În această săptămână, la Minutul Paginademedia este Dan Duca, redactor-şef Libertatea şi jurnalist cu o experienţă de 20 de ani în presă. A fost reporter, comentator politic şi redactor-şef.
„Scrie, editează, coordonează, distribuie subiecte, organizează (programul, deplasările redacţiei etc.), vorbeşte mult la telefon, angajează sau dă veşti proaste, râde, plânge, mănâncă cu tastatura în faţă şi, uneori, răspunde la întrebarea dacă pisica din faţa redacţiei are apă. Are!, asta face un redactor-şef”, povesteşte Dan Duca despre activitatea sa.
După ce a terminat facultatatea la Sibiu, s-a angajat la ziarul Tribuna şi într-o zi din prima săptămână de muncă i s-a dat sarcina de a merge la Cisnădie pentru a face o ştire.
„Am mers pe jos 10 km pe marginea DN şi apoi dreapta până la Cisnădie, printre turme de oi şi câini fioroşi. Am scos de-o ştire şi m-am întors tot pe jos. A doua zi am fost întrebat: «Cu ce te-ai dus la Cisnădie?».
De ruşine, am spus că am mers cu autobuzul. Aşa am început presa, au urmat 3 ani în Sibiu, apoi plecarea de tot spre Bucureşti", povesteşte jurnalistul despre începutul carierei în presă.
Ce publicaţii urmăreşte de la noi şi din străinătate?
Libertatea, Gazeta Sporturilor, g4media, The Guardian, CNN şi New York Times.
Ce ştiri consumă?
Din toate categoriile, dar multe dintre ele sunt ştiri politice sau din sport.
Mai multe detalii, aflaţi în interviul de mai jos.
- TV sau YouTube?
În mare parte, TV. Urmăresc încă destul de mult sport. Seara, când ajung acasă, îmi aerisesc mintea fie cu fotbal, ciclism, snooker, fie cu filme sau seriale pe Netflix, Prime, HBO, Disney+ şi, rar, Rakuten.
YouTube doar pentru muzică, de cele mai multe ori în avion şi mai rar, pe stradă sau la metrou. Mai degrabă Spotify, graţie minunatului Filip Standavid care îmi trimite şi mie selecţia lui lunară.
- Radio sau podcast?
Foarte puţin radio în maşină şi spre deloc podcast. Nu am timp, din păcate. „Pe vremuri” mă dădeam peste cap să ascult „13-14”, cu Andrei Gheorghe, în rest, conexiunea mea cu radioul s-a consumat în vremurile „Fotbal, minut cu minut”. Da, pare în precambrian, ştiu.
- Facebook sau Instagram?
Nu mai sunt deloc tânăr, după cum lesne se poate deduce din rândurile de mai sus, deci Facebook.
- Ştiri sau emisiuni?
Acum, ştiri. Abia împlinisem 9 ani când, într-o zi de decembrie, am deschis televizorul bunicilor din Bârlad şi aşa a aflat toată casa că la Bucureşti era Revoluţie. Îmi amintesc şi acum prima replică în faţa imaginilor: „Asta e la noi?”. Au urmat vreo 15-20 de ani de consumat emisiuni:
- primele ediţii ale „Milionarilor de la miezul nopţii” filmate, dacă îmi amintesc bine, în ceea ce părea o sufragerie, cu două fotolii, emisiune mutată apoi în studiourile în care Dinescu îl „înfrunta” pe Iliescu şi îi punea un ceas mare pe masă.
- „Procesul etapei”, emisiunea domnului Ovidiu Ioaniţoaia, ediţii despre care ştiai că începeau, dar nu puteai niciodată anticipa când se termină. În zori.
- prima serie de emisiuni făcute la lansarea PRO TV, la început erau în fiecare seară câte una: Mihai Tatulici, Horia Alexandrescu, Nicolae Manolescu, Florin Călinescu, iar sâmbătă: Silviu Brucan cu al său tic verbal „Nu-i aşa?”.
Dar cele mai frumoase emisiuni din acei ani au fost pentru mine Seratele muzicale ale lui Iosif Sava, de la a cărui dispariţie se fac zilele viitoare 25 de ani. Şi mai recent, călătoriile lui Anthony Bourdain de la CNN, din păcate, nici el nu mai e.
Am renunţat însă de mulţi ani deja să mă mai uit seara la emisiuni TV. Şi nu mă uit aproape niciodată la talk-show-uri. Mă uitam la Emil Hurezeanu şi CTP, pe vremuri, la Digi.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Inevitabil îmi trec prin faţa ochilor în fiecare zi sute de ştiri din toate categoriile. Multe dintre ele sunt ştiri politice sau din sport.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
Online. Din păcate, în România printul e muribund (peste tot suferă, dar la noi e foarte trist ceea ce se întâmplă) şi de cele mai multe ori nu mai ai de unde să cumperi ziare.
Până anul trecut, în fiecare dimineaţă mă aştepta la chioşcul de la metrou o doamnă vânzătoare cu Gazeta Sporturilor. Într-o zi, chioşcul a fost desfiinţat şi, după 30 de ani, acest obicei a dispărut. Da, cândva erau cozi la ziare.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Libertatea, Gazeta, G4 Media, Guardian, CNN, Hotnews şi apoi restul. Restul înseamnă încă trei-patru site-uri din România şi apoi site-uri de ştiri din Italia, Polonia, Ungaria, Ucraina, Rusia.
