Minutul Paginademedia, cu Fuego: „Am primit multe şuturi la început de carieră. M-au făcut să mă îndoiesc de puterile mele, mi-au închis uşi, m-au sabotat...”

Minutul Paginademedia, cu Fuego - Paul Surugiu, solist şi prezentatorul emisiunii Drag de România mea!, difuzată duminica de la 15.00, la TVR 2. Fuego este în echipa postului public din 2018.

Publicitate

„Eu am primit multe şuturi la început de carieră, mulţi m-au făcut să mă îndoiesc de puterile mele, mi-au închis uşi, m-au sabotat, m-au făcut să plâng, dar m-au ambiţionat să cred şi să lupt. N-am avut bani, n-am avut relaţii, n-am putut creşte prin alte „metode” mai simple decât cele legate de muncă asiduă”, a povestit Fuego într-un interviu pentru Paginademedia.

Artistul a mai povestit că a avut momente grele şi că voia sa renunţe la cariera sa:

„Am avut şi momente în care-mi venea să mă las, în care am disperat, în care n-am avut ce mânca în Bucureşti. Chiar şi dacă mi-e rău, sunt bolnav, am febră, nu mai pot sau sunt plictisit, eu urc pe scenă, cu zâmbetul pe buze.”

Ce publicaţii citeşte?

Pagina de media şi Gândul.

Ce reviste preferă?

Taifasuri şi Literatura şi arta (revistă culturală din Republica Moldova). De mai bine de cinci ani, Fuego scrie câte un editorial în aceste publicaţii.

Când era mic îi plăcea să se uite la TVR şi îşi dorea să fie dincolo de ecran:

„Eram fascinat de televizor, de programele de divertisment pe care le vedeam la TVR, de Revelioane, de fiecare artist care apărea acolo şi-mi doream ca la un moment dat să fiu şi eu dincolo de ecran, în studiourile acelea mari şi să pot intra în casele oamenilor.”

Mai multe detalii despre preferinţele media ale lui Fuego, dar şi despre începutul carierei, aflaţi în interviul Minutul Paginademedia:

• TV sau YouTube?

Nu am timp liber pentru nici una din cele două, dar pot spune că mai mult YouTube, pentru că prin drumurile mele prin ţară vizionez o mulţime de lucruri, de la concerte sau podcasturi, până la melodii sau dezbateri interesante.

YouTube-ul este, dacă ştii unde şi ce să cauţi, o sursă inepuizabilă de informaţii, de lucruri noi. La TV nu prea mă uit, din lipsă de timp şi de interes uneori. Am totuşi câteva producţii de televiziune pe care le văd când am timp, cum ar fi Mic dejun cu un campion la TVR 2, Câştigă România la TVR 1 sau Vedeta Populară.

• Radio sau podcast?

Chiar dacă mă uit la unele podcast-uri, prefer radioul. Sunt de modă veche şi cred că la radio poţi găsi mai multe la un loc – ştiri, informaţii şi muzică.

Chiar dacă radiourile de la noi nu difuzează mai deloc muzică românească independent, dincolo de cea comercială. Podcast-uri urmăresc atunci când personajul invitat este pe placul meu şi sunt surprins să redescopăr oameni altfel decât îi ştiam sau mi-i imaginam că sunt.

• Facebook sau Instagram?

Facebook. Pe acesta îl folosesc cel mai des pentru promovare şi pentru a ţine legătura cu publicul meu. Instagram oficial am, dar nu prea intru, nu prea urmăresc, nu-l prefer, mi se pare mai superficial şi mai lipsit de căldură.

Plus că o mare parte din oamenii care mă urmăresc pe mine şi activitatea sunt pe Facebook. Am creat acolo o comunitate puternică, activă, implicată, ei aşteptând mesajele pe care le scriu.

• Ştiri sau emisiuni?

Şi una şi alta. Ştirile mă ţin ancorat în realitate, în a putea avea o viziune asupra ce se întâmplă, iar emisiunile mă relaxează sau îmi aduc lecţii noi în viaţă. Dar toate astea când am timp. Astfel, răspunsul este ştiri, pentru că pe drumuri, la evenimente, peste tot în activităţile mele citesc ştiri sau ascult ştiri la radio.

• Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?

Nu am o categorie anume. Merg şi pe social, financiar, politic, ştiri internaţionale, mai ales de când cu toate conflictele mondiale, dar şi ştiri legate de divertisment, de activităţi, de actualitate. Un om informat e cu un pas în plus.

• De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?

Încerc de multe ori să le combin şi să verific din mai multe surse. Am învăţat în timp că atunci când vrei să fii sigur de ceva, trebuie să verifici bine înainte de a da verdicte.

