Şerban Alexandrescu: Televiziunile trebuie dresate cu recompensa şi pedeapsa până când se întorc de unde au plecat

„Ai o responsablitate fata de copiii tai sa le lasi o lume ceva mai respirabila decat asta in care te-ai otravit tu atata vreme”, scrie publicitarul Şerban Alexandrescu, către advertiseri, într-un text pentru Paginademedia Guest Writers.

“În pozitia ta, poate ca e suficient sa refuzi ca banii pe care ii administrezi sa se scurga in canalele in care se varsa si toate scursurile tarii asteia, inca atat de bolnava.”

Şerban Alexandrescu, Headvertising:

“Advertiserii trebuie sa dea de inteles in termeni clari si simpli ca de acum inainte ei cumpara si calitate, nu doar cantitate. Ca vor prefera la o adica show-uri cu rating mai mic, dar in care nu care nu sunt disecati chiloti de patzachine, in detrimentul cifrelor fabuloase ale show-urilor in care tot felul de homunculusi se bat cu diaree.

In al doilea rand, vor trebui sa dea exemple concrete ca “they put their money where their mouth is”. Adica sa intre “exemplar” in emisiuni decente, de care pana acum se fereau, ca sa vada televiziunile ca si asta ar putea fi o cale, la o adica. Sa constate ca si decenta e vandabila. Si - evident si de ne-evitat - reversul: sa-si retraga publicitatea din emisiunile care traznesc a hazna. In mod repetat, pana Grivei intelege. ”

Din materialul lui Şerban Alexandrescu pentru Paginademedia Guest Writers, intitulat Biciul & Zăhărelul:

• Softul agentiei de media zice ca e bine sa-ti duci reclamele acolo unde se scoate ceara din urechile oamenilor deranjati mintal. Softul iti recomanda sa te duci acolo unde oameni onesti sunt tarati prin catran, cacat si pene, acolo unde sunt despaducheati politicieni puscariabili, si acolo unde lacrimile unui ars amarat sunt distilate in bani cu care se cumpara un Lexus. Acolo iti spune softul sa te duci.

• Ce ar trebui sa ii spui tu softului este ca acum cativa ani nu existau locurile astea si lumea nu era mai rea, dimpotriva. Si ii mai poti spune softului si ca ai o responsablitate fata de copiii tai sa le lasi o lume ceva mai respirabila decat asta in care te-ai otravit tu atata vreme; si in care – pana acum – ai fost prea slab ca sa indraznesti sa faci ceva.

• In pozitia ta, poate ca e suficient sa refuzi ca banii pe care ii administrezi sa se scurga in canalele in care se varsa si toate scursurile tarii asteia, inca atat de bolnava. Si pe care nu ti-ai dat pana acum seama ca sta foarte tare si in puterea ta sa o insanatosesti."

• "Televiziunile trebuie dresate cu recompensa si pedeapsa pana cand se intorc de unde au plecat. Pentru ca, nu stiu daca va mai aduceti aminte, au existat emisiuni de televiziune in Romania si inainte sa apara “Stirile de la ora 5”. Si lumea se uita la ele de zor, fara sa deplanga absenta jegului moral si a pustulelor etice care azi au devenit “noua normalitate”.

Textul semnat de Şerban Alexandrescu pentru Paginademedia Guest Writer:

Biciul & zaharelul

Suntem o tara “re-fondata” cu televizorul. La propriu. De la “Lovilutie” si pana astazi, oricat de multe smartphone-uri am vedea azi in mainile oamenilor, Romania reala e o tara care este formatata cu televizorul.

Tocmai de aceea mi s-a parut foarte interesant cand – post-Collective – una din undele de soc a atins tangent si industria media, chiar daca a facut-o “cu mantinela”.

Brusc, pe fondul de sensibilitate indus de tragedie, mai multi oameni din industria comunicarii au parut ca in sfarsit si-au dat seama de mizeria si modul exploatant in care cea mai mare parte din televiziunile romanesti trateaza subiectele in general si oamenii in particular.

Nimic nou, veti spune - insa o maniera care intrase in obisnuinta si nu mai era remarcata de nimeni, brusc, are acum o lanterna pusa pe ea. Si, chiar daca acest lucru se intampla foarte tarziu, vorba aia, “mai bine mai tarziu decat niciodata”.

Am fost sceptic cand am vazut scrisoarea semnata de “Asociatii” (grupand majoritatea organizatiilor profesionale din media si publicitate) care indemna canalele media “sa dea dovada de decenta”.

