FACEM ROMÂNIA BINE. Lecţia de istorie vine de pe YouTube şi ajunge pe TV. Pe "profesor" îl cheamă Virgil. Are (doar) 25 de ani, iar la începutul anului 2017 a început să ţină lecţii de istorie. Pe internet. Iniţial, pentru publicul online.
A lansat vlogul Istoria cu Virgil, o serie de clipuri, în care povesteşte cu umor lecţii esenţiale din istoria României. De la Daci şi Romani, la popoarele migratoare, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Revoluţia de la 1821, mişcarea paşoptistă sau Marea Unire.
„Istoria cu Virgil” este una dintre poveştile fericite, un proiect care a crescut pe YouTube şi a ajuns pe TV. Anul acesta, în martie, proiectul lui Virgil Ciulin a ajuns "pe sticlă", la TVR 1. O pastilă săptămânală de istorie. Un proiect TV difuzat de TVR 1 în primăvară şi care va continua din această toamnă cu un nou sezon.
„Îmi place ideea să rămână o arhivă cu istoria românilor în varianta video, cam asta a fost scopul”, a explicat Virgil Ciulin, creatorul vlogului, într-un interviu pentru Paginademedia.ro.
A vrut să le ofere oamenilor subiecte care să le dea de gândit. „ Apreciez când rămâi cu ceva de „rumegat” după ce urmăreşti o producţie”, mărturiseşte vlogerul, un pasionat de istorie. Pasionat, dar nu licenţiat în domeniu. Este absolvent al facultăţii de marketing de la ASE şi pasionat de stand up comedy.
Care a fost răspunsul la vlogul său? Până acum a ajuns la peste 12.000 de fani pe YouTube, are o emisiune la TV, iar fanii pasionaţi îi trimit cărţi de istorie şi chiar se oferă să-l ajute cu documentarea. Unii chiar susţin vlogul cu donaţii.
„Am primit mesaje de felicitări, de la oameni care îmi spun că vor recomanda vlogul şi la nepoţi. Sau de la un tată care mi-a spus că fiică-sa de clasa a cincea şi că e cea mai bună din clasă, datorită mie”, a povestit Virgil.
La festivalul Untold a fost oprit de un profesor de limba română care locuieşte în Italia. „M-a felicitat pentru ceea ce fac şi mi-a spus că vrea să le pună clipurile mele elevilor săi”, a povestit Virgil Ciulin.
Paginademedia.ro prezintă povestea Istoria cu Virgil în proiectul editorial FACEM ROMÂNIA BINE. Într-o perioadă în care aproape “se cântă prohodul” presei, ne propunem să căutăm - şi să prezentăm, în acest proiect, nu “presa care a fost”, ci presa aşa cum trebuie să fie făcută. Şi cum (încă) se mai face. Poveştile unor proiecte media şi ale unor oameni care îşi fac treaba cu respect pentru public şi pentru meserie. Curat.
Un proiect editorial Paginademedia.ro susţinut de MedLife.
Povestea Lecţiei de istorie, în continuare.
Înainte de interviul integral cu Virgil Ciulin, o scurtă "lecţie de istorie"
VIDEO. Virgil explică Marea Unire
Citeşte şi:
Pentru început, Cine este Virgil Ciulin?
Sunt Ciulin Virgil, 25 de ani, din Moara Domnească, Vaslui, de loc. Sunt în Bucureşti, unde am venit cu facultatea, la ASE. Am făcut facultatea de marketing. Când am terminat facultatea nu prea ştiam ce să fac. Am fost la un internship la Flanco.
Şi cum ai cunoscut zona de video?
De prin facultate. Am fost într-o organizaţie studenţească, Business Organisation of Students (BOS), legată de ASE oarecum. Am intrat din primul an de facultate şi am intrat într-un grup cu alţi doi băieţi, care porniseră un vlog, The Unlike Show.
Aşa mi-am dat seama că îmi place şi mie şi am început să fac interviuri, să mergem la evenimente. Am început să învăţ şi editare, să butonez camera.
De la cine ai învăţat?
YouTube-ul te învaţă.
În afară de vlogging cu ce te mai ocupi?
Am făcut până anul trecut comentarii sportive, freelancing, pentru un radio online care are outsourcing pentru site-uri de pariuri. Asta am făcut anul trecut, acum mă concentrez doar pe vlogging.
Se poate spune că acum trăieşti doar din vlogging?
Din televiziune mai mult. Din Patreon, unde mă susţin oamenii cu donaţii, dar şi din televiziune. Când am lansat vlogul, am ales acest sistem de donaţii. Dacă vrei să încurajezi crearea de conţinut de tipul aceasta poţi să donezi bani pe Patreon sau prin PayPal.
Şi cam câţi donatori ai?
Vreo 60 de oameni, câteva sute de dolari pe lună, acum. Au fost şi mai sus, dar au scăzut după ce am apărut la televizor. Ce s-or fi gândit: s-a îmbogăţit, dacă apare la televizor. Şi eu mă gândesc că poate ar fi alţii care ar merita susţinuţi care sunt mai la început decât mine.
Cum ţi-a venit ideea asta: un vlog de istorie?
Nu am aşa bine definită în cap modul în care mi-a venit. Era prin 2012 când mi-a venit ideea să fac ceva despre video şi istorie. Am fost cu Work and Travel în America, lucram pe camion, livram mâncare. Eu eram cel din dreapta şoferului, cel care încărca şi descărca mărfuri, pe undeva prin Colorado.
Dacă făceam munca asta fizică, aveam mintea liberă şi mă gândeam la tot felul de lucruri. Atunci mă gândeam să fac ceva despre istorie. Cred că mi-am dat seama că nu există aşa ceva.
Apoi am dat şi de canalul „Crash Course”, bucata făcută de John Green cu „World history”, care mi-a plăcut şi de acolo am şi împrumutat stilul de a prezenta.
Patru ani mai târziu am început proiectul. Când am ajuns la final de master, m-am gândit ce vreau să fac, ce îmi place şi la ce mă pricep şi cam la asta s-a ajuns. Am vrut să fie şi ceva util.
Ai muncit mult la primul episod?
Da, am muncit cel mai mult în sensul că, nu neapărat pe partea de conţinut, cât nu ştiam cum să le lipesc. Îmi făcusem textul, a fost uşor, dar apoi cadrele, setup-ul, aveam un loc mai înghesuit, filmat acasă.
Ce înseamnă, tehnic, Istoria cu Virgil?
Ca subiecte, la început, m-am uitat la cele mai importante personaje din istorie şi am zis să vorbesc despre ele. Apoi am ajuns într-un punct în care se suprapuneau destul de multe evenimente şi le-am luat mai mult pe perioade, pe bucăţi temporale. Iar acum, când am un eveniment mai de amploare, acela este punctul central şi după aceea fac documentare, din cărţi şi de pe internet.
Cât timp te documentezi?
De la trei zile, la o săptămână, două. Câteodată citesc mai mult, alteori ştiu mai mult. Uneori îmi vine să-mi dau cu părerea asupra unui eveniment, dar apoi îmi dau seama că nu sunt suficient de documentat şi mă apuc din nou să citesc.
Faci singur filmările?
Mă mai ajută câteodată unul dintre băieţii de la The Unlike Show, dar de obicei fac singur.
Şi nu simţi nevoia să-ţi măreşti echipa?
Dacă are timp să mă ajute cineva, când vreau să fac mai multe episoade, cer ajutorul, dar nu produc eu material atât de constant încât să ţin pe cineva legat de mine.
Cât înseamnă ca timp de filmare un episod?
Vreo două ore jumătate, un episod de maximum 18 minute.
Şi la editare?
Cam două zile. Montaj, căutat imagini care s-ar potrivi. Apoi pun grafica peste.
Când ai făcut acest vlog te-ai gândit ce vrei să laşi în urma ta?
Îmi place ideea să rămână o arhiva cu istoria românilor în varianta video, cam asta a fost scopul.
Te-ai gândit la pasiunea ta sau că vrei să înveţe publicul ceva?
M-am gândit la toate, am pornit de la mine, de la ce mă pricep, ce îmi place, ce sunt în stare să fac. Şi nu am vrut să fac ceva doar pentru mine şi întotdeauna am fost atras de chestiunile care dau de gândit, într-un fel. Asta urmăresc şi eu să le ofer oamenilor. Apreciez când rămâi cu ceva de „rumegat” după ce urmăreşti o producţie.
Au fost şi oameni care ţi-au spus, cine eşti tu să mă înveţi pe mine istorie?
Da, foarte mulţi. Mereu online. Nu cred că ar fi la fel de vehemenţi dacă ne-am întâlni faţă în faţă. Poate va veni unul şi-mi va spune şi faţă în faţă şi îl voi aprecia cel mai mult.
Şi ce le-ai răspunde?
Chestia cu care încep e că eu nu vreau să învăţ pe nimeni nimic şi nici nu spun că am dreptate, doar îmi dau cu părerea. Alţii îmi spun că uneori sunt prea subiectiv, dar, este o părere, definiţia unei păreri e că este subiectivă, e punctul meu de vedere pe un subiect.
Nici nu am energia şi nici nu o să pot să schimb vreodată, să-l fac pe un om care ştie deja că nu mă place să-l fac să mă urmărească.
Atunci când faci un clip video, cum îi prinzi pe cei tineri? Ai anumite tehnici, artificii?