- Ce publicaţii din străinătate urmăreşti?
The Guardian, CNN, New York Times, site-urile mari din Italia, Onet din Polonia, Novaya Gazeta, Washington Post - în mod curent. Şi multe altele, ocazional.
- Când ai citit ultima dată un ziar sau o revistă?
Acum câteva zile, când am plecat de la redacţie cu Gazeta. Citesc ziarele pe stradă, în timp ce merg. Aşa m-am obişnuit din facultate, când erau teancuri şi aveai ce citi la un drum lung de o oră.
Am plecat de câteva ori pe jos de la sediile din Casa Presei şi terminam ziarele de citit pe la Răzoare. Când sunt plecat în străinătate, îmi cumpăr încă ziare şi pe unele apuc chiar să le şi citesc.
- La ce uitai la TV când erai mic?
O mare parte din răspuns e mai sus. Pe lângă ceea ce am enumerat deja, am crescut cu posturile TV ale lui Berlusconi din Italia - Italia 1, Rete 4, Canale 5, aşa am învăţat în bună măsură italiana, cu marile tururi de ciclism comentate de Naum şi Banciu, iar ulterior de Manolo Terzian şi restul echipei. Plus, în fiecare an, Festivalul de la Sanremo.
- Serial preferat?
Nu cred că am neapărat aşa ceva, sunt câteva seriale de care mă ţin şi multe altele pe lista celor pe care ştiu că ar trebui să le văd. Am terminat (sau s-a terminat) recent „Blacklist”.
- Blog sau vlog?
Mai degrabă blog.
- Ţi-ai dorit să fii jurnalist?
Da. Probabil încă de când tocam cu foarfeca Scânteia Tineretului şi Sportul în faţa televizorului alb-negru.
- Cum a fost începutul în presă?
Anul acesta, pe 3 iulie, s-au împlinit 20 de ani de când fac presă. La câteva săptămâni după terminarea facultăţii la Sibiu, intram în redacţia ziarului Tribuna şi în prima zi am stat câteva ore pe hol pentru că nimeni nu m-a băgat în seamă.
Iar eu eram prea timid să scot câteva sunete. Era o redacţie de modă veche, cu jurnalişti care în bună măsură lucraseră acolo şi înainte de 1990, nu existau calculatoare, textele se scriau pe coli, de mână, erau date apoi la cules, trecute pe la secretarul general de redacţie şi apoi pe la responsabilul de număr.
Într-o zi din prima săptămână, SGR-ul (secretarul general de redacţie) de atunci mi-a spus să mă duc la Cisnădie să fac un reportaj de acolo. „Vezi şi tu cum mai e cu industria, du-te pe la primărie, vino cu ceva marfă”, mi-a zis. Şi pentru că eram în perioada între ultima bursă şi primul salariu, am avut de ales: să dau banii pe mâncare sau pe autobuzul judeţean care costa destul de mult.
Într-o zi toridă de iulie, aproape la fel caldă precum cele din acest an, am mers pe jos 10 km pe marginea DN şi apoi dreapta până la Cisnădie, printre turme de oi şi câini fioroşi. Am scos de-o ştire şi m-am întors tot pe jos. A doua zi am fost întrebat: „Cu ce te-ai dus la Cisnădie?”. De ruşine, am spus că am mers cu autobuzul. „Puteai să iei una dintre maşinile de la redacţie, doar pentru asta le avem”. Aşa am început presa, au urmat trei ani în Sibiu, apoi plecarea de tot spre Bucureşti.
- Ai trecut prin multe redacţii. Ai fost reporter, comentator politic şi redactor-şef. Ce face mai exact un redactor-şef?
De fapt, nu am trecut prin atât de multe redacţii: Tribuna, Cotidianul, Realitatea TV, Antena 3, Gândul (o lună) şi acum, Libertatea. Şase în două decenii.
Ce face un redactor-şef? Scrie, editează, coordonează, distribuie subiecte, organizează (programul, deplasările redacţiei etc.), vorbeşte enorm de mult la telefon, angajează sau dă veşti proaste, râde, plânge, se enervează, se calmează, mănâncă cu tastatura în faţă şi, uneori, răspunde la întrebarea dacă pisica din faţa redacţiei are apă. Are!
- Care a fost cel mai greu moment din cariera de jurnalist?
Moartea. Robert Iloviceanu, Lucian Gheorghiu, Iuliana „Fluturica” Gătej, Iulia Marin, Mihnea Vasiliu.
Despre Dan Duca:
- Dan Duca lucrează în presă din 2003. Vreme de trei ani a fost reporter la ziarul Tribuna din Sibiu, apoi reporter de politic la Cotidianul în perioada 2006-2009.
- A urmat Realitatea TV, acolo unde a fost pe rând, reporter al site-ului televiziunii, redactor-şef adjunct, redactor-şef şi publisher până în 2015 şi în paralel, comentator politic la tv.
- După şase ani, în vara lui 2015, a preluat funcţia de coordonator al site-ului Antena3.ro, până în ianuarie 2020, când pentru o lună, a preluat rolul de publisher pentru site-urile Gandul.ro, descopera.ro, Go4it.ro şi csid.ro.
- În martie 2020 s-a alăturat redacţiei Libertatea, unde în prezent este redactor-şef.