Şi atunci, da, mă informez şi de la TV şi din print, de la radio, dar cel mai des, desigur, din online, chiar dacă eu consider că această mult prea multă tehnologie, ne-a ajutat pe o parte, dar ne-a şi dăunat, răpindu-ne bucurii, dorinţa de socializare, de a căuta, de a vrea, de a interesa şi de a comunica corect şi eficient.

• Cu ce publicaţii îţi începi ziua şi ce publicaţii din străinătate urmăreşti?

Arunc o privire, dacă am timp, pe site-uri în care găsesc informaţii valide. Citesc şi Pagina de media, pentru a afla informaţii din zona în care activăm, apoi citesc publicaţii din zona de divertisment şi cele de ştiri şi materiale de calitate, precum Gândul.

Sunt abonat, pe reţelele sociale, la câteva publicaţii din afară. Mă uit la BBC sau la Rai 1 şi mai văd articole şi informaţii din Statele Unite!

• Când ai citit ultima dată un ziar sau o revistă?

Citesc săptămânal două publicaţii importante, care au conţinut variat, de calitate. În ambele scriu şi eu câte un editorial, pe diverse teme, de mai bine de cinci ani. Una dintre ele este Taifasuri, al cărui ambasador onorific sunt. A doua este cea mai importantă revistă culturală din Republica Moldova – Literatura şi arta, la care sunt şi abonat şi care-mi vine săptămânal acasă. 

• La ce te uitai la TV când erai mic?

Desigur că la TVR, la toate programele, la emisiunile de varietăţi, la serile de colecţie în care apăreau artişti de muzică uşoară. Eram mic copil, la Turda şi eram fascinat de televizor, de programele de divertisment pe care le vedeam la TVR, de Revelioane, de fiecare artist care apărea acolo şi-mi doream ca la un moment dat să fiu şi eu dincolo de ecran, în studiourile acelea mari şi să pot intra în casele oamenilor.

Acest vis mi-a ghidat cumva cariera şi l-am ţinut ascuns în sufletul meu, până a venit ocazia lui, până s-a împlinit destinul şi am ajuns să moderez o emisiune chiar unde mă visam, la Televiziunea Română.

Se întâmpla acum cinci ani de zile, în 2018. Am acceptat propunerea şi totul a venit ca o provocare, mai ales că vorbeam de un tronson orar complicat, duminica la prânz, oamenii au alte activităţi. Dar alături de echipa mea minunată, am pus bazele proiectului Drag de România mea!, care se vede duminica de la 15.00, la TVR 2 şi care a ajuns la sezonul 11. 

• Serial preferat?

Am urmărit, cel puţin în pandemie, atunci când am avut timp liber, multe producţii interesante, diverse.

Din păcate, nu am vreme ca să mă pun la punct cu noile apariţii, dar din tot ce am văzut rămân la "Culisele puterii" ca producţie preferată, până la sezonul 6, pentru subiect, pentru intrigă, dialog, interpretare, tot. Mi-a mai plăcut mult "Ozark", "Străina" sau "Crown".

• Film preferat?

Sunt cinefil, iubesc să văd producţii noi, vechi, să descopăr universuri altfel, puneri în scenă ale unor idei aparte. Iubesc multe filme, fie că-s de artă sau simple producţii făcute pentru a avea succes, dar de departe filmul meu preferat rămâne "Lista lui Schindler", film de Oscar, o producţie impresionantă, emoţionantă, realizată perfect, care are toate ingedientele să fie numit o capodoperă a cinematografiei, de la subiect, la realizare, muzică, interpretare, imagine, montaj, absolut tot.

• Emisiune preferată?

"Mic dejun cu un campion" – pentru longevitate, perseverenţă, lipsa de compromisuri, conţinut! Este un proiect excepţional, poate cea mai curată şi mai educativă emisiune de televiziune de la noi, în care se stă la taclale cu idolii, acolo unde s-au perindat şi se perindă, într-o descriere formidabilă, cele mai importante nume ale culturii româneşti contemporane, de la care Daniela Zeca Buzura extrage esenţă, culoare, har şi putere de a modifica percepţii.

• Ce jurnalist apreciezi?

​Daniela Zeca Buzura. Este o războinică a luminii, a forţei cuvântului, într-o orbitoare punere în scenă a acestuia, în forme înalte, supreme, cu incendieri continue ale firii celor care o urmăresc şi care îi citesc cărţile.

