Minutul Paginademedia cu Octavia Geamănu. „Îmi amintesc cum mergeam cu barca armatei pe străzile satului acoperite cu apa murdară, săreau broaştele din toate părţile, se auzea un scârţâit al uşilor desprinse din balamale şi se mai desprindeau bucăţi din case în spatele nostru. Imaginile mă urmaresc adeseori. Nu m-am aşteptat să văd ce urma să vad”, povesteşte Octavia Geamănu, fosta prezentatoare de la Observator, buletinul informativ de la Antena 1, pentru Paginademedia.
Jurnalista a lucrat peste 18 ani la postul TV Antena 1, până în luna iulie a anului trecut.
În prezent, Octavia se ocupă de emisiunea Gânduri bune pe care o are în online.
Moment dificil, moartea unei colege
„Cred că cel mai cumplit e să vorbeşti despre un coleg care a încetat din viaţă, aşa cum a plecat dintre noi Iuliana Gatej. Deşi am fost doar colege, nu şi prietene, a fost un şoc vestea decesului ei. Ne despărţisem cu 2 ore înainte în redacţie.”
Inundaţiile din 2005, din Dolj - un alt moment dificil pentru Octavia
„Şi-mi amintesc imaginea unui bătrân în prispa a ceea ce fusese casă, pe care l-am rugat să urce în barcă şi care ne-a spus:”Nu vin tată! Nu vin pentru ca asta e tot ce mi-a mai rămas. El nu mai avea nimic din casă, doar o parte din prispă. Am inceput să plâng. A fost cumplit de dureros.”
Un moment amuzant
„Într-o seară de breaking news cu arestarea lui Adrian Nastase, unul dintre cameramani, grăbit să se mute la o altă cameră, s-a împiedicat de un cablu, s-a întins pe jos cu tot cu camera, dar în loc să ţină de cameră el a ţinut de căciulă.”
Octavia este în proces cu Antena 1
„Am un proces în desfăşurare cu un nou termen la jumătatea lunii septembrie. Niciodata nu mi-am pierdut vremea, şi totuşi, simt şi acum că fostul angajator mi-a furat un an din activitatea profesională.”
Ce publicaţii urmăreşte?
Digi şi Pagina de media.
Serial preferat?
Sex and the City.
Octavia se informează doar din online
„Mă gândesc că e atat de injust faţă de munca unui om acest online. Tu munceşti, te documentezi, scrii, te străduieşti, te stresezi, montezi, etc şi omul cu un deget parcurge munca ta de ore întregi în câteva secunde şi aia a fost.”
Mai multe detalii despre preferinţele media ale Octaviei, aflaţi în interviul de astăzi:
- TV sau YouTube?
YouTube, clar. E un canal cu foarte multe informaţii diverse, unde mergi punctual la ce te interesează şi desigur locul unde găsesc toată muzica pe care o ascult în maşină.
Apreciez enorm munca echipei de la Recorder. Nu ratez nimic din ce publică. Când vorbesc despre TV, Netflix sau HBO GO nu se iau în calcul. Altfel mă uit la Digi uneori în timpul zilei, să iau pulsul.
Când nu am somn seara, mă uit uneori la Sinteza zilei cu Mihai Gâdea şi la Anca Alexandrescu pe Realitatea. Şi mă mai uit la ştirile de la Pro Tv. Cam atât “consum” din TV.
- Radio sau podcast?
Podcast la radio, de ce nu? În maşină când sunt evenimente importante ascult Digi. Altfel muzica de pe YouTube, ori Radio România Cultural. Ador al lor playlist. Să asculţi într-o oră la prânz jazz, lounge, pop ori muzică clasică este fabulos.
Pe mine m-a cucerit acest post de-acum vreo doi ani, când deşi ajunsesem la destinaţie, am mai stat în maşină doar ca să rămân în starea aceea de relaxare pe care mi-o oferea concertul de muzica lounge dintr-o zi ploioasă, într-o zi de miercuri pe la prânz.
- Facebook, Instagram sau Tik Tok?
Toate. Pe Facebook interacţionez doar cu comunitatea mea, în sensul că nu mă uit niciodata ce publică X sau Y. N-am curiozitatea asta. În schimb vreau să ştiu cine sunt oamenii care mă urmăresc, aşa că adeseori intru pe paginile celor care îmi comentează.
Pe Instagram îmi petrec poate prea mult timp. Îmi place mult mediul acela. De altfel cine mă urmareşte acolo vede cât de activă sunt pentru că am zile în care postez story din oră-n ora. Îmi pare un spaţiu mai intim, deşi e totul la vedere. Mă simt foarte bine în acel mediu.
Tik Tok e un canal de comunicare foarte utilizat, care a şi crescut enorm anul trecut, unde eu am “aterizat” odată cu podcastul “Ganduri bune”. Mi se pare incredibil cum într-un spaţiu unde sunt doar de trei luni am clipuri din podcasturi care se apropie de 1 milion de vizualizari. Are o putere foarte mare acest canal de comunicare.
- Ştiri sau emisiuni?
Ştiri mai rar la TV, la fel de rar şi în online. Ele nu trebuie căutate deoarece vin efectiv spre tine. La capitolul emisiuni sunt cele despre care ţi-am zis, însă rar, poate doar daca “arde” ceva.
- Ce ştiri preferi să consumi şi din ce categorii?
Ştiri ca cele pe care le generez eu din podcastul “Ganduri bune” prin reels-uri, ori video-uri scurte. Care să fie utile, practice, din care să rămân cu ceva, care să îmi îmbunătăţească stilul de viata. Timpul fiecăruia este foarte preţios. Ne rămâne prea puţin pentru noi. Şi atunci mi-ar fi ruşine să iau din timpul cuiva căruia să nu îi ofer ceva în schimbul atenţiei.
Se intamplă uneori să mă uit la un film de care îmi dau seama că e stupid şi e o pierdere de timp, dar mă uit, iar la final să spun că mi-am pierdut timpul degeaba şi mai bine dormeam, citeam sau stăteam cu ochii în tavan visând la stele verzi. Nu vi se întâmplă să vă simţiţi adeseori păcăliţi? E, eu nu vreau să fac asta nimănui. Şi nici să mi-o fac mie. Aşa că sunt foarte selectivă.
- De unde te informezi cel mai des? TV, online sau print?
Online. Mă gândesc că e atat de injust faţă de munca unui om acest online. Tu munceşti, te documentezi, scrii, te străduieşti, te stresezi, montezi, etc şi omul cu un deget parcurge munca ta de ore întregi în câteva secunde ţi aia a fost. Dar asta e realitatea. Consumăm cu viteză tot.
- Cu ce publicaţii îţi începi ziua?
Publicaţii… tot în online. Digi. Pagina de media. CNN pe Instagram. The Wall Street Journal pe Facebook. Iar în feed-ul de pe Instagram îmi apar în fiecare dimineaţă articole foarte interesante ale unor conturi din afară pe care le urmăresc. Îmi place să fiu la zi cu tot ce se întâmplă în lume.
- Când ai citit ultima dată un ziar sau o revistă?
Ziar… Doamne, am uitat cum era când mă murdăream cu tuş. Pare din altă viaţă, deşi mirosul e încă prezent. La capitolul reviste le citesc doar pe cele în care apar. Cea mai recentă e OK Magazine.
- La ce te uitai la TV când erai mică?
Opţiunile erau limitate. Ţestoasele Ninja. Captain Planet, Sandy Bell şi Cartea cărţilor. O variantă nouă pentru “Cartea cărţilor” este în prezent pe YouTube. Mă uit cu fiul meu în fiecare zi la cate un episod.
- Serial preferat?
Sex and the city.
- Film preferat?
Mândrie şi prejudecată. Top Gun. The Notebook. Toate trei pe primul loc.
- Cât de des publici pe reţelele sociale?
Zilnic.
- Blog sau Vlog?
Vlog.
- Jurnalist preferat?
Am câţiva, dar spunând despre unul se înţelege că îl exclud pe altul şi nu vreau să supar pe cineva.
- Cum a fost începutul în televiziune?
Cumplit de greu. În 2005, la Antena 1 Tg-Jiu. Aceea a fost o super şcoală de televiziune pentru mine. Dură, dar care mi-a prins foarte bine.
- Ţi-ai dorit dintotdeauna să fii la tv?
Nu m-am gandit niciodata la asta. Eu imi doream să fiu profesoară de limba engleza. Ceea ce am şi fost, timp de 1 an. Dar când ceva ţi-e scris, clar în frunte îţi e pus.
- Spune-mi o întâmplare dificilă din timpul jurnalelor?
Într-un jurnal în direct, aşa cum au fost toate în aceşti ani, se pot întâmpla multe. Însă cred că cel mai cumplit e să vorbeşti despre un coleg care a încetat din viaţă, aşa cum a plecat dintre noi Iuliana Gatej. Deşi am fost doar colege, nu şi prietene, a fost un şoc vestea decesului ei.
Ne despărţisem cu 2 ore înainte în redacţie. A plecat direct de la Antenă la părinţii ei, dar nu a mai ajuns. Mereu mă gândesc la ea, dar şi la ceilalţi colegi care au plecat dintre noi, atunci când sunt la biserică.
- Dar şi o întâmplare amuzantă?
Din fericire astea au fost multe. Într-o seară de breaking news cu arestarea lui Adrian Nastase, unul dintre cameramani, grăbit să se mute la o altă cameră, s-a împiedicat de un cablu, s-a întins pe jos cu tot cu camera, dar în loc să ţină de cameră el a ţinut de căciulă.
Imaginaţi-vă cum mă străduiam să vorbesc cu invitatul în timp ce în sinea mea râdeam încât îmi curgeau real lacrimi.
- Care a fost cel mai greu moment din cariera ta de jurnalistă?
Inundaţiile din 2005, din Rast, Dolj. M-au dat complet peste cap. Organizasem o campanie în oraşul Tg-Jiu de strângere de alimente neperisabile şi diverse lucruri utile unor oameni care au pierdut tot.
Am plecat cu camioane militare să ducem acelor oameni ceea ce strânsesem. Imaginile mă urmaresc adeseori. Nu m-am aşteptat să văd ce urma să vad. Localnicii stăteau în corturi militare însă nu toţi avusesera acest noroc, pentru că nu erau multe.
Unii improvizaseră nişte corturi. Puseseră saci din plastic peste niste beţe, pe pământul gol. Ramaseseră fără nimic. Nimic. Si-mi amintesc cum mergeam cu barca armatei pe străzile satului acoperite cu apa murdară, săreau broaştele din toate părţile, se auzea un scârţâit al uşilor desprinse din balamale şi se mai desprindeau bucăţi din case în spatele nostru.
O linişte surdă, apăsătoare în care urla o tristeţe care efectiv durea. Şi-mi amintesc imaginea unui bătrân în prispa a ceea ce fusese casă, pe care l-am rugat să urce în barcă şi care ne-a spus:”Nu vin tată! Nu vin pentru ca asta e tot ce mi-a mai rămas!”.