Am fost sceptic, pentru ca am fost ferm convins ca televiziunile au sa creada ca e doar o “complezenta de sezon”. Cum adica sa-mi ceri “decenta” cata vreme indecenta mea ti-a convenit foarte tare “la indicatori” si m-ai rasplatit pentru ea? Pentru ca realizatorii de slinosenii nu le fac ca sa se amuze ei insisi. Le fac ca sa obtina o audienta cat mai mare. Pentru ca au fost invatati de agentiile de media si – implicit - de catre advertiseri, ca doar audienta conteaza si ca de fapt doar asta se cumpara.

Deci, daca demersul Asociatiilor nu este unul profund ipocrit, de ce s-ar ralia vreo televiziune unui apel la decenta stiind ca asta o va face sa piarda bani?

Singurul mod in care o astfel de schimbare de atitudine poate fi pusa in practica este una plina de “aplicatii” concrete, care sa aiba consecinte economice imediate.

In primul rand, advertiserii trebuie sa dea de inteles in termeni clari si simpli ca de acum inainte ei cumpara si calitate, nu doar cantitate. Ca vor prefera la o adica show-uri cu rating mai mic, dar in care nu care nu sunt disecati chiloti de patzachine, in detrimentul cifrelor fabuloase ale show-urilor in care tot felul de homunculusi se bat cu diaree.

In al doilea rand, vor trebui sa dea exemple concrete ca “they put their money where their mouth is”. Adica sa intre “exemplar” in emisiuni decente, de care pana acum se fereau, ca sa vada televiziunile ca si asta ar putea fi o cale, la o adica. Sa constate ca si decenta e vandabila. Si - evident si de ne-evitat - reversul: sa-si retraga publicitatea din emisiunile care traznesc a hazna. In mod repetat, pana Grivei intelege.

Televiziunile trebuie dresate cu recompensa si pedeapsa pana cand se intorc de unde au plecat. Pentru ca, nu stiu daca va mai aduceti aminte, au existat emisiuni de televiziune in Romania si inainte sa apara “Stirile de la ora 5”. Si lumea se uita la ele de zor, fara sa deplanga absenta jegului moral si a pustulelor etice care azi au devenit “noua normalitate”.

A existat viata si au existat audiente enorme si pana sa sparga Sarbu fosa septica, si sa cada mizeria asta audio-vizuala peste popor, zi de zi, an de an, mutiland gusturile natiei si meltenizandu-ne “cu forta”.

Tabloidizarea s-a intamplat treptat, si tonul a fost dat de “majors”. Insa, daca suntem mai atenti, vedem ca e un fenomen relativ recent. Adica mortul se poate intoarce de la groapa. Pentru ca nu e mort. “Daca e facut de om, poate fi desfacut de om.”

Ce-i drept, dresajul cu “recompensa si pedeapsa” e dificil de pus in practica de advertiseri. Cine vrea sa se duca la mai putini ochi, cand sapunul lui ar putea fi vazut de mai multi ochi? Si aici incepem sa vorbim despre altceva. Incepem sa vorbim despre adevarata responsabilitate sociala – nu a corporatiilor, ci a oamenilor care decid in corporatiile respective.

“Dar softul a zis ca…” – exact, softul agentiei de media zice ca e bine sa-ti duci reclamele acolo unde se scoate ceara din urechile oamenilor deranjati mintal. Softul iti recomanda sa te duci acolo unde oameni onesti sunt tarati prin catran, cacat si pene, acolo unde sunt despaducheati politicieni puscariabili, si acolo unde lacrimile unui ars amarat sunt distilate in bani cu care se cumpara un Lexus. Acolo iti spune softul sa te duci.

Ce ar trebui sa ii spui tu softului este ca acum cativa ani nu existau locurile astea si lumea nu era mai rea, dimpotriva. Si ii mai poti spune softului si ca ai o responsablitate fata de copiii tai sa le lasi o lume ceva mai respirabila decat asta in care te-ai otravit tu atata vreme; si in care – pana acum – ai fost prea slab ca sa indraznesti sa faci ceva. Da-ti media planning-ul si media buying-ul de pe “automat” pe “manual” - macar o vreme, pana se aeriseste un pic in incapere.

Nu e neaparat nevoie sa-ti donezi pielea pentru arsi ca sa faci Romania mai civilizata. In pozitia ta, poate ca e suficient sa refuzi ca banii pe care ii administrezi sa se scurga in canalele in care se varsa si toate scursurile tarii asteia, inca atat de bolnava. Si pe care nu ti-ai dat pana acum seama ca sta foarte tare si in puterea ta sa o insanatosesti.