Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) este singura autoritate de reglementare din Uniunea Europeană care încearcă să controleze întregul conţinut video online, atrag atenţia organizaţiile ApTI şi ActiveWatch într-un comunicat de presă. Cele două organizaţii critică modul în care CNA aplică legislaţia audiovizuală şi sancţionează conţinut postat pe platforme de socializare, considerând că instituţia îşi extinde ilegal domeniul de competenţă.
„Este esenţial ca autorităţile române să înţeleagă că eliminarea conţinutului nu este doar cea mai gravă sancţiune din punctul de vedere al respectării dreptului la libertatea de exprimare, dar este şi cea care nu ar trebui luată decât atunci când există un risc iminent ca drepturile altora să fie lezate în mod semnificativ (cum ar fi, de ex., în cazul pornografiei infantile)”, spun organizaţiile.
Conform comunicatului celor două entităţi, CNA nu doar că şi-a extins atribuţiile asupra conţinutului online, dar aplică măsuri disproporţionate faţă de reglementarea televiziunilor clasice. ApTI şi ActiveWatch au identificat cel puţin şase cazuri în care CNA a emis decizii de eliminare a conţinutului online, fără o bază legală clară, consideră acestea. Printre cei vizaţi de aceste decizii s-au numărat utilizatori privaţi, dar şi politicieni ca Diana Şoşoacă şi George Simion.
Deciziile recente ale CNA de a emite „ordine de eliminare” a conţinutului online sunt considerate de ApTI şi ActiveWatch drept abuzive. Aceste măsuri, de regulă, ar trebui aplicate doar în cazuri extreme, precum pornografia infantilă, şi nu ar trebui să fie primul pas în sancţionarea unui conţinut considerat problematic.
În plus, se atrage atenţia asupra riscurilor eliminării definitive a unui conţinut video, care poate şterge şi informaţiile necesare investigaţiilor ulterioare. Această practică, dacă ar fi aplicată televiziunilor clasice, ar echivala cu oprirea transmisiunii unui post TV fără o procedură prealabilă.
Redăm în continuare comunicatul integral:
CNA nu poate reglementa tot conţinutul video online
Comunicat de presă, 1 Apr 2025
Am afirmat în comunicatul nostru de săptămâna trecută, generat de o decizie controversată a Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), că această instituţie şi-a lărgit ilegal domeniul de aplicare a legii audiovizualului la tot conţinutul video online. În plus, am afirmat că CNA ia măsuri disproporţionate în ceea ce priveşte acest conţinut online, comparativ cu serviciile radio-TV clasice.
E important de subliniat că nu este vorba doar de un singur caz problematic sau discutabil (de altfel am citat 6 cazuri distincte în comunicatul menţionat). Avem de-a face cu o problemă sistemică ce relevă modul inadecvat în care CNA acţionează în ceea ce priveşte conţinutul online, ceea ce generează un pericol substanţial de cenzură sistematică pe termen mediu şi lung.
Explicăm în continuare detaliile juridice, tehnice şi logice pe care se bazează aceste afirmaţii.
CNA este singura autoritate din UE care reglementează tot conţinutul video online
Până de curând, CNA nu a amendat decât serviciile radio-TV (radiodifuzorii) clasici, fără a-şi îndrepta atenţia asupra mediului online, cu câteva mici excepţii.
Ca o urmare a alegerilor prezidenţiale anulate din noiembrie 2024, CNA a început să emită din ce în ce mai multe decizii prin care sancţionează, cu eliminarea, postări din mediul online, mai exact de pe platforme şi reţele sociale. Din analiza acestor decizii (“ordine de eliminare”) reiese că CNA aplică legislaţia audiovizuală, în integralitatea ei, tuturor persoanelor care postează conţinut audiovizual pe internet, deci inclusiv unor persoane publice sau private care nu sunt furnizori de servicii media audiovizuale. Astfel de cazuri în care CNA a dispus sancţionarea referindu-se la legislaţia audiovizuală au vizat, de exemplu, un utilizator numit muepsd0 ANNA, sau doi politicieni, Diana Şoşoacă şi George Simion.
În opinia noastră, dacă CNA doreşte să lărgească legislaţia naţională în ceea ce priveşte categoria de “furnizori de servicii media audiovizuale la cerere” ar trebui să o facă pe baza unor criterii şi proceduri transparente, astfel încât legea să poată fi predictibilă pentru subiecţii acesteia. Însă - mai ales dacă ne referim şi la Regulamentul european privind libertatea mass-mediei - EMFA - un furnizor mass-media nu va putea include orice utilizator care publică un conţinut media online, mai ales utilizatori privaţi sau politicieni.
