Minutul Paginademedia. Ioana Maria Moldovan, de la Prima TV: „Am rămas fără voce în timp ce citeam o ştire"

Minutul Paginademedia. „De mică visam să ajung "tanti de la televizor", mă uitam cu drag, curiozitate şi admiraţie, la prezentatoarele TV de atunci, şi de fiecare dată când rămâneam singură acasă mă îmbrăcam cu sacourile mamei, mă rujam şi mă aşezam în faţa oglinzii pentru a vorbi ca la televizor”, a povestit pentru Paginademedia.ro jurnalista Ioana Maria Moldovan, de la Prima TV, care prezintă Focus 23.00, de luni până-joi.

Ioana urmăreşte emisiunea Insider Politic a jurnalistului Sebastian Zachmann şi publicaţiaThe Guardian.

Jurnalista povesteşte despre o întâmplare amuzantă din platoul ştirilor:

„Vizita inopinată în platoul ştirilor Focus a unei pisici. E interesant să citeşti o ştire, iar cu coada ochiului să vezi că pe lângă camere, în lumina reflectoarelor, trece agale o pisică (...)"

Dar şi un moment dificil care s-a întâmplat în direct:

„Am trăit însă un moment greu care nu a ţinut de nimeni. Pur şi simplu am rămas fără voce în timp ce citeam o ştire.

Colegii m-au acoperit cu imagini, am băut apă şi am continuat răguşită ştirea şi jurnalul.Am reuşit să-l duc până la final. Din păcate, de aproape doi ani am această problemă cu vocea."

Mai multe detalii aflaţi în interviul Minutul Paginademedia.ro.

• TV sau YouTube?

Fără să stau pe gânduri răspunsul este TV. Televiziunea m-a fascinat de mică şi chiar dacă nu mai sunt demult mică, ea va rămâne prima mea dragoste. Este un microb de care nu poţi să scapi nici dacă îţi propui.

• Radio sau podcast?

Şi radio şi podcast. Radio mai mereu pentru că ascult în maşină, mă relaxează muzica bună în traficul uneori infernal, iar ştirile mă ţin mereu informată. Podcast, mai rar, doar în timpul liber, care nu prea e.

• Facebook sau Instagram?

Ambele. Sunt căi de comunicare importante în vremurile pe care le trăim. Nu eşti pe Facebook sau pe Insta, nu exişti. 

• Ştiri sau emisiuni?

Acum 20 de ani, când am intrat în televiziune, am început cu ştirile. Am fost prezentator, reporter, corespondent. Drumul meu în televiziune mi-a dat şansa să moderez timp de 10 ani cea mai longevivă emisiune de la acea vreme, Poveştiri Adevărate, la Acasă TV. După, m-am reîntors la ştiri, iar de 9 ani sunt în echipa Prima TV. Aşadar am făcut şi ştiri, şi emisiuni. Dar aleg ştirile.

• Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?

La Focus 23, de luni până joi, prezint o sinteză a ştirilor zilei. Deci "consum" din toate, dar visez ca într-o seară să prezint un jurnal cu ştiri doar despre oameni buni, frumoşi, despre politicieni şi autorităţi cărora le pasă de noi, plătitorii de taxe, despre o lume în care trăim frumos şi bine.

• De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?

Mă informez de peste tot, dar verific mereu informaţia din trei surse.

• Cu ce publicaţii îţi începi ziua? 

În ultimii ani publicaţiile cu care îmi încep ziua sunt cele la care "lucrează Andrei", minunea mea. Pentru că serile nu sunt cu el, fiind la "serviciu de noapte", dimineţile i le dedic. El îmi spune la prima oră cele mai importante ştiri din viaţa lui şi a noastră.

• Ce publicaţii din străinătate urmăreşti?

The Guardian.

• La ce te uitai la TV când erai mică?

Când eram mică mă uitam la desenele animate cu Mihaela, Telejurnal, Enciclopedia, filmul Veronica.

• Dar acum?

Acum printre jurnalele de ştiri, documentare, filme, se strecoară desenele animate şi filmele pentru copii.

• Emisiune preferată?

Ca să nu avem discuţii, interpretări... Insider Politic a jurnalistului Sebastian Zachmann.

• Cât de des postezi pe reţelele sociale?

Postez destul de des, când simt, când am timp.

• Blog sau vlog?

Nici blog, nici vlog. Nu m-au prins, nu mă pasionează. Da, ştiu, nu sunt în trend. Dar îmi asum asta.

• Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru jurnalism?

De mică visam să ajung "tanti de la televizor", mă uitam cu drag, curiozitate şi admiraţie, la prezentatoarele TV de atunci, şi de fiecare dată când rămâneam singură acasă mă îmbrăcam cu sacourile mamei, mă rujam şi mă aşezam în faţa oglinzii pentru a vorbi ca la televizor.

O admiram mult pe Sanda Ţăranu şi îmi imaginam că vede la mine în casă, aşa că verificam tot timpul să fie ordine în casă când începea telejurnalul. Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit de la viaţă a fost ca peste ani să am bucuria şi onoarea să o întâlnesc pe doamna Sanda Ţăranu şi să-i iau un interviu. A fost un vis din copilărie care mi s-a împlinit. A fost o întâlnire de suflet, emoţionantă de care îmi amintesc cu mare drag.

Anii au trecut şi nu am uitat de visul meu, iar într-o zi am aflat că un post local de televiziune căuta reporter prezentator. De atunci, au trecut 20 ani şi eu am fost mereu pe micile ecrane, întâi la Târgu Mureş, în oraşul natal, apoi la posturi de televiziune din Bucureşti. M-a fascinat lumea asta şi, uşor-uşor, am ajuns în ea! Doar că s-a mai schimbat de-atunci.

• Spune-mi o întâmplare amuzantă care s-a întâmplat în direct?

Vizita inopinată în platoul ştirilor Focus a unei pisici. E interesant să citeşti o ştire, iar cu coada ochiului să vezi că pe lângă camere, în lumina reflectoarelor, trece agale o pisică. A fost moment de amuzament pentru colegi, nu însă în totalitate şi pentru mine care sunt alergică la părul felinei. 

• Dar şi o întâmplare dificilă în direct?

Nimic nu e dificil când faci cu drag. Când îţi place ce faci îţi asumi şi momentele frumoase şi cele dificile ale meseriei. Am norocul că am lângă mine o echipă minunată care mă ajută, mă susţine şi fiecare ştim exact ce avem de făcut. Au fost momente când au căzut prompterul, o transmisiune live de pe teren al unui reporter, dar fac parte din bucătăria internă a unui jurnal, deci nu le văd momente dificile.

Am trăit însă un moment greu care nu a ţinut de nimeni. Pur şi simplu am rămas fără voce în timp ce citeam o ştire. Colegii m-au acoperit cu imagini, am băut apă şi am continuat răguşită ştirea şi jurnalul. Am reuşit să-l duc până la final. Din păcate, de aproape doi ani am această problemă cu vocea. 

• Cum te pregăteşti înainte de a intra în direct?

Da, am serviciu de noapte, aşa cum le spune tuturor Andrei, minunea din viaţa mea. Nu este uşor, dar nu mă plâng. De luni până joi mă trezesc la ora 7 şi îmi închei ziua târziu în noapte, uneori mă prinde trează chiar şi două dimineaţa. Când toată lumea stă în pijamele în faţa micului ecran, eu trebuie să fiu fresh şi gata să aduc ştirile zilei. Dar când îţi place ceea ce faci, nimic nu mai contează.

Ajung la muncă, se face şedinţa de sumar, vorbesc cu colegii care au fost la jurnalul principal, apoi împreună cu Cristina Tătar, editorul jurnalului, ne sfătuim, vorbim pe texte, vedem ce se mai întâmplă în ţară şi-n lume. Pun voce pe promo, head-uri, citesc capetele video, pun întrebări, vreau să înţeleg ce citesc şi mai ales dacă e corect. Apoi trec pe la cabina de machiaj, şi ultima oprire studioul de ştiri. Acesta e în mare programul meu, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Şi asta îmi place la meseria mea.