Podcast ZIC & IO. Cu Beatrice Mahler şi Dorin Chioţea. "Oamenii vin la spital doar când starea lor e foarte gravă" Despre părerologi şi ce se întâmplă când oricine îşi dă cu părerea despre sănătate

PODCAST ZIC & IO. "Neîncrederea!" Acesta este principalul efect al "aruncatului cu părerea". "Neîncrederea în medici, în actul medical. Oamenii vin la spital doar când starea este foarte gravă", spune Beatrice Mahler, manager al Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta.

Ce se întâmplă când oricine îşi dă cu părerea despre un subiect precum sănătatea? Cine are de suferit? Care au fost cele mai dificile momente în anii de pandemie?Cum pot fi mai vizibili în spaţiul public medicii care se pricep la domeniul lor? 

Răspund Beatrice Mahler şi, din Studioul Paginademedia.ro, jurnalistul Dorin Chioţea, absolvent de medicină, fost coordonator al revistei Viaţa Medicală, într-un nou episod al podcastului ZIC & IO.

Beatrice Mahler:

- Efecte? Dacă vreţi să spun un singur cuvânt, este neîncredere! Poate fi dezvoltată de la scăderea adresabilităţii persoanelor către serviciile medicale, la scăderea capacităţii medicului de a transmite mesaje pe care pacientul să le înţeleagă.

Pentru că pacientul va veni în cabinet automat cu ideea că "poate că nu îmi spune tot adevărul". Sau "poate nu i-am dat destul şi de asta nu face tot ce se poate face, că uite la doamna de lângă mine, i-a făcut şi altă investigaţie", deşi poate el nu are nevoie să facă investigaţia. Cred că neîncrederea este prima şi cea mai gravă consecinţă.

- În acest moment, din păcate, se va întoarce nu doar asupra sistemului de sănătate şi asupra celor care lucrează în el, asupra populaţiei, pentru că oamenii în acest moment vin la spital doar atunci când nu mai pot, doar atunci când simptomatologia este atât de severă, încât ca ultima soluţie aleg să vină şi la spital, ceea ce este extrem de trist. 

- Foarte puţin am ieşit să vorbim, dacă noi comparăm numărul de medici pe care îl are România cu persoanele care au acceptat să iasă şi să vorbească.

Ce a lipsit, cred eu - şi aici este un minus care nu cred că trebuie să-l alocăm cuiva, poate e vina noastră, a tuturor: întâlniri între specialişti, între noi, medicii care vorbeam despre acest subiect şi oamenii cu notorietate, oamenii care vroiau să iasă public să spună părerea.

- Nu doar în sistemul medical, dar în tot sistemul de învăţământ românesc, comunicarea nu este o materie care se predă. Copiii noşti nu ştiu să vorbească. Studenţii mei au nod în gât la examen. Le lipseşte această îndeletnicire de a vorbi în faţa unui unei camere, de a vorbi, în faţa unei persoane.

De ce le e teamă medicilor să iasă?

- Le e teamă de mesajul care ar putea fi schimbat, de faptul că informaţia va fi trunchiată şi se va prezenta doar o parte din adevăr. Le e teamă de aparat. 

- E nevoie de o măsură naţională în care pe diverse specialităţi, să stăm la aceeaşi masă cu jurnalişti, cu specialişti, cu oameni de de presă, cu oameni de comunicare, pentru că fiecare ştie bucăţica lui şi e normal să nu ştim tot despre toate. 

- Nu cred că putem schimba lucrurile decât crescând nivelul de responsabilitate al celor care e să vorbească

Dorin Chioţea:

- E facil să chemi o vedetă. Da, dă, bine, automat face rating. E cool, zice nişte lucruri, place unora, e controversată, pentru alţii, lumea se uită. Asta este calea facilă. Evident că nu e atât de ofertantă apariţia chiar a unui medic, a unui specialist fără notorietate, dar este sănătoasă pentru societate. 

- Da, doctorii trebuie să îndrăznească. Doctorul în România comunică în special la spitalele de stat destul de slab, destul de puţin. Şi cu pacientul! De fapt, impresia pacientului este creată de comunicarea mai bună sau mai slabă cu medicul respectiv. Dacă explici şi eşti empatic, atunci automat eşti un doctor bun.

- Sigur că de părerologi, da, e plină ţara, din păcate şi e plină în general, şi planeta. Dar parcă la noi există mai mulţi decât în alte părţi şi e o masă, din punctul meu de vedere, hai să zic aşa, compactă, de astfel de oameni care greşesc, zic eu că apar, la televiziunii în special, vorbind despre orice: de la încălzirea globală, până la COVID, de la cum înoată David Popovici, până la ce conţine, nu ştiu, o portocală. sunt oameni care au făcut carieră, au ajuns dându-şi cu părerea total neştiinţific. 

- E destul de greu să găseşti doctori care să vrea să apară în public, să dorească să apară în public. Pe de o parte, există teama de ceea ce vor va zice şeful despre tine sau ceea ce vor spune colegii despre tine. Cum, domnule, te-ai dus tu să te dai mare?

Eu vorbesc din propriu experienţă şi asta se întâmplă în general la spitalele de stat. Sunt şi excepţii care nu fac decât să confirme regula, dar vorbesc, deşi generalizările sunt periculoase, spun din propria experienţă.

- Spitalele din România au o foarte mare problemă. În organigramă nu sunt prinşi oameni de comunicare, nu există oameni de marketing. Dacă te uiţi, site-urile spitalelor româneşti de stat sunt total inadecvate vremurilor pe care le trăim.

Podcastul ZIC & IO este la al treilea episod. În primul episod, am discutat despre "părerologii" care vorbesc despre armată, război şi aviaţie cu Adelin Petrişor şi cu Generalul Ştefan Dănilă, fost şef al Statului Major General. În al doilea episod, despre părerologi şi economie, cu Daniel Apostol şi Dorin Chioţea,

Episodul 1: Podcast nou: Zic şi io! Primul episod: cum faci diferenţa între un expert şi un părerolog? Cu Adelin Petrişor şi generalul Ştefan Dănilă

Episodul 2: "Părerologii" şi economia! "Când oricine îşi dă cu părerea, oamenii pot pierde bani!"

Podcastul ZIC & IO este susţinut de Science+, proiect european ce reuneşte jurnalişti din Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria şi România. Science+ este dezvoltat de Free Press for Eastern Europe (Cehia) şi Free Press Unlimited, pentru a creşte calitatea jurnalismului.

VIDEO. ZIC & IO. Beatrice Mahler şi Dorin Chioţea despre părerologi