INTERVIU. Ce spune Victor Ciutacu, realizatorul de la România TV, despre cele două ediţii în care a vorbit despre cazul Iulia Marin? Consideră că a avut o aborbare greşită, după protestul cu peste 1500 de semnături? De ce nu i-a sunat să-i întrebe şi pe cei de la Libertatea, redacţia unde lucra Iulia Marin? Dacă nu era vorba de Libertatea, aborda subiectul?
Câteva răspunsuri, obţinute în exclusivitate de Paginademedia.
"Singura întrebare la care aş dori să-mi răspundă colegul de la Libertatea Cătălin Tolontan e dacă, după tentativele de suicid şi internările repetate la Obregia, dosarul de angajat al Iuliei Marin conţine documente de la medici de specialitate care să confirme că ea mai era aptă să practice meseria asta păcătoasă", spune Ciutacu în interviu.
De ce nu l-a sunat şi pe Tolontan să-l întrebe?
"Pur şi simplu. Îl întreb public de două zile şi, deşi urmăreşte, nu răspunde. Poate află autorităţile statului."
Paginademedia.ro: Acum, după toate reacţiile (sunt 1.500 de semnături pe acel apel), te gândeşti că poate este ceva greşit în abordarea ta?
Victor Ciutacu: Mă gândesc că ori s-a perfecţionat propaganda, ori am devenit eu un personaj determinant pentru ţara asta plină de probleme.
Sunt mai multe semnături decât pe orice apel politic împotriva domnilor Iliescu, Năstase, Ponta sau Dragnea. Mişcarea #rezist pare încă vie. Cred că doar hiberna. Pare că am trezit-o.
Răspunsurile lui Victor Ciutacu pentru Paginademedia.ro, integral:
Paginademedia.ro: De ce ai ales să abordezi acest subiect în ediţia de miercuri?
Victor Ciutacu: Findcă suntem televiziune de ştiri, pentru că moartea bruscă a unui om de 33 de ani cu notorietate publică e o ştire de impact, pentru că-i ştiam povestea tragică (surpriză, chiar din Libertatea şi de pe peagina ei de Facebook).
Şi, nu în ultimul rând, pentru cu eu îmi aleg subiectele, nu trebuie să-şi dea OK-ul înainte secţia Cenzură a judeţenei de partid.
Paginademedia.ro: Ai consultat părerea unor doctori, apropo de legătura între boală şi posibilitatea unui jurnalist de a-şi face meseria?
Victor Ciutacu: Subiectul nu era boala ei, dar poate nu ştim noi bine să ne exprimăm româneşte. Am stat de vorbă cu medici, cum o fac de fiecare dată când am întrebări. N-ai vrea să ştii răspunsurile lor.
În plus, am consultat legislaţia de specialitate. Şi am întrebat dacă Ringier a respectat-o. Nu mai avem voie nici să întrebăm? Noi aşa am învăţat că se face meseria, întrebând, căutând, cercetând.
Un jurnalist trebuie să-şi facă meseria, una cu impact major, dacă e apt medical s-o facă. Cu toată compasiunea, diagnosticul şi simptomatologia, pe care Iulia însăşi le-a publicat cu largheţe, iar Libertatea i le-a promovat, nu au cum să nu ridice întrebări. În primul rând, asupra conduitei conducerii redacţionale.
Paginademedia.ro: Ai scris pe Facebook că "ei (Libertatea) promovează cu cinism scriiturile unei fete grav afectată psihic". Care e legătura între calitatea unui text şi boala de care suferă?
Victor Ciutacu: Cinismul
Paginademedia.ro: Care este legătura între alegerea acestui subiect şi relaţia ta (sau a România TV) cu redacţia Libertatea? Ai fi abordat subiectul dacă nu era vorba de Libertatea?
Victor Ciutacu: Absolut niciuna. Dacă Tolontan mai are o urmă de onestitate, poate îţi spune de câte ori, de-a lungul coexistenţei noastre în breaslă, l-am ajutat cu informaţii şi/sau documente. Şi de ce, dacă sunt atât de detestabil, am avut, la propunerea lui, contract de editorialist cu ziarul pe care-l conducea editorial, Gazeta Sporturilor.
O să râzi, citesc zilnic Libertatea şi Gazeta. Pentru că-s unele dintre puţinele locuri în care mai găsesc subiecte de presă, nu doar comenzi propagandistice, activism politic deşănţat şi texte bulevardiere.
Aşa am aflat, citind, de existenţa Iuliei Marin, aşa i-am citit textul năucitor despre experienţa de la Obregia. Ştiu, citind îmi stric ochii, dar nu pot renunţa la obişnuinţa asta păcătoasă.
Paginademedia.ro: Boala, moartea şi legea, sfidată de propagandistul-şef. Poţi explica burtiera?
Victor Ciutacu: Ar fi ridicol să mă apuc să traduc din română-n română.