Este unul dintre marii profesori de jurnalism ai acestei ţări, la Bucureşti, educând numeroase generaţii peste ani. Este publicist, doctor în filologie, prozator, critic literar, poet, lansând una dintre cele mai de succes trilogii orientale ale ultimilor ani, vândută în sute de mii de exemplare.

Impresionează prin inteligenţă şi prin capacitatea de a fi o permanentă redescoperire pentru cei din jurul ei. E un om vertical, riguros, cu simţ de răspundere şi cu o capacitate formidabilă de a spune poveşti despre lume şi despre oameni. Şi sunt onorat că mi-e bună prietenă.

 

• Cât de des publici pe reţelele sociale?

Zilnic. Sunt 9 ani de când mi-am făcut pagină oficială de Facebook, dar de atunci, neîntrerupt, indiferent de situaţie, am publicat zilnic un mesaj, însoţit de o poză sau un video, ori ceva cu substanţă să transmit oamenilor care mă urmăresc.

Nu consider că oamenii trebuie să-mi urmeze paşii şi vorbele ca literă de lege. În schimb consider că e de datoria mea, ca artist, să vin cu mesaje. În fond, nu sunt un păpuşar fără opinii şi experienţe.

Faptul că am ales să le scriu e o responsabilitate şi mai mare. Cuvintele sunt cele care zugrăvesc, dincolo de sens şi însemnătate, profilul unei anumite persoane şi mie-mi place să cred că în scris chiar sunt un altul, putând să-mi dau frâu liber ideilor, iar ele să curgă!

• Blog sau vlog?

Cred că mi se pare mai interesant blogul. Este mai intim, mai sincer, mai lipsit de dorinţa de a demonstra cuiva, ceva. Vlogul vine cu un plus, cu imaginea, dar cred că asta face cumva să se piardă din mesaj.

Nu am avut nici vlog, nici blog, la modul propriu, dar le îmbim pe ambele în activitatea mea, fie că sunt poveşti pe Facebook, story-uri video sau postări care le includ pe ambele. Dar dacă e să aleg, aleg blogul, pentru puterea sa de a transmite mesaje, pentru felul în care-l face pe cel care scrie să fie sincer.

• Cum a fost la începutul carieriei (ca artist şi ca om de televiziune)?

Sunt 30 de ani de carieră în spate. Îi celebrez pe 30 noiembrie, printr-un concert grandios la Sala Palatului din Bucureşti. Eu am primit multe şuturi la început de carieră, mulţi m-au făcut să mă îndoiesc de puterile mele, mi-au închis uşi, m-au sabotat, m-au făcut să plâng, dar m-au ambiţionat să cred şi să lupt.

N-am avut bani, n-am avut relaţii, n-am putut creşte prin alte "metode" mai simple decât cele legate de muncă asiduă. Şi uite aşa îmi dau seama acum că norocul acesta al vieţii mele mi l-am făcut şi de unul singur. Eu n-am prins un trend neapărat.

Mi-am şi schimbat genul muzical de la un punct şi, de acolo, am încercat să cresc şi să evoluez. Nu există o reţetă a succesului în viaţa mea şi cred că în nici o situaţie nu se întâmplă ca să adaugi anumite ingrediente şi să ai parte de apreciere pe termen lung.

Cred că ideea aceasta despre succes este o fantasmă. Mai degrabă succesul îl aduce munca, forţa de anduranţă, seriozitatea şi cel mai important, abilitatea de a trece prin situaţii cu fruntea sus, eliminând posibile conflicte sau probleme care duc la situaţii fără scăpare.

• Care au fost cele mai grele momente din carieră?

Am avut şi momente în care-mi venea să mă las, în care am disperat, în care n-am avut ce mânca în Bucureşti. Chiar şi dacă mi-e rău, sunt bolnav, am febră, nu mai pot sau sunt plictisit, eu urc pe scenă, cu zâmbetul pe buze.

Dacă nu aş fi fost chibzuit, dacă nu aş fi întors şi celălalt obraz şi nu mi-aş fi educat în timp răbdarea, n-aş fi ajuns ca anul acesta să fac 30 de ani de carieră!

• Dar cele mai amuzante sau provocatoare?

Amuzant este permanent, pentru că apar situaţii neprevăzute. Iar provocările sunt constante şi permanente, iar eu sunt omul provocărilor.

Iubesc să mă reinventez, în limita decenţei şi să vin mereu cu ceva nou. Povestea acestor 30 de ani ai mei de carieră oficială, plus încă vreo 17 de viaţă înainte, înseamnă rigurozitate, bun simţ, educaţie, modestie şi muncă. Dacă vrei, se poate, indiferent de metode şi de situaţii.

Autor: Adriana Diură adriana.diurapaginademedia.ro