Scriitor, publicist, istoric de artă, Andrei Pleşu a împlinit la 23 august frumoasa vârstă de 75 de ani. S-a bucurat de multe urări publice din partea colegilor din lumea literară şi a jurnaliştilor. Revista Dilema veche, fondată exact acum 30 de ani, în ianuarie 1993 (pe atunci Dilema), de un colectiv de intelectuali din care făcea parte şi domnia sa, i-a dedicat un articol cu urări chiar în ediţia apărută pe print în aceeaşi zi. De asemenea, şi revista România literară l-a aniversat editorial, cu o copertă.
„În ziua de 23 august a.c., fondatorul revistei noastre, dl Andrei Pleşu, a împlinit o vârstă dintre acelea care cer jubileu. Redacţia revistei Dilema veche îi doreşte ani mulţi, sănătoşi şi rodnici! Îi suntem recunoscători că a fondat această revistă la care lucrăm şi că a rămas cu noi, adevărat spiritus rector, în toţi aceşti ani. Îi dedicăm această pagină, în care membrii redacţiei au fost invitaţi să spună ce cadou i-ar face fondatorului nostru, dacă ar putea”, au scris jurnaliştii de la Dilema veche, într-un articol ce poate fi citit integral şi pe site-ul publicaţiei.
Sever Voinescu, redactor-şef Dilema veche:
„O rapsodie. De multă vreme ştiu care ar fi cel mai potrivit cadou pe care i l-aş face dlui Pleşu şi pe care, din păcate, nu pot să i-l ofer. Cel mai potrivit cadou pentru dl Pleşu este din registrul muzical. De-aş putea, de-aş şti cum, de-aş fi în stare, aş compune o rapsodie pe care i-aş dedica-o.
Aşa, în stil clasic, m-aş duce la uşa dînsului şi i-aş oferi manuscrisul rapsodiei (căci aş umple portativele cu note scrise de mână), pe a cărui primă pagină aş scrie că îi este dedicată.
Libertatea pe care genul rapsodic o dă inspiraţiei şi exprimării talentului, generozitatea melodică şi eleganţa cu care explorează deopotrivă exuberanţele şi melancoliile îmi par cele mai potrivite spiritului dlui Pleşu.
În dedicaţie, i-aş mulţumi pentru tot binele pe care mi l-a făcut în viaţă. Dar nu pot şi nu cred că voi putea vreodată să compun o rapsodie, aşa că mă mulţumesc cu ceva mai puţin, cu ceva ce-mi stă, sper, în putere: vreau să-i fac cadou dlui Pleşu stabilitatea, ba chiar prosperitatea revistei culturale pe care a fondat-o, pentru multă vreme de-acum înainte.”
Matei Pleşu (unul dintre fiii scriitorului):
„E greu să găseşti un cadou pentru un bărbat în toată firea. Pistoale, pumnale, pardesiuri şi parfumuri nu-i plac. Iar cărţi îşi ia singur. Îmi rămîne aşadar să-i doresc: o vacanţă liniştită, la umbră şi la răcoare, departe de lumea nebună, fără avioane, fără hoteluri, fără trambalări şi inutile tevaturi logistice - adică un sejur agreabil acasă; şi o terapie, dacă s-ar putea, de refacere a apetitului - a poftei de citit şi de scris, de plimbat, de mîncat şi de băut, de rîs, de bombănit, de a crede şi de a se îndoi, şi chiar a poftei de a nu face, uneori, mai nimic. Ca să-l citez, i-aş dori să se poată bucura - între două salturi - şi de „firescul mersului la pas”. La mulţi ani şi poftă mare!”
România literară a publicat în cel mai recent număr al revistei un interviu cu Andrei Pleşu
Revista România literară a publicat un interviu cu Andrei Pleşu în numărul 35, ce va fi publicat şi online în zilele ce urmează. Articolul se bucură şi de trimiterea principală de pe coperta aniversară. „Trebuie să ştii să trăieşti cărţile şi să citeşti viaţa", îl îndeamnă scriitorul pe cititor.
„Andrei Pleşu, aşa cum îl cunosc eu: un om ludic, firesc"
Au fost multe urările din spaţiul public şi toate sunt deosebite. Aşa cum este şi cea a unui alt fost coleg de la Dilema, Cezar Paul-Bădescu, prozator, scenarist şi publicist.
„Astăzi, de ziua lui Andrei Pleşu, am căutat în calculator poze cu el şi am găsit-o pe aceasta, făcută acum nouă ani de Marius Chivu, pe când ne aflam - toată redacţia ”Dilemei vechi” - la Tescani. Îmi place poza asta pentru că-l înfăţişează pe Andrei Pleşu aşa cum îl cunosc eu: un om ludic, firesc, lipsit de băţoşenia pe care unii ar crede că o impune statutul lui şi, în acelaşi timp, un om cald, deschis, integrator. Tot aşa e şi ca om de cultură, iar prezenţa sa în spaţiul cultural de la noi (nu numai prin cărţile lui, dar şi prin instituţiile pe care le-a creat) ne-a ajutat enorm să regăsim sau să reconstruim normalitatea. Mulţumim, Andrei Pleşu! La mulţi ani!"
Theodor Paleologu i-a dedicat un curs: „Umor şi filosofie la Andrei Pleşu"
O altă urare deosebită este aceea făcută de Theodor Paleologu, profesor, eseist, diplomat, om politic şi preşedintele Fundaţiei Paleologu. Acesta a susţinut un curs online, webinar, intitulat „Umor şi filozofie la Andrei Pleşu".
În cadrul întâlnirii, Theodor Paleologu i-a îndemnat pe participanţi să urmărească şi conferinţele publicate pe YouTube în care publicul poate avea acces la liber la opera de idei a lui Andrei Pleşu.
În imagine: Andrei Pleşu, Constantin Noica şi Alexandru Paleologu
fotografie din arhiva personală a domnului Theodor Paleologu
„Dintre cele două mari şcoli de gîndire reprezentate de Democrit şi Heraclit este limpede că Andrei Pleşu l-a ales pe cel dintîi: filozoful care rîde. Rîsul lui Democrit este însă un rîs lucid. El vede prea bine ceea ce vede şi Heraclit: prostia, răutatea şi absurdul din lume şi din oameni.
Rîsul este astfel o alegere filozofică, mult superioară atitudinii îmbufnate şi încruntate ale unor supărăcioşi care fac figură de filozofi.
Această discuţie despre filozofia lui Andrei Pleşu marchează de bună seamă aniversarea a 75 de ani de la naşterea sa pe 23 august 1948.
Vom evoca varii scrieri şi conferinţe ale sale, precum şi unele amintiri personale, unele dintre ele vechi de peste 40 de ani."
Andrei Pleşu, alături de unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, Alexandru Paleologu
fotografie din arhiva personală a domnului Theodor Paleologu
Autor: Anca Bejan anca.bejanpaginademedia.ro