Când am început, mă gândeam să fac ceva să-mi placă mie, la ce m-aş uita eu. M-am simţit întotdeauna un suflet bătrân, dovadă că dacă fac ce îmi place mie, publicul meu e de la vârsta mea în sus, cam 80% din public este de peste 25 de ani.
Ai şi tineri care se uită în prag de Bacalaureat?
Da. Mereu primesc comentarii. Chiar şi acum la examenul de istorie, tineri care mi-au spus că au luat nu ştiu ce notă, mi-au mulţumit că au trecut bacul. Am primit de la o fată un mesaj, o fată care a luat nota 10 şi că era prima pe judeţul Cluj. Mi-am zis că sigur nu ai luat 10 datorită mie. Cu mine poţi să iei maximum şapte.
Atunci când îţi alegi subiectele ţii cont de public, de perioada examenelor?
Nu fac asta. Deşi mai veneau oameni la comentarii şi-mi spuneau: hai, nu postezi şi tu Comunismul până la Bac.
Când a început să fie vlogul tău remarcat?
Vlogul a crecut destul de constant. N-a fost un „peak”. Când a început colaborarea cu TVR am mai primit ceva acoperire.
Ţi-ai propus să ai mulţi urmăritori, un public larg sau că vei rămâne în nişă?
Nu am plecat cu niciun scop aşa precis. Doar m-am gândit că dacă pot să fac ceva bine vor veni şi oameni care să se uite. Aşa ca număr nu aveam niciun reper. Eu speram de exemplu ca după primul an, când am început, să am 10.00 – 20.000 de abonaţi. Şi am ajuns la 5.000 după primul an de YouTube. Dar nu mi-a rămas acelaşi reper. Am văzut că merge bine şi nu era atât de important numărul acela. Eu m-am bucurat că am public care e constant crescător.
Am avut în ultima vreme şi clipuri mai populare cu subiecte mai recente, pe teme mai controversate care separă oamenii. Am avut despre Comunism. Lumea se uită. Despre Legionari, la fel.
Care a fost cel mai controversat episod pe care l-ai făcut?
Cred că la fiecare nouă săptămână cel mai recent a fost şi cel mai discutat. Începând cu Primul Război, la Unire. Apoi Carol I, unde s-a discutat despre regalitate. Nici nu mai zic de Al Doilea Război Mondial, cu Generalul Antonescu. La Mişcarea Legionară au fost foarte vehemenţi oamenii în general.
Dar comentatorii cum sunt?
Cei mai mulţi, oameni care sunt moderaţi, cred că nu comentează. Din cei care comentează, ori sunt de părerea mea şi îmi iau apărarea, mai sunt şi unii care par mult mai informaţi decât mine şi care vin cu completări în comentarii de câte 10 rânduri, dar mai sunt şi cei care abia aşteaptă să se certe cu oricine.
Ca expertiză, îmi dau seama că unii comentatori sunt informaţi şi citţi, dar sunt şi alţii care sunt foarte fixaţi pe ceea ce vor ei să creadă.
Feedback ai mai primit şi din altă parte în afară de comentarii, mesaje, e-mailuri?
Am mai primit nişte emailuri. Am primit de la un băiat din America sau Canada, un mesaj lung, care îmi spunea că mi-a trimis nişte cărţi. Am mai primit mesaje de la oameni care se ofereau să mă ajute cu documentarea. Dar am refuzat, mi-am dat seama că cel mai confortabil mi se pare să lucrez singur.
Şi pe pagina de Facebook primesc numeroase mai ales după ce se difuzează un episod la TVR. Mesaje de felicitări, de la oameni care îmi spun că vor recomanda vlogul şi la nepoţi. Sau de la un tată care mi-a spus că fiică-sa de clasa a cincea şi că e cea mai bună din clasă, datorită mie.
Şi acum, la Untold, m-a oprit un băiat pe stradă, mi-a spus că e profesor de limba română în Italia, m-a felicitat pentru ceea ce fac şi mi-a spus că vrea să le pună clipurile mele elevilor săi.
Apropo de subiectele tale şi istoria are subiecte contradictorii. Ce le spui celor care îţi spun: nu e adevărat ce spui tu.
Spun de fiecare dată că asta este părerea pe care mi-am format-o, din ce am citit. Din nou, nu ştiu, poate să fie cum zici tu, doar că mi se pare că este cum zic eu. Şi au am citit o mulţime de cărţi scrise de oameni, cărţi scrise la rândul lor pe baza unor notiţe ale unor oameni care au trecut acum sute de ani.
Sunt persoane care îi consideră pe vlogeri superficiali, tineri care se filmează făcând nimic. Te-ai lovit şi tu de asta?
