O conversaţie cu actriţa şi prezentatoarea Corina Dănilă, de la Televiziunea Română. Corinei Dănilă îi place să asculte radio când conduce:"Obligatoriu radio, mai ales când conduc."
Îi place să citească publicaţiile de la noi, precum Viva, Libertatea, Dilema Veche, Paginademedia, iar din străinătate urmăreşte BBC news, Entertainment Weekly, Hollywood Reporter şi altele.
"Nu e o constantă din partea mea pentru o anumită publicaţie sau companie media", spune Corina
Are mai multe seriale preferate, printre titluri se numără: Friends, The Blacklist, The Crown şi altele.
E atrasă de zona culturală şi i-ar plăcea ca TVR să producă seriale:"Mi-ar plăcea la nebunie ca Televiziunea Româna să producă seriale, aşa cum au făcut-o şi o fac marile televiziuni de afară. România are nişte izvoare istorice care ar putea lejer să constituie subiecte de serial."
Mai multe detalii, în Minutul Paginademedia.
Unde o vezi?
Corina Dănilă prezintă Gara umorului, la TVR 2, în fiecare zi de vineri, de la ora 20.00.
- TV sau YouTube?
Mai nou.. YouTube, pentru că parcurg şi eu, ca mulţi dintre noi în vremurile astea, o perioadă în care nu mai am timp să urmăresc în ziua şi la ora de difuzare stabilite anumite emisiuni şi atunci le găsesc online, cu uşurinţa. La fel se întâmplă cu podcast-urile.
- Radio sau podcast?
Obligatoriu radio, mai ales când conduc! Podcast-urile vreau să le savurez şi video, pentru că sunt multe lucruri pe care invitatul le transmite dincolo de vorbe.
- Facebook sau Instagram?
Am migrat de ceva vreme spre Instagram, de pe care forwardez pe Facebook noutăţile legate în general de emisiunea „Gala umorului” şi de spectacolele de teatru pe care le am în Bucureşti sau în deplasare, în ţară.
- Ştiri sau emisiuni?
Pai... şi, şi! Dar emisiunile de cultură, cele legate de teatru în principal, sunt cele pe care le prefer.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Recunosc că nu mai sunt la fel de ancorată în lumea ştirilor, în lumea politicii interne în special, aşa cum eram pe vremea când lucram la ştiri şi aveam transmisiuni în direct de la Guvern, Parlament sau Preşedinţie. Stirile externe însă, mai ales din cauza apropierii geografice în care ne aflăm, referitor la conflictul din Ucraina, de exemplu, mă interesează.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
Print? Nu, de altfel nici nu au mai rămas multe publicaţii care să-şi permită ediţii printate. Majoritatea au migrat spre online. Firesc cumva, aşa e trend-ul...
Ca mijloace de informare, rămân de bază televiziunea, site-urile şi specializate pe ştiri.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Telefonul îmi piuie cu diverse notificari de pe site-uri de ştiri şi.. dacă mă interesează, mă uit. Dacă nu, nu. Dar când plec, pe drum în maşină, ascult radioul.
- Ce publicaţii din străinătate urmăreşti?
Nu e o constantă din partea mea pentru o anumită publicaţie sau companie media, însă mă interesează „Times”, „BBC news”, „Entertainment Weekly”, „Hollywood Reporter” sau „Vanity Fair”, aşa cum „de la noi” prefer „Dilema Veche”, „VIVA”, „Historia”, „Libertatea”, „Cariere”, „Pagina de media” sau „Formula AS”.
- Când ai citit ultima dată un ziar/revistă? (ce ziar/revistă ai citit?)
O ediţie tipărită, în noiembrie anul trecut, cred!, a revistei „Formula AS”, cu Bogdan Mihai Simion pe copertă, cel mai tânăr cobzar din România, muzicolog şi doctor în filologie.
- La ce te uitai la TV când erai mică?
La teatru tv, evident, la Televiziunea Româna! Şi la „Telecinemateca” şi la „Teleenciclopedia”, la „Album duminical”...
- Serial preferat?
Oooo... nu e doar unul, am o listă! „The Handmaid's Tale”, „The Crown”, „The Blacklist”, „The Walking Dead”, dar şi „Grace & Frankie”, „Friends” sau „Star Trek”.
- Emisiune preferată?
„Gala umorului”, evident! Dar şi „Nocturne” sau „D’ale lui Mitică”.
- Cât de des postezi pe reţelele sociale?
Nu am o constantă în frecvenţa postărilor, ci doar atunci când vreau ca un subiect să ajungă la cei care mă urmăresc şi care ar putea fi interesaţi de el.
- Blog sau vlog?
Teoretic, blog-ul mă încurajează să simt imaginativ ceea ce omul respectiv transmite, însă vlog-ul mi se pare complet, vizual şi auditiv „simt” şi ce nu vrea să zică personajul în cauză, e nuanţat daca e bine făcut, aşa că... vlog.
- Ţi-ai început cariera în 1994 la TVR, în postura de crainic TV. Cum a fost începutul în TV?
A fost destul de copleşitor, chiar şi pentru o tânără absolventă de actorie (sau poate chiar de asta), pentru că nu jucam un rol, ci eram eu în faţa unei camere de luat vederi şi întotdeauna în direct cu toată ţara! În perioada aceea, cu toţii - tineri sau mai puţin tineri - le ştiam pe crainicele Televiziunii Române. Am crescut cu ele, cum se zice.
