Radu Paraschivescu, înapoi la GSP, după câţiva ani de ProSport. "Plecarea mea temporară a fost un protest împotriva tabloidizării din sport"

INTERVIU. Scriitorul Radu Parschivescu se întoarce, în calitate de editorialist, la cotidianul Gazeta Sporturilor. Începând de luni, el va semna editoriale în ziarul de sport condus de Cătălin Tolontan. Paraschivescu a mai scris la GSP până în 2008, după care, până anul trecut, a semnat articole în Pro Sport.

Într-un interviu acordat Paginademedia.ro, Paraschivescu povesteşte de ce a încetat colaborarea cu GSP în 2008 şi de ce a reluat-o acum, dar şi despre despărţirea de ProSport, de anul trecut. De la GSP a plecat pentru că "a fost un protest împotriva tabloidizării din sport". La Pro Sport a fost altceva: "Nu au mai avut bani să mă plătească."

Radu Paraschivescu a încetat să scrie la Gazeta Sporturilor în martie 2008 (după aproape cinci de colaborare), spunând, la acea vreme, că şi-a pierdut "plăcerea de a scrie despre sport". În perioada 2009 - 2013, Radu Paraschivescu a scris articole de opinie pentru ziarul de sport al grupului Mediafax, ProSport.

Ce spune astăzi Paraschivescu despre decizia din 2008 de a nu mai scrie la Gazeta Sporturilor?

“Plecarea mea temporară a fost un protest împotriva tabloidizării din sport (...) gestul meu a fost un fel de intrare în doliu după sportul – în principal fotbalul – cât de cât curat („Gazeta” însăşi a anunţat că renunţ să scriu deocamdată despre sport)”, a declarat Radu Paraschivescu într-un interviu acordat Paginademedia.ro.

Radu Paraschivescu spune că a venit momentul să treacă peste "supărarea" de atunci şi să să revină "printre prietenii de la Gazetă", pentru că "sportul nu e, nici măcar el, un domeniu din care să te retragi definitiv".

"Un doliu perpetuu înseamnă sminteală. Prin urmare, mi-am dezbrăcat hainele cernite şi mi-am propus să mă reînseninez", a completat el.

Radu Paraschivescu a mai vorbit în interviul acordat Paginademedia.ro despre momentul plecării de la Gazeta Sporturilor, despre motivele "reîntoarcerii la Ovidiu Ioaniţoaia, Cătălin Tolontan & co", dar şi despre colaborarea cu ProSport ( ziarul concurent al GSP), în perioada 2009 - 2013.

Interviul complet, în continuare:

Carmen Andronache: În martie 2008, când aţi plecat de la Gazeta Sporturilor, spuneaţi că v-aţi pierdut "plăcerea de a scrie despre sport". Ce s-a schimbat de atunci şi care este motivul pentru care reveniţi la ziarul condus de Cătălin Tolontan?

Radu Paraschivescu:

N-am observat schimbări de structură, de sistem, sau, cu o formulă preţioasă, de fizio-fenomenologie a fotbalului. Unii actori au ieşit din scenă, unele cluburi s-au prăbuşit ori s-au dezintegrat, unele posturi de profil se pregătesc să bată scânduri în geam, altele au apărut şi s-au înfipt în conştiinţa publică – lucru valabil şi pentru emisiunile de sport. Bref, nimic zguduitor, nimic epocal.

În ce priveşte revenirea mea la „Gazetă”, ea se produce la aproape şase ani de la despărţire şi după ce am scris o vreme la concurentul ei, „ProSport”.

"Am prilejul să recuperez condiţia de coleg de pagină al unor oameni pe care i-am preţuit şi după ce m-am mutat la celălat ziar"

De ce mă întorc la Ovidiu Ioaniţoaia, Cătălin Tolontan & co? Din mai multe motive. În primul rând, fiindcă sportul nu e, nici măcar el, un domeniu din care să te retragi definitiv.

Revocabilul e una dintre diafanele lui trăsături. În al doilea rând, fiindcă am prilejul să recuperez condiţia de coleg (de pagină, căci locul meu de muncă e la Editura Humanitas) al unor oameni la care ţin şi pe care i-am preţuit la fel de mult chiar şi după ce m-am mutat la celălalt ziar. Cu unii sunt prieten, ne-am serbat zilele de naştere împreună, am fost în concediu împreună, am scris cărţi împreună, am făcut emisiuni la radio împreună. Cu alţii corespondez, cu alţii vorbesc la telefon.

Dau câteva nume, doar câteva, de redactori şi colaboratori deopotrivă: Radu Naum, Adrian Georgescu, Radu Cosaşu, Traian Ungureanu, Cătălin Tolontan, Cristian Geambaşu.

"Plecarea mea temporară a fost un protest împotriva tabloidizării din sport"

În al treilea rând, fiindcă plecarea mea temporară a fost un protest împotriva tabloidizării din sport şi a felului cum diverşi oameni cu fonduri şi fără fond şi-au întins umbra asupra fotbalului. L-au colonizat, l-au năpădit, l-au luat în stăpânire. În acest sens, gestul meu a fost un fel de intrare în doliu după sportul – în principal fotbalul – cât de cât curat („Gazeta” însăşi a anunţat că renunţ să scriu deocamdată despre sport). Or, un doliu perpetuu înseamnă sminteală. Prin urmare, mi-am dezbrăcat hainele cernite şi mi-am propus să mă reînseninez.

Vorbiţi-mi puţin despre felul în care aţi plecat de la Gazeta Sporturilor. Ce s-a întâmplat atunci?