Eu, nu. Mi se pare că părerea asta s-a format şi pentru că avea pe baza a ce să se formeze. Cam asta era vlogging-ul până nu demult. Şi cei care făceau asta mai demult au început să se orienteze, să facă lucruri mai de substanţă. Au mai văzut ce se face şi în alte părţi şi ce ar putea să facă şi ei să contribuie într-un fel la societate. Pe mine nu m-a luat nimeni.
Aşa mi se pare că sunt oameni destul de fairplay, dacă văd că munceşti, nu contează, cel puţin la publicul meu, pe ce canal mă văd, dacă pe online sau pe TV. Nu m-au luat mai în serios dacă am trecut la TV.
Atunci când ai decis să mergi către vlogging, cum de nu ai luat de atunci în considerare o emisiune TV?
Atunci când am început cu vlogging-ul nici nu mi-a trecut asta prin cap. pasul natural a fost să fac ceea ce îmi era mai la îndemână. Colaborarea de acum cu televiziune a venit tot din partea lor.
Cum a venit colaborarea?
Mi-a scris pe Facebook Eduard Dârvariu, dacă vreau să facem o colaborare şi mi-a lăsat numărul de telefon. Mi-a spus că pot să fac exact ce fac pe YouTube numai să filmez la ei. Filmez la TVR şi apoi ei montează, iar apoi îmi trimit materialul brut, iar eu adaug imagini, grafică, iar apoi trimit înapoi.
Experienţa TVR te duce la alt public, care se uită doar la TV.
Vei mai continua colaborarea cu TVR?
Acum sunt în vacanţă, dar vom începe un nou sezon nou prin octombrie. Va fi acelaşi format, tot săptămânal.
În sezonul următor, am stat puţin să mă gândesc.
Mi-am ales nişte nume mai atipice, nu neapărat primii la care te duci. Personalităţi ceva mai recente şi mai trecute cu vedere. Corneliu Zelea Codreanu.
Cum vezi tu dezvoltându-se proiectul acesta?
Momentan, am cel de-al doilea sezon la TVR. Pentru canalul de YouTube aş vrea să termin seria începută.
Pe mai departe, pe lângă asta, cred că cel mai mult îmi place să fac stand up comedy. M-am apucat din toamnă. Pe asta aş vrea să fac mai mult. Mi-ar plăcea să mă pot concentra pe asta.
Dar la Istoria cu Virgil, te-ai gândit să-l declini şi în altfel de proiecte?
Mi s-a propus de la o editură, acum ceva timp, să facem o carte pornind de la materialul pe care l-am avut în vloguri şi i-am spus că mi-ar plăcea să o văd în print. Ca să fie diferită, mi-ar plăci să existe şi nişte ilustraţii faine. Cam aici am rămas cu discuţia.
Am o prietenă care face ilustraţie şi a rămas să-i spun ei ce am în minte şi să le pună într-un format, să vedem cum ar ieşi. Aş vrea să fac şi asta. În rest, video. Mai departe eu mai voiam să fac, o altă idee a mea, un fel de vlog în care să merg prin oraşele României şi să prezint istoria locului, să vorbesc cu oamenii locului. Să fie un fel de Travel Channel, dar cu mai multă istorie. Un fel de Flyer video al oraşului.
Legat de monetizare. De ce doar calea donaţiilor şi nu şi prin YouTube?
La view-uri puţin nici nu conta aproape cât monetizam acolo şi mai sâcâiam oamenii cu ad-uri. Dacă ai nişte sute de mii de afişări, e altceva. Asta mi s-a părut şi cel mai confortabil la cei care se uită. Să fie doar cu bani, nu cred că s-ar mai uita. Acum mi se pare că am suficienţi bani, nu ar face diferenţa pentru mine încât să pun ad-uri.
De la clienţi publicitari?
Am avut câteva contacte. Întrebări din astea legat de fee-uri sau mi-au prezentat brief-ul şi apoi n-am mai ajuns să facem.
Proiectul editorial Paginademedia.ro Facem România bine este susţinut de Medlife
MedLife - am inceput cu un juramant, continuam cu un angajament.
De mai bine de 20 de ani investim in oameni si in tehnologie medicala. Crestem odata cu noile generatii de doctori pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta in actul medical.
Sanatatea este profesia si pasiunea noastra si vrem sa imbunatatim calitatea vietii fiecarui pacient, cu grija, cu atentie si oferind intotdeauna cele mai bune optiuni de tratament.
Am devenit cel mai mare operator privat de servicii medicale* investind constant in oameni si in tehnologie. Si nu ne oprim aici. Pentru ca la MedLife ne-am luat angajamentul sa facem Romania bine.
*conform cifrei de afaceri
Citeşte şi:
Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
Bineinteles ca nu place la toata lumea iar de cerut scuze unor seniori, usor cu pianul.
Virgil si Banciu sunt in topul meu personal.