Ajutorul pe care mi l-au oferit colegele mele rămâne unul nepreţuit pentru mine! Misiunea era ca întotdeauna să aduci linişte, confort şi bună dispoziţie telespectatorului de acasă, chiar dacă anunţurile nu erau intotdeauna unele plăcute. N-aveam pe atunci prompter şi era necesară o mare stăpânire de sine, dar cu timpul, experienţa şi-a pus amprenta.
- Cum a fost trecerea de la TVR la ştirile Pro TV?
Înainte de Ştirile ProTV am prezentat Ştirile TVR Internaţional, de la 1 decembrie 1995, de când a început să emită postul pentru diasporă. Atunci când am trecut la ProTV, în 1996, aveam deja ceva experienţă în prezentarea ştirilor.
Am luat-o de la început, cu prezentarea ştirilor de dimineaţă, apoi cele de la pranz, de la ora 17.00 şi cele de la 19.00 în weekend. În paralel, mergeam pe teren pentru transmisii live, de la faţa locului. O perioadă nebună, ce să zic? Chiar a fost pionierat ce am făcut toţi cei care eram în acea perioadă la ProTV.
- Ce format ţi-ar plăcea să prezinţi, diferit de ceea ce faci acum?
În continuare, mă incită zona de interviu „unu la unu”, cu persoane care au ceva de spus, în principal din zona culturală. Artistul va rămâne întotdeauna un inepuizabil interlocutor şi partener de conversaţii agreabile, educative, emoţionale, spumoase.
În acelaşi timp, mi-ar plăcea la nebunie ca Televiziunea Româna să producă seriale, aşa cum au făcut-o şi o fac marile televiziuni de afară. România are nişte izvoare istorice care ar putea lejer să constituie subiecte de serial, de exemplu. Şi nu doar seriale istorice ar putea să realizeze TVR, ci de orice tip, chiar şi soap-opera.
- După atâţia ani de când ai jucat în Numai iubirea, te mai asociază oamenii cu personajul Ana Dogaru?
Anticipam această întrebare... Da, chiar de curândâ am cunoscut câţiva oameni faini la un depozit minunat de flori şi au vrut să facă poze cu „Ana”. Erau oameni tineri, care mi-au spus: „Doamnă, mi-aţi marcat copilăria”.
- Se mai întâmplă să te strige oamenii pe stradă Ana?
Nu atât de des ca înainte, dar se mai întâmplă. Tot din partea copiilor
- Care au fost cele mai dificile momente din televiziune, dar şi din actorie?
Momentele de început, fie că vorbim despre televiziune, teatru sau film, sunt cele în care „te aşezi” în proiectul respectiv, înţelegi şi simţi ce merge sau unde mai trebuie lucrat. Pentru mine, au fost copleşitoare şi încărcate de emoţie, de fiecare dată. Aşa au rămas şi acum, când am o premieră la teatru sau când începem filmările la un nou sezon „Gala umorului”.
Corina Dănilă - carte de vizită:
- Absolventă a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, Bucuresti (promoţia 1994, clasa Prof. Ion Cojar)
- Prezentator de ştiri la TVR Internaţional (1995)
- Prezentator de ştiri la Pro TV (1996)
- Prezentator de ştiri la Pro TV Chişinău (1999)
- Prezentator de ştiri la Acasa TV – Stirile de acasa (2000)
- Prezentator emisiune – Poveştiri adevărate, Acasa TV (2000-2003)
- Numai iubirea (2004-2005)
- Prezentator emisiune – De suflet, ProTv International (2005)
- Moderatoarea show-ului Femeica conduce, Euforia TV(acum Happy Channel) – 2006
- Gazda emisiunii Topping, TVR 2 (2011)
- Prezentator emisiune – Ieri, azi, mâine, TVR 2 (2014 – 2018)
- Actriţă în sitcom-ul Primaverii, TVR 2 (2018 -2019)
- Co-prezentator Gala umorului din 2019 - prezent
- Corina a fost protagonista mai multor roluri de teatru şi film, printre care:Vasilisa Karpovna („Azilul de noapte”, de M. Gorki, în 1994), Grekova („Platonov”, de A.P.Cehov, in 1994, la TNB) si Miţa („D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale, în 2002, la TNB), rolul principal feminin Ileana (în filmul „Crucea de piatră”, regizor Andrei Blaier, în 1993).
- De câţiva ani încoace, Corina s-a întors la pasiunea ei de o viaţă, teatrul. O puteţi vedea jucând în Bucureşti, pe scena Teatrului Dramaturgilor Romani („Autorul e în sală”, de Ion Baiesu şi „Secretul fericirii”, de Alex Popa), a Teatrului Elisabeta („O căsnicie liniştită”, de Noel Coward), a Teatrului Arte dell’Anima („Totul despre femei”, de Miro Gavran sau la Sala Dalles („D’ale carnavalului”, regia Dan Tudor), dar şi în producţiile teatrale independente („Clătite cu minciuni” şi „Mostenire cu bucluc”, ambele în regia lui Dan Tudor) în turnee, în ţară.
