi fluctuaţiilor generate de evoluţia pieţei de publicitate şi a pieţelor aflate în legătură cu aceasta.
Dezavantajul ar fi mai pronunţat pentru televiziunile mai mici, care oferă acelaşi volum de spaţiu publicitar – beneficiază de aceleaşi condiţii ca celelalte televiziuni – dar care pot avea dificultăţi în a găsi clienţi şi preţuri bune pentru tot acest spaţiu publicitar, având în vedere cotele de audienţă mai scăzute şi, în consecinţă, un interes mai redus al clienţilor. Trebuie notat faptul că piaţa serviciilor de programe radio-TV din România este deosebit de concurenţială şi că pe aceasta acţionează un număr mare de radiodifuzori, ceea ce este în beneficiul telespectatorilor, prin diversitatea şi calitatea programelor oferite. Este important ca prin noile reglementări să nu se creeze dezechilibre care să ducă la reducerea numărului de concurenţi. Piaţa audiovizualului este afectată, ca şi alte pieţe, de criza economică, marcată, de exemplu, prin scăderea volumelor de publicitate ale beneficiarilor finali, iar astfel de interdicţii ar fi în măsură să agraveze poziţia radiodifuzorilor. Principiul este însă în egală măsură aplicabil şi posturilor TV cu audienţă ridicată, în condiţiile în care unele dintre ele ar prefera să apeleze la intermediari, din motive care ţin de modelul de afaceri al acestora (un
astfel de motiv îl poate constitui asigurarea unei certitudini sporite cu privire la veniturile care vor fi încasate din publicitate, ceea ce ar putea ajuta de exemplu la obţinerea unor eventuale credite bancare şi la managementul financiar al postului TV, per ansamblu). În acelaşi timp, radiodifuzorii nu pot fi opriţi să îşi valorifice spaţiul publicitar în mod direct, dacă vor dori acest lucru, caz în care vor încasa direct sumele cuvenite de la beneficiarii finali. Consiliul Concurenţei consideră că acest drept există şi în prezent dar nu este împotriva unor prevederi care să întărească această posibilitate a radiodifuzorilor.
În condiţiile în care, prin relaţie directă sau intermediar, beneficiarul final are nevoie de un plan de apariţii, respectiv de spaţii publicitare la diverşi furnizori şi acoperind medii multiple (ex: presă, radio, TV).
Conform art 4 din Proiectul OUG, conţinutul Art. 291 (4) din Legea audiovizualului va fi: Intermediarii menţionaţi la alin. (1) nu pot să primească altă plată sau contraprestaţie decât cea care le este plătită de către beneficiarul final al publicităţii televizate în vederea remunerării serviciilor prestate şi nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului.
Trebuie remarcat că principiile care trebuie să guverneze alegerea modalităţii de valorificare a spaţiului publicitar – la libera alegere a radiodifuzorului – sunt principii universal valabile, în egală măsură aplicabile în domeniul comercializării bunurilor de larg consum. Astfel, o limitare a dreptului radiodifuzorului de a dispune de spaţiul său publicitar, conform intereselor sale legitime, poate reprezenta o restrângere a libertăţii economice, consacrate de art. 45 din Constituţia României. Orice restrângere a acestei libertăţi se poate face doar în cazuri temeinic justificate şi strict în măsura în care acest lucru ar fi necesar.
De pe poziţiile agenţiei de media este de remarcat de asemenea, că prin contracte punctuale în numele beneficiarului final, le scade puterea de negociere faţă de radiodifuzori. O posibilitate de relaxare cu menţinerea controlului, ar putea fi permisiunea ca intermediarul să poată achiziţiona spaţiu în avans, urmând ca valorificarea acestuia să urmeze restricţiile impuse prin reglementările actuale (inclusiv justificarea spaţiului ca sumă de contracte punctuale).
Ca urmare a aplicării prevederilor proiectului OUG, există şi riscul ca în funcţie de specificul pieţei şi a achiziţionării spaţiilor de publicitate cu amănuntul, precum şi ca urmare a scăderii puterii de negociere (indiferent dacă se manifestă la nivelul unei relaţii directe sau prin intermediari), eventualele creşteri de preţ să fie transferate beneficiarului final.
În concluzie, în funcţie de aria de acoperire şi gradul de reglementare intenţionat, în ceea ce priveşte recomandarea de reformulare a art. 4 din proiectul OUG (respectiv a art. 291, din Legea audiovizalului), fără a se sugera un anume conţinut, ar trebui să se ţină cont de cele de mai sus, reglementarea putând – după caz, fi extinsă cu documente explicative şi precizări la nivelul legislaţiei secundare.
2. Privitor la posibilele efecte ale (re)ordonării anuale a programelor în grilă
Potrivit art. I, pct. 10 şi 11 din proiectul OUG, se modifică art. 74 alin. (2), respectiv alin. (3) din Legea audiovizualului cu clauze vizând ordonarea anuală în cadrul ofertei a serviciilor de programe retransmise, acestea fiind poziţionate pe frecvenţe în ordinea descrescătoare a mediei cotei de audienţă măsurată şi certificată conform art. 45 din Legea audiovizualului, realizată de fiecare serviciu de programe în cursul anului calendaristic precedent.
Proiectul OUG nu conţine niciun fel de prevederi legate de ordonarea în cadrul ofertei de servicii de programe retransmise a posturilor de televiziune a căror audienţă nu este măsurată, lucru care ar trebui să fie remediat.