Retragerea propriu-zisă s-a produs la sfârşitul lui martie 2008. Cu o zi înainte să-mi comunic decizia, plecasem dintr-o emisiune de sport fiindcă mi se urcase fierea în gât văzând cum un personaj era lăsat să răcnească, să abereze şi să insulte la telefon timp de patruzeci şi cinci de minute. Şi chiar dacă nu eram vizat, i-am spus moderatoarei că nu mai pot şi dus am fost.
Două zile mai târziu, mi-am luat rămas-bun de la cititori într-un articol care a avut cam 230 de reacţii pe forumul „Gazetei”.

Cu multe gânduri frumoase şi, ca oriunde în lumea liberă, cu un deconcertant evantai de bănuieli: „L-au dat ăia afară”, „A găsit ceva mai bănos”, „Nu-l mai ţin curelele”, „Se cară în străinătate”, „Nu-l mai lasă nevasta”, „L-a certat Liiceanu” etc. Nu încerc să preîntâmpin eventualele reacţii de la întoarcere, dar mă simt obligat să spun din capul locului că nu scriu din nou la „Gazetă” fiindcă nu mai am din ce trăi. Altele sunt motivele, iar cel mai important dintre ele e atât de duios şi de anacronic, încât nu pot, chiar nu pot să-l pomenesc aici.

"La ProSport a fost o problemă de bani, din ce-am priceput de la redactorul-şef, Lucian Lipovan"

De ce aţi plecat de la ProSport? Când anume s-a întâmplat acest lucru?

Dacă nu mă înşel, ultimul meu articol pentru „ProSport” a apărut pe 6 iunie 2013. De ce? Fiindcă aşa a decis conducerea ziarului. Eu n-am făcut decât să mă supun. A fost o problemă de bani, din ce-am priceput de la redactorul-şef de atunci, Lucian Lipovan. Ziarul nu-şi mai permitea să mă plătească.

În mai 2013 am scris pe o sumă mai mică decât până atunci (dar trebuie să fiu sincer şi să spun că tariful meu la „ProSport” a fost, încă din prima zi, excelent), iar din iunie Lucian mi-a spus că nici aşa nu merge şi că e nevoit să încheie colaborarea cu mine. Am înţeles şi n-am comentat. Mai ales că nu eram primul a cărui semnătură dispărea din ziar. Au fost şi alţii. Dan Filoti, Mihai Găinuşă, Radu Banciu cu mult înaintea lui, un ziarist spaniol al cărui nume îmi scapă acum etc. N-am de unde să ştiu de ce n-au mai scris ceilalţi, explic doar cum au stat lucrurile în cazul meu. Şi încă un lucru.

"Nu m-am simţit niciodată prieten cu cineva de la ProSport"

Din noiembrie 2009 până în iunie 2013 am avut raporturi perfect cordiale cu toţi oamenii de la „ProSport”. (Mă rog, nici nu sunt o fire conflictuală.) Mi-am trimis materialele la timp întotdeauna, fără excepţie. Însă nu m-am simţit niciodată prieten cu cineva de acolo. Înapoindu-mă la „Gazetă”, o spun fără urmă de complezenţă conjunctural-strategică, mă întorc între prieteni.

Plecarea dumneavoastră de la ProSport a coincis cu decizia Mediafax Group de a nu mai tipări ediţia cotidiană a ziarului de sport?

Cele două fapte nu sunt legate între ele. Când am încetat să scriu la „ProSport”, nu aveam de unde să ştiu că Mediafax Group urma să renunţe la varianta pe hârtie a ziarului. Nu sunt un adulmecător al spaţiului mediatic, nu am antene întinse în zona asta. Şi, cum am spus deja, decizia de oprire a colaborării a fost a conducerii ziarului, nu a mea.

Care este periodicitatea editorialelor semnate de dumneavoastra? Veţi avea zilnic astfel de materiale în GSP sau doar săptămânal?

La „Gazetă” o să scriu în fiecare luni. Cred că sunt suficient în cantităţi moderate. S-ar putea ca unora să li se pară prea mult şi atât. Sigur, Cătălin Tolontan şi, ulterior, Cristian Geambaşu mi-au spus că dacă va apărea pe nepusă masă un subiect în marginea căruia voi simţi nevoia arzătoare să glosez şi să emit păreri, în afara contribuţiei mele săptămânale, voi avea toată libertatea s-o fac. Oricum, mă ocup şi cu alte lucruri în afară de gazetăria sportivă, aşa că trebuie să-mi gospodăresc atent timpul şi energiile.

Despre Radu Paraschivescu

• Radu Paraschivescu este traducător şi coautor a două lucrări de referinţă din literatura sportivă (Enciclopedia Larousse a fotbalulului şi Jocurile Olimpice de la Atena la Atena: 1896-2004).
• A tradus peste 75 de cărţi din autori englezi, americani, canadieni şi francezi (Salman Rushdie, Julian Barnes, John Steinbeck, William Golding, William Burroughs, Kazuo Ishiguro, James R. Wallen, Jonathan Coe, David Lodge, Virginia Woolf, François Mauriac, Scott Turow, John Grisham, Des MacHale, Nick Hornby etc.).
• A semnat articole în mai multe publicaţii, printre care GazetSporturilor, ProSport, Observator cultural, Idei în dialog, Cuvântul, Evenimentul Zilei, România literară, Lettre Internationale şi altele.
• Printre cărţile publicate se numără: "Mi-e rău la cap, mă doare mintea" (2007), "Ghidul nesimţitului" (2006),  "Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti" (2006), "Cu inima smulsă din piept" (2008),  "Dintre sute de clişee" (2009), Fluturele negru (2010), "Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri" (2012) şi "Maimuţa carpatină" (2013).