Paginademedia.ro: Spui, despre Iulia Marin şi Daniel Scorpie, că "oamenii ăia, tulburaţi psihic, produceau materiale de presă". Care este baza pentru legătura dintre boală şi incapacitatea de a face această meserie?
Victor Ciutacu: N-a susţinut nimeni că e vreo legătură de cauzalitate. Nu i-a făcut nimeni, cu atât mai puţin eu, incapabili să practice această meserie. E o constatare. Doi oameni talentaţi, dar cu afecţiuni psihice, scriu şi publică în presă.
Întrebarea e dacă afecţiunile lor le pot afecta activitatea profesională, cu tot cu posibilele consecinţe care pot decurge de aici. Eu însumi am spus că Iulia era talentată şi percutantă şi că nu am informaţii că ar fi băgată în măgării. Ceea ce e un mare compliment din partea mea.
Iar cu Daniel am fost coleg la începuturile mele în meserie. Eu însumi am dat ştirea pe post când actualii săi colegi îl căutau disperaţi. După ce a fost găsit, a dispărut subit apelul lor.
Paginademedia.ro: Ai contactat jurnalişti de la Libertatea inaintea de a face emisiunea (Legea Audiovizualului are principiul "auditur et altera pars)?
Victor Ciutacu: Să-i contactez ca să ce? Să-i întreb ce părerea aveau, profesional, despre ea? Da, inclusiv pe baza părerilor lor şi a informaţiilor de la ei, plus din ce am citit cu ochii mei, mi-am format o părere despre trecerea bietei fete prin profesie.
Victor Ciutacu: Te-ai gândit să inviţi oameni de la Libertatea care să-ţi răspundă la întrebări? (te întrebi retoric "Ai vreo garanţie, dincolo de scriitura corectă şi de documentele prezentate, că ancheta aia e făcută în afara unei rătăciri, din desle rătăciri pe care le avea fata asta?"
Victor Ciutacu: Singura întrebare la care aş dori să-mi răspundă colegul de la Libertatea Cătălin Tolontan e dacă, după tentativele de suicid şi internările repetate la Obregia, dosarul de angajat al Iuliei Marin conţine documente de la medici de specialitate care să confirme că ea mai era aptă să practice meseria asta păcătoasă.
În rest, nu am curiozităţi. Altfel, am prostul obicei să am multe întrebări de lansat în spaţiul public, unele retorice, altele concrete. E ilegal să întrebi?
Paginademedia.ro: Burtierele din timpul emisiunii sugerează o vină a redacţiei: "au folosit-o şi au lăsat-o să moară". De unde această concluzie? Aţi sunat la redacţie?
Victor Ciutacu: Ţi-o sugerez ţie. Ai o fixaţie cu sunatul la redacţie.
Paginademedia.ro: După prima zi şi reacţiile declanşate, ai avut discuţii cu managementul editorial? Ce ţi-au spus?
Victor Ciutacu: Am zilnic discuţii cu managementul editorial, nu suntem asociali. Inclusiv în privinţa subiectelor ne consultăm. Probabil şi d-aia am ajuns liderii audienţelor televiziunilor de ştiri.
Suntem naturali, talentaţi, avem vână, pare că destul de multă lume ne apreciază. Ce vorbim noi între noi ne priveşte strict pe noi.
Paginademedia.ro: Care a fost reacţia colegilor, mai ales după acel Apel? De ce ai decis să abordezi subiectul şi a doua zi?
Victor Ciutacu: Nu ştiu, că eram direct când a fost publicat apelul. N-au avut nici măcar rabdarea precaută să se termine a doua ediţie a emisiei pe această temă.
Aşa-i când te grăbeşti. Azi sunt liber, dar cei care, într-adevăr, contează sunt cu mine. Bufeurile şi ochii daţi peste cap nu mă impresionează.
Paginademedia.ro: Acum, după toate reacţiile (sunt 1.500 de semnături pe acel apel), te gândeşti că poate este ceva greşit în abordarea ta?
Victor Ciutacu: Mă gândesc că ori s-a perfecţionat propaganda, ori am devenit eu un personaj determinant pentru ţara asta plină de probleme.
Sunt mai multe semnături decât pe orice apel politic împotriva domnilor Iliescu, Năstase, Ponta sau Dragnea. Mişcarea #rezist pare încă vie. Cred că doar hiberna. Pare că am trezit-o.
Paginademedia.ro: Cum ai reacţiona dacă ai afla că unul dintre colegii/şefii tăi suferă (fără ca tu să fi ştiut) de o afecţiune psihică?
Victor Ciutacu: Cu compasiune, cum o fac de regulă. Şi cu sprijin concret. I-aş ajuta, dacă mi-ar cere, să ajungă la medicii la care (poate) nu au acces.
Cum o fac de ani de zile, indiferent că leşină, se operează, se caută sau, pur şi simplu, sunt ipohondri. Asta e, sunt slab de refuz.