Suplimentar, trebuie precizat că proiectul OUG nu oferă niciun fel de motivare în ceea ce priveşte propunerea ca serviciile de programe retransmise să fie ordonate pe frecvenţe în ordinea descrescătoare, cu atât mai mult cu cât, până acum, furnizorii de servicii de programe de retransmisie au avut deplina libertate de a ordona serviciile de programe retransmise aşa cum considerau că este în interesul lor, ţinând cont de considerentele tehnice şi financiare.
O reordonare anuală a serviciilor de programe din cadrul ofertelor de servicii de programe ar implica costuri pentru furnizorii de servicii de retransmisie, existând riscul ca aceste costuri să fie suportate de către consumatorul final. Un efect suplimentar al acestei reordonări anuale ar fi crearea unei stări de confuzie în cadrul consumatorilor finali.
În concluzie, Consiliul Concurenţei recomandă eliminarea obligaţiei de (re)ordonare anuală a programelor în cadrul grilei de programe, lăsând la latitudinea furnizorilor de servicii de retransmisie structurarea acestora în funcţie de propria politică comercială.
În ceea ce priveşte art. I pct. 11 din proiectul OUG prin care se modifică art. 74 alin. (3) din Legea audiovizualului, acesta conţine sintagma “fără a prejudicia interesul publicului”.
Întrucât această sintagmă poate primi interpretări dintre cele mai diverse considerăm că impune eliminarea ei, cu atât mai mult cu cât CNA verifică oricum respectarea dispoziţiilor Legii audiovizualului în ceea ce priveşte modificarea de către distribuitorii de servicii a structurii ofertei de servicii de programe.
În afara recomandărilor de mai sus, Consiliul Concurenţei are şi câteva propuneri menite a completa şi clarifica articole din Legea audiovizualului, aşa cum acestea sunt modificate şi/sau completate de proiectul OUG înaintat spre avizare, după cum urmează:
1. Privitor la programele cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice
Art. 44 alineatul (2), litera d) din Legea audiovizualului, modificat de art.I, pct. 6 din proiectul OUG elimină din definiţie serviciile de programe generaliste, aparent aducând un plus de acurateţe. Ţinând cont de existenţa multor familii care se limitează la programele free-to-air sau sunt limitate de condiţiile geografice la câteva programe precum şi de faptul că posturile generaliste oferă şi emisiuni de ştiri care obţin cote importante de audienţă, o eliminare din definiţie a serviciilor de programe generaliste nu ar ţine cont de realităţile din piaţă şi ar fi contrară chiar scopului pentru care a fost edictat art. 44 din Legea audiovizualului, şi anume protejarea pluralismului de opinii şi a diversităţii culturale.
În stadiul actual nu considerăm că se impune eliminarea serviciilor de programe generaliste din definiţia serviciilor de programe cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice.
2. Privitor la regimul sancţionatoriu al CNA
Trebuie precizat că sancţiuni de tipul şi mărimea celor aplicate de Consiliul Concurenţei
(stabilite ca procent din cifra de afaceri) şi care sunt propuse în proiectul OUG, sunt
considerate, datorită nivelului lor ridicat, conform jurisprudenţei CEDO – vezi cauza
9 Menarini (2011) – ca având natură penală. Aceasta presupune crearea la nivelul autorităţilor publice împuternicite cu aplicarea acestor sancţiuni a unui mecanism şi a unor garanţii procedurale în măsură să asigure respectarea deplină a dreptului la apărare al contravenienţilor, întocmai ca o cauză soluţionată de o instanţă judecătorească penală. De asemenea, ţinând cont de faptul că în articolul 90 din Legea audiovizualului, alineatul nou introdus (2) şi alin. (3), este prevăzută posibilitatea retragerii avizului prevăzut la art. 74 alin. (1) – acelaşi act normativ, propunem ca posibilă alternativă la iniţiativa de retragere a avizului fapt ce afectează foarte mulţi utilizatori finali, aplicarea de amenzi cominatorii, respectiv plata unor amenzi pe zi de întârziere în remedierea obligaţiilor impuse.
3. Privitor la aspectele legate de gestionarea calităţii, cuprinse în art.I, pct. 13 din
proiectul OUG care introduce după articolul 82 din Legea audiovizualului un nou
articol, art. 821.
În condiţiile în care semnalul original la nivelul radiodifuzorului este diferit calitativ de un
radiodifuzor la altul – atât ca semnal analog cât şi digital, promovarea/menţinerea calităţii din conţinutul articolului riscă să fie compromisă de exprimarea „...parametrii tehnici ai semnalului la utlizatorii finali, respectiv abonaţii distribuitorilor, sunt similari pentru toate programele retransmise…”, cu sensul păstrării calităţii semnalului iniţial, dar care poate să fie interpretată şi ca obligaţie de a retransmite toate programele (similar) la nivelul celei mai slabe calităţi iniţiale.
În sensul celor de mai sus, ar fi de preferat o reformulare care să elimine posibila ambiguitate, respectiv să precizeze că obligaţia este de a conserva şi retransmite semnalul la nivelul iniţial de calitate pentru fiecare program in parte.
În final, dorim să ne exprimăm încrederea că veţi considera intervenţia Consiliului
Concurenţei ca venind în întâmpinarea necesităţii de asigurare a unui cadru legal echitabil şi pro-concurenţial, în domeniul serviciilor de comunicaţii electronice şi aceasta se va regăsi în forma finală a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea legii audiovizalului nr. 504/2002.
Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
Comentarii
Te felicit !