În acest context, dorim să atragem atenţia că, în acest moment, majoritatea autorităţilor de reglementare din domeniul audiovizualului din Europa au o interpretare restrânsă a categoriei “furnizori de servicii media audiovizuale la cerere”, incluzând aici conţinutul tradiţional, “la cerere” (de ex. platforme ca Netflix, Max, AntenaPlay sau Voyo). Unele autorităţi - cum sunt cele din Franţa, Irlanda sau Olanda au publicat linii directoare explicite în acest sens tocmai pentru a fi clar ce reglementează şi ce nu.
Mai mult, autoritatea de reglementare din Franţa, ARCOM (cea care e folosită drept model de CNA) refuză să primească orice raportare de conţinut ilegal cu privire la conţinutul găzduit de reţelele de socializare. Aceasta indică explicit pe site-ul propriu că “ARCOM nu este autoritatea de reglementare pentru conţinutului disponibil pe reţelele sociale” şi îndrumă cetăţenii către site-urile principalelor platforme sau către cel al unui departament specializat al Poliţiei.
Alta ţări, cum ar fi Spania, au creat o categorie specială în lege, cea a vloggerilor (“usuarios de especial relevancia”), definiţi pe baza unor criterii clare - inclusiv existenţa unor venituri de minim 300 000 de euro /an din acea activitate - şi cu un set specific şi limitativ de obligaţii legale dintre cele prevăzute de legea audiovizualului.
ERGA (entitatea europeană care reuneşte autorităţile de reglementare din domeniul audiovizual, şi din care CNA face parte) a publicat rapoarte încă din 2021 şi 2022 în care analizează cum ar putea să fie reglementaţi vloggerii ca furnizori de servicii media audiovizuale, care sunt criteriile, dar şi obligaţiile ce ar putea fi relevante pentru această categorie, prezentând exemple din Austria, Belgia, Germania sau Olanda.
În orice caz, niciunul din documentele citate nu face referinţa la practica unei ţări care ar începe să reglementeze tot conţinutul audiovizual din media online pe baza legislaţiei audiovizuale şi nici la existenţa practicii de a include politicieni sau utilizatori privaţi în categoria de furnizori de servicii media audiovizuale.
Atunci când reglementează conţinutul online, CNA nu ia măsuri proporţionale
Termenul de “ordin de eliminare” folosit de CNA în deciziile sale recente este impropriu. Mai exact, conform bazei legale invocate în deciziile CNA (art. 7 din Legea 50/2024 şi art. 9 din Regulamentul Serviciilor Digitale - DSA), acesta se numeşte “ordin de a acţiona împotriva conţinutului ilegal”. Termenul este mai generic tocmai pentru că eliminarea conţinutului de către un intermediar online (cum sunt, de ex., platformele şi reţelele sociale) este doar sancţiunea cea mai gravă şi în consecinţă ultima, pe care o autoritatea ar trebui să o ia în calcul, în condiţiile în care altă opţiune nu există şi în funcţie de gravitatea faptei.
Mai mult, faptul ca legea audiovizualului îţi dă dreptul de a da o amendă pentru o anumită încălcare, nu înseamna ca, automat, ai şi dreptul de a decide eliminarea acelui conţinut.
Astfel, fiecare autoritate competentă în domeniul său de activitate ar trebui, în primul rând, să vadă dacă nu poate să sancţioneze direct persoana responsabilă (cu somaţie, amendă sau altă sancţiune) şi să-i ceară, eventual, modificarea publicării sau limitarea accesului public, după caz. Abia apoi, în subsidiar, ar trebui să ia în considerare ce acţiune poate lua prin terţi (cum sunt platformele online), acţiune care poate merge până la eliminare (cum ar fi, de ex., în cazul pornografiei infantile) sau la restricţionarea accesului public la acel conţinut.
Mai mult, în cazul eliminării trebuie avut în vedere că acest lucru poate să ducă la ştergerea tuturor informaţiilor legate de acel conţinut, iar uneori trebuie păstrate meta-datele - mai ales dacă dacă este nevoie să fie identificată şi trasă la răspundere penală respectivă persoană.
Dar mai există şi alte tipuri de acţiuni ce pot fi luate direct de către platformele online şi care includ restricţionarea vizibilităţii, retrogradarea conţinutului, limitarea plăţilor sau monetizarii (de ex. în cazul încălcării drepturilor de autor) sau chiar suspendarea furnizării serviciului către unul sau mai mulţi utilizatori. De asemenea, pe anumite nişe, se poate cere şi ştergerea datelor colectate ilegal de către operatorul vizat (de ex. în Regulamentul GDPR este prevăzută o astfel de sancţiune corectivă explicită).
