INTERVIUL LUNII. "Eu acum zâmbesc, dar pe vremea aia nu îmi ardea de zâmbit", povesteşte acum, cu umor, actorul Adrian Văncică. Cât de "bine" era în comunism?
Adrian Văncică: "Mie mi se părea că lumea în care trăiesc era lumea în care trăieşte toată lumea. Eu nu puteam să îmi închipui că undeva, în America sau prin Europa sunt copii care se uită cu orele, cu zilele, la desene animate. Când primeam o ciocolată, nu exista să o mânânci pe toată odată! O mâncai într-o săptămână: trei cubuleţe azi, trei cubuleţe mâine... Mi se părea normal, că asta era realitata în care trăiam.
Mie mi se părea normal să avem portocale numai de Crăciun. Cum merele se coc toamna, în capul meu portocalele se coceau de Revelion."
Adrian Văncică, unul dintre protagoniştii filmului Anul Nou care n-a fost şi Bogdan Mureşanu, regizorul peliculei, au fost în studioul Paginademedia.ro la Interviul Lunii. Filmul Anul Nou care n-a fost, distins cu multe premii la nivel internaţional (patru numal la Veneţia) va fi difuzat în weekend, pe 21 decembrie, la TVR 1.
Un interviu în care am discutat despre viaţa înainte de 1989, despre filmele inspirate din comunism, dar şi despre fascinaţia unor tineri pentru acea perioadă.
Interviul lunii este un proiect Paginademedia.ro susţinut de Banca Transilvania.
Învăţătorul cu arătător de metal. "Trecea printre noi şi avea mania asta de a te lua de perciuni"
Cum era şcoala în perioada comunistă?
Adrian Văncică povesteşte acum amuzat întâmplări pe atunci obişnuite:
"Am avut un învăţător care ne bătea... Eu acum zâmbesc, dar pe vremea aia nu era de zâmbit. Dacă eu mă apuc să povestesc lucrurile astea, lumea o să spună că sunt nebun. Ce făcea? Erau unii în clasă care nu învăţau. Îi băga sub catedră şi dădea cu picioarele în ei.
Trecea printre noi şi avea mania asta de a te lua de perciuni. M-a luat şi pe mine de câteva ori. Şi trăgea foarte tare. Avea un arătător de metal, cu care-mi dădea în cap. Dacă sunt cum sunt acum, ştiţi că asta mi s-a întâmplat în clasele I-IV", glumeşte el.
"Ştii cum era: îţi dădea să citeşti ceva şi apoi spunea rapid: cuntinuă tu! Şi trebuia să fii atent. Era o vânătoare: dacă te vedea că te uiţi pe geam, pe tine era. Dacă nu ştiai, şi eu am păţit-o: la margine de rând, în genunchi cu cartea în mână. Când treceai înapoi în bancă ce însemna: să stai cu mâinile la spate, ca la puşcărie. Parcă aveai nişte cătuşe imaginare legate la spate. Asta a fost şcoala pe care o aveam."
VIDEO 1. Adrian Văncică: Învăţătorul mă trimitea şi după ţigări. Amintiri din şcoală
"Mâncam o săptămână dintr-o ciocolată", îşi aminteşte Văncică. Ce făcea în ziua de 21 decembrie 1989, când se petrece acţiunea filmului Anul Nou care n-a fost? Cum era viaţa lui atunci?
Răspunsuri despre o altă epocă, de la Adrian Văncică şi de la Bogdan Mureşanu.
VIDEO 2. Văncică pe 21 decembrie: Eu nu-mi închipuiam că există undeva copii care se uită o zi întreagă la desene animate
Cum a fost reconstruită atmosfera din 21 decembrie în filmul Anul Nou care n-a fost? Care au fost cele mai mari provocări pentru actorul Adrian Văncică şi pentru regizorul Bogdan Mureşanu? De unde nostagia unora pentru comunism şi fascinaţia altora care nu au trăit atunci pentru acea perioadă?
Plus mult mai multe, în interviul video acordat Paginademedia.ro. Integral în continuare.
VIDEO. Interviul INTEGRAL. Adrian Văncică şi Bogdan Mureşanu, despre Anul Nou care n-a fost şi acele vremuri
Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro
