Minutul Paginademedia. „Investigaţiile nu le faci pentru că îţi propui. Ele reprezintă un contract invizibil între tine şi public. Cu anii, acumulezi surse şi informaţii, mici sau mari, unele chiar cioturi”, povesteşte Răzvan Luţac, colaborator HotNews, într-un interviu pentru Paginademedia.
Răzvan Luţac lucrează de 15 ani în presă şi şi-a început cariera la Gazeta Sporturilor în 2009. Ulterior a scris şi pentru Libertatea, în perioada 2018-2024. Amintim că Răzvan Luţac şi mai mulţi jurnalişti de la Libertatea şi GSP au plecat de la Ringier, în contextul situaţiei agitate din ultimele luni.
De-a lungul timpului, Luţac a luat parte la investigaţii precum Hexi Pharma, Gala Bute şi anchete post-Colectiv.
În prezent pregăteşte un proiect jurnalistic alături de foşti colegi de la Libertatea. Noul proiect va fi coordonat de el şi de Iulia Roşu.
- TV sau YouTube?
YouTube. Pentru varietate – de la muzică, reţete la imagini de arhivă ori oameni care te învaţă să montezi aparatul venit fără carte tehnică. Îţi dă posibilitatea să alegi. La TV urmăresc meciuri şi competiţii sportive, poate un serial.
- Radio sau podcast?
Câte puţin din fiecare, cu menţiunea că podcasturi îmi salvez, dar nu prea am timp să ascult. Şi apoi îmi pare rău.
- Facebook, Instagram sau Tik Tok?
În ultima vreme, Facebookul mă întristează, Instagramul mă relaxează. Tik Tok nu am, mi se pare că unele reel-uri de pe Instagram îi rezumă nucleul.
- Ştiri sau emisiuni?
Ştiri. 100% ştiri, sunt crescut, din liceu, să fiu în mijlocul lor. Fiind omul faptelor, mai puţin al opiniilor, prefer ştirile.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Orice. De la sport la externe, alese cu grijă, pe HotNews, de colegul Adrian Cochino.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
Din online. Printul e pokemonul Mew – invizibil, nu prea îţi pica nici la surprizele de la croissant. TV-ul e pus pe sport.
Sigur, mă informez şi de la surse. Sunt oameni care, fără să îi rog asta, îmi trimit link-uri şi ştiri legate de subiecte pe care le urmăresc. Le mulţumesc şi în privat, le mulţumesc şi pe calea asta.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Citesc materialele colegilor de la HotNews, urmăresc jurnalişti de la GSP ori Libertatea care mi-au fost colegi, pe care îi cunosc bine şi pe care îi apreciez. Urmăresc Recorder, RISE, Context, PressOne, Buletin de Bucureşti. Aştept şi alte noi proiecte.
- Ce publicaţii din străinătate urmăreşti?
Îmi place mult The Athletic, o publicaţie sportivă care, aşa cum se şi prezintă, setează un standard. Ai şi ştiri, ai analize excelente, ai şi investigaţii uneori.
- Când ai citit ultima dată un ziar sau o revistă?
De Paşti, am fost la bunica mea, care are 90 de ani, şi am găsit un număr recent din Libertatea.
- La ce uitai la TV când erai mic?
Am o constantă în viaţă. Sportul. Ajung să-i enervez pe cei din jurul meu din cauza asta. Televizorul era mereu pe sport, pe meciuri, aşa că mama ajungea să se întrebe de ce nu se termină meciul la care mă uit. Şi nu se termina pentru că începuse deja altul.
Îi enervez pentru că inclusiv de Paşti m-am uitat la meciul echipei favorite când toată familia se strânsese la masă.
- Serial preferat?
Nu cred că poţi avea unul singur. Din copilărie am fost atras de Twin Peaks, pe care l-am văzut şi revăzut de atâtea ori. Aveam şi un vinil, pe vremea în care-i ziceam disc de pickup, cu muzica din serial, compusă de Angelo Badalamenti.
Să o asculţi acasă, în Maramureş, în satul meu izolat, Valea Vişeului, îţi oferă un plus la efectele speciale. Te aştepţi să intre un uriaş pe uşă şi să n-aibă loc – uşile sunt făcute astfel încât toţi să se aplece când intră-n cameră.
Apoi, sunt fan al universului Fargo. Billy Bob Thornton şi David Thewlis joacă - în sezoane diferite – două roluri magistrale. La favorite e şi primul sezon din True Detective.
- Film preferat?
La fel, foarte greu să te opreşti la unul singur. Dramă, Taxi Driver. Western, The Good, The Bad and The Ugly. Fantastic, Lord of The Rings. Tip portret, Forrest Gump. Animaţie, Coco. Dintre toate, la Lord of The Rings m-aş uita zilnic. Ştiu replicile pe de rost.
Ştiu, dacă mă uit la varianta standard, ce scene din versiunea extinsă ar fi urmat şi au fost tăiate. Ştiu cum îi cheamă pe orci şi nu mă mândresc cu asta, că mi-aş fi folosit colţişorul ăla de memorie pentru altele.
- Emisiuni preferate?
România, Te Iubesc!, PRO TV.
- Ce jurnalişti apreciezi?
Nu vreau să dau nume de jurnalişti din România, pentru că sigur voi uita unii şi mi-ar părea rău. De afară, m-a impresionat Arwa Damon de la CNN. Eram la Budapesta în 2015, noi – trimişi de GSP să transmitem de la meciul Ungaria – România.
În acele zile, capitala Ungariei era epicentrul unei agitaţii imense. Un val mare de migranţi era concentrat în zona gării. Cei mai mulţi, sirieni care încercau să ajungă în Germania, Olanda ori alte ţări din vest. Ne-am dus să vorbim cu ei, meciul a trecut pe planul doi.
Era noapte şi nu simţeam vreo urmă de oboseală. Şi-atunci am văzut-o pe Damon. Ea venise cu ei. Venise cu valul. Îmi aduc aminte că îi citeam pagina de Wikipedia, parcă, în timp ce ea se plimba printre ei.
Văzusem că a fost corespondent de război, că avea mamă din Siria şi le vorbea limba, că a transmis din Irak, Siria, Congo sau Ciad. Deşi rămăsesem eu şi colegul Raed Krishan plus ea şi operatorul, mi-a fost jenă să merg la ea când a avut un moment de pauză. M-am gândit că am 22 de ani şi venisem pentru un meci.
foto: Alex Nicodim/GSP
- Cât de des publici pe reţelele sociale?
Pe pagina de autor public de fiecare dată când dăm vreo investigaţie (noi ori alţi colegi din presă) sau când mă inspiră vreun moment sau o competiţie sportivă.
Pe Instagram, un story pe săptămână şi o poză ruşinoasă, făcută cu telefonul, în feed. Poate una pe lună.
- Blog sau vlog?
Sunt unul dintre oamenii scrisului. Blog.
- Care au fost cele mai grele momente din carieră?
Insomniile. Dimineţile. Orele 5 sau 6, dacă te prind fără să aţipeşti, cu gândul că în câteva ore trebuie să funcţionezi şi nu îţi permiţi să nu dormi măcar puţin.
- Te-ai gândit să renunţi la investigaţii şi să faci alt tip de jurnalism?
Investigaţiile nu le faci pentru că îţi propui. Ele reprezintă un contract invizibil între tine şi public. Cu anii, acumulezi surse şi informaţii, mici sau mari, unele chiar cioturi.
Toate pot fi dezvoltate în ceva util pentru oameni. E greu să le ignori. Altfel, am făcut, vreme de aproape 15 ani, alt timp de jurnalism, cel sportiv.
- Ai vrut vreodată să renunţi la această profesie?
Sunt o fire pesimistă, aşa că nu vreau să răspund la întrebarea asta. Acum, în buza unui proiect nou, pe care îl pregătesc alături de mai mulţi foşti colegi de la Libertatea, am băgat la sertar – deocamdată – astfel de gânduri.
- Care a fost cea mai dificilă investigaţie de până acum?
Sincer, cazul Shanghai din 2018. O serie complexă despre un loc oribil, unde erau abuzate minore. Ne-a plimbat, pe mine şi pe colegii Mirela Neag şi Cătălin Tolontan, de la oameni extrem de puternici din stat la spioni din afara ţării.
Despre Răzvan Luţac:
- E în presă din 2009
- Jurnalist la Gazeta Sporturilor (2009-2024), Libertatea (2018-2024)
- Colaborator HotNews (din 2024)
- A luat parte la investigaţii precum Hexi Pharma, Gala Bute, medicii falşi, Secureanu şi investigaţiile post-Colectiv
- Ca jurnalist sportiv, a fost prezent la ultimele două ediţii de Campionat European (2016, 2020) şi a transmis pentru GSP din peste 20 de ţări
- Pregăteşte un nou proiect jurnalistic alături de mai mulţi foşti colegi de la Libertatea