Este esenţial ca autorităţile române să înţeleagă că eliminarea conţinutului nu este doar cea mai gravă sancţiune din punctul de vedere al respectării dreptului la libertatea de exprimare, dar este şi cea care nu ar trebui luată decât atunci când există un risc iminent ca drepturile altora să fie lezate în mod semnificativ (cum ar fi, de ex., în cazul pornografiei infantile). Altfel, cererea de eliminare poate fi similară cu a cere unui ziar online să şteargă din arhiva proprie un articol, ceea ce este contrar practicii CEDO (vezi cazurile Wegrzynowski and Smolczewski vs.Polonia, M.L. and W.W. v. Germany sau Times Newspapers Limited vs Marea Britanie nr. 1 şi 2).
Practic, dacă CNA ar aplica aceleaşi principii pe care le aplică utilizatorilor de platforme şi reţele sociale şi în cazul televiziunilor clasice ar însemna, de exemplu, că ar cere operatorilor de cablu să întrerupă o emisiune TV, înainte de permite reprezentanţilor postului TV să îşi exprime punctul de vedere în faţa acestui for, înainte de a le da amendă sau de a le cere să ia alte măsuri.
Tocmai de aceea, decizia cu privire tipul de acţiune specifică fiecărui caz, ar trebui să fie clar reglementată în legea fiecărei autorităţi competente pe nişa ei şi, în mod normal, ar trebui să fie graduală, cu excepţia situaţiilor care implică încălcări grave şi riscuri iminente, aşa cum sunt acestea definite de legislaţia europeană în domeniu.
CNA îşi lărgeşte jurisdicţia la domenii pentru care nu are atribuţii legale
Deşi domeniul de reglementare al CNA este explicit stabilit de legea audiovizualului, inclusiv prin definirea unor atribuţii specifice în funcţie de categoria de actori reglementaţi, această instituţie afirmă în documente publice recente că ar avea o jurisdicţie mai largă. Baza legală pentru o astfel de jurisdicţie este fie neclară, fie chiar inexistentă, în opinia noastră. Astfel:
Într-un ghid promovat împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, CNA afirmă că ar avea competenţă şi jurisdicţie în domenii cum ar fi: vânzarea de produse interzise, strategii coordonate de dezinformare, teorii conspiraţioniste dovedit false, promovate în mod deliberat, publicarea de date personale fără consimţământ. Pentru claritate merită să menţionăm că acestea pot fi conţinut ilegal, doar că CNA nu are competenţa legală de a decide acest lucru, ci, de principiu, instanţa de judecată sau, în alte cazuri specific reglementate, organele de cercetare penală, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Autoritatea pentru protecţia datelor (ANSDPCP), ş.a.m.d.
Într-un un comunicat de pe propriul site, CNA prezintă o altă listă, care conţine exemple de termeni ca “dezinformarea gravă cu impact asupra siguranţei publice”. Nici acest domeniu specific nu este prevăzut de legislaţia audiovizuală pentru furnizorii de servicii media audiovizuale. În schimb există o posibilitate a CNA de a amenda direct utilizatori, contestată de noi încă de anul trecut, deoarece utilizatorii privaţi nu ar trebui să fie reglementaţi de legea audiovizualului şi nici nu există o obligaţie expresă pentru ei de a respecta anumite prevederi legale. Aceasta posibilitate de a amenda este prevăzută în art. 91 indice 2 din legea audiovizualului, dar acest articol nu se referă la dezinformare, ci la materiale care “aduc atingere ori prezintă un risc serios şi grav de a aduce atingere securităţii sau sănătăţii publice, inclusiv securităţii şi apărării naţionale.”
Intenţia anunţată de CNA de a combate dezinformarea - materializată prin mai multe ordine care dispun eliminarea conţinutului pentru dezinformare - trebuie subscrisă atribuţiilor sale legale. Astfel, art. 3 alin. 2 al legii audiovizualului obligă doar furnizorii de servicii media audiovizuale (deci nu utilizatorii de social media sau platforme) "să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor." Deocamdată, aceasta este singura coordonată legală pe care CNA o poate invoca în atribuţiile sale şi care nu conţine termenul de “dezinformare”. În concluzie, cu titlu de glumă, putem afirma că există riscul ca CNA, care încearcă să reglementeze dezinformarea, să ne “dezinformeze“, în fapt, cu privire la jurisdicţia sa şi domeniul său de competenţă.
Abordarea drastică riscă să nu fie o soluţie, ci o problemă
Măsurile acestea în care CNA îşi arogă rolul de ciocan care trebuie să se mişte repede, chiar dacă loveşte şi peste degetele celor nevinovaţi, nu sunt benefice într-o societate democratică. Mai mult, CNA nu are resursele umane şi financiare pentru a putea să rezolve, în mod real, nici măcar o mică parte din problemele de conţinut ilegal în format video în mediul online.
Este importantă şi respectarea dreptului de apărare şi a etapelor regimului sancţionatoriu (avertisment, corectarea aspectelor ilegale, amendă, publicarea sancţiunii), indiferent de mediul de distribuţie, mai ales dacă vorbim de categoria furnizorilor de servicii media audiovizuale, care fac obiectul reglementărilor CNA. În contextul intrării în vigoare din august 2025 a Regulamentului european privind libertatea mass-mediei - EMFA, este şi mai clar că eliminarea conţinutului unui furnizor de servicii media audiovizuale trebuie să fie ultima soluţie.
Trebuie luat în calcul şi scopul măsurilor, mai ales când exact acelaşi conţinut - dar în format text - este legal şi nu produce nicio consecinţă juridică, nici din partea CNA, nici din partea vreunei alte autorităţi. În schimb, în momentul în care un astfel de conţinut apare într-un video, devine un conţinut ilegal din perspectiva şi la interpretarea CNA. Aceasta nu poate avea vreo explicaţie logică.
CNA poate juca un rol în limitarea conţinutului ilegal din online, dar în limitele legale. Sunt necesare soluţii sistemice
Dacă CNA vrea să joace un rol activ în raportarea conţinutului audiovizual ilegal de pe platforme, cum este, de ex. cel care îndeamnă la săvârşirea unei infracţiuni, instigare la ură şi violenţă pe motive de discriminare, trebuie să folosească măsurile legale care se referă la obligaţiile platformelor de partajare a materialelor video, prevăzute de Directiva Serviciilor Media Audiovizuale - AVMSD (în special articolul 28b), corelat cu Regulamentul Serviciilor Digitale - DSA.
Dar acest rol nu înseamnă că CNA trebuie să ia decizii de eliminare a conţinutului, ci că ar trebui să facă o raportare către platforme a conţinutului care încalcă termenii şi condiţiile acestora (conform art. 28b) - mai ales pentru că platformele nu sunt sub jurisdicţia directă a CNA.
Şi mai important însă, pentru eficienţă pe termen lung, este necesară analiza modului în care platformele respectă aceste obligaţii, inclusiv a raportărilor care vin de la utilizatori simpli sau notificatori de încredere. Pentru a produce schimbări sistemice, la aceasta se adaugă eventuala folosire a instrumentelor Directivei Serviciilor Media Audiovizuale - AVMSD (cum este comitetul ERGA), a Regulamentului EMFA sau a Regulamentului Serviciilor Digitale DSA (unde Comisia Europeană are un rol cheie), pentru raportarea riscurilor sistemice pe care le ridică conţinutul publicat pe astfel de platforme online.
În acest context, ne exprimăm dezamăgirea că întâlnirile facilitate de ANCOM cu autorităţile publice (la unele dintre acestea am participat şi noi) nu duc la interpretarea şi implementarea corectă a Regulamentului Serviciilor Digitale (DSA), iar autorităţile publice îşi arogă noi competenţe şi interpretări ale propriilor legi, ce pot duce la o limitare excesivă a exercitării dreptului la libertatea de exprimare.
Concluzie
CNA, ca şi alte autorităţi, trebuie să înţeleagă că a lua la puricat fiecare postare online, chiar şi cu conţinut ilegal sau dăunător, mai ales în contextul în care platformele nu sunt înregistrate în România, nu este o soluţie sistemică şi nici nu rezolvă problemele de fond. Cel mult pot rezolva unele chestiuni punctuale, dar identificarea mecanismelor eficiente conform cadrului legal şi a riscurilor sistemice necesită o abordare mai puţin intempestivă, însă cu şanse de reuşită pe termen lung.
Iar în luarea deciziilor cu privire la conţinut online, toate autorităţile ar trebui sa pornească de la respectarea principiilor libertăţii de exprimare (în formele explicate în detaliu de jurisprudenţa CEDO), ca fundament al oricărei decizii individuale, care ar limita arbitrariul unor astfel de decizii.
ApTI - Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet
ActiveWatch
Autor: Iulia Bunea iulia.buneapaginademedia.ro
