Licenţa ZU, prelungită. Mihai Morar: „Suntem prea naturali pe radio şi se întâmplă astfel de derapaje” Membru CNA: „Ce faceţi dumneavoastră este o oază de umor inteligent”

Consiliul Naţional al Audiovizualului a aprobat prelungirea licenţei terestre a Radio ZU Bucureşti cu încă nouă ani.

Postul a fost reprezentat în faţa forului audiovizualului de Mihai Morar, Daniel Buzdugan, Toni Teşiu (directorul de programe al staţiei), Mirela Bomboe (reprezentantul legal al postului) şi Rodica Minculescu (directorul general al Grupului Media Camina).

Prelungirea licenţei a fost aprobată cu unanimitate de voturi, toţi cei opt membri prezenţi în şedinţa de astăzi: Florin Gabrea, Narcisa Iorga, Valentin Jucan, Viorel Vasile Buda, Laura Georgescu, Cristina Trepcea, Răsvan Popescu şi Radu Călin Cristea.

Rodica Minculescu: „Suntem prezenţi în faţa dumneavoastră la acest moment important pentru noi, acela de prelungire a licenţei Radio ZU Bucureşti. (...) Nu ne îmbogăţim din asta, supravieţuim, dar supravieţuim cu bucuria că împărtăşim ceva publicului nostru.

Florin Gabrea: Este lăudabil şi foarte frumos că faceţi lucruri minunate şi aduceţi bucurie. Aş vrea să vă întreb, am aici un exemplu de la o emisiune, Mircea Badea la ZU şi despre bucuria pe care o aduce dânsul. Trebuie să interveniţi şi să opriţi, nu cred că se cheamă cenzură. 

Toni Teşiu – Există excepţii la Mircea Badea din ce în ce mai puţine. Am schimbat asistenta de emisie, suntem în proces de achiziţionare a unui soft care să permit întârzierea transmisiei în direct, astfel încât să nu se mai întâmple aceste lucruri.

Rodica Minculescu – Am spus mai devreme că nu suntem perfecţi, astfel de moment nu ne aduc bucurie nici nouă. Suntem preocupaţi să reducem acest tip de întâmplări. Pe parcursul acestui an Radio Zu a fost sancţionat mult mai puţin.

Valentin Jucan - Şi eu vă felicit, cu atât mai mult cu cât radio Zu a devenit un adevărat fenomen. Eu refuz să cred că Mircea Badea reprezintă Radio ZU. Eu cred că Radio ZU în primul rând este imaginea corectată de doi dintre cei mai importanţi protagonişti. Eu vreau să vă aduc aminte că acum câteva şedinţe am avut o monitorizare de linie a matinalelor posturilor de radio.(...) Sunt nişte scăpări, dar ăsta face parte dintr-un oarecare tip de discurs pe care noi nu-l agreăm şi nu e vorba numai de noi, ci de legea audiovizualului.

Mihai Morar – Vă mulţumim pentru încrederea acordată şi cred că aţi sintetizat exact ce înseamnă Radio ZU. Nu sunt de acord cu faptul că acesta este un tip de expresie de la 7 la 10 dimineaţa în fiecare zi. Una dintre caracteristicile Radio Zu este exprimarea liberă. Noi avem un defect, suntem prea naturali pe radio şi se întâmplă astfel de derapaje. Sunt absolute de acord că mai greşim din când în când. Sunt vreo trei luni de monitorizare în care, e adevărat, am greşit de trei ori şi ne asumăm asta. Pe de altă parte, nu există şi o monitorizare a faptelor bune pe care le-am făcut. Cred că balanţa lucrurilor bune pe care le-am făcut cântăreşte mai greu. Nu am incitat la ură, nu am incitat la violenţă niciodată în această emisiune. Şi am avut grijă la ceva, în orele în care părinţii îşi duc copiii către şcoală am încercat să eliminăm de tot astfel de limbaj.

Valentin Jucan – Dacă luăm istoricul acestui post, vedem că în general amenzile se concentrează pe acest segment matinal.

Radu Călin Cristea – Vorbim de o licenţă care a avut un parcurs de 9 ani, vorbim de radio ZU şi mă bucur că sunt şi câţiva realizatori care sunt nişte vedete în adevăratul sens al cuvântului. Cred că iniţiativa acestui post de radio este cu atât mai lăudabilă cu cât vine într-o societate care şi-a cam pierdut umorul, paradoxal, după căderea comunismului, iar umorul care se practică în mediul audiovizual este un umor de proastă calitate, necultivat, de multe ori trivial, ori ce faceţi dumneavoastră este o oază de umor inteligent, foarte original pe inventivitate, pe parodie. E o efervescenţă care e de fapt foarte plăcută. Cred că cel puţin din punctul acesta de vedere, de calitatea divertismentului, sunteţi aproape indispensabili, în condiţiile unei penurii unui umor de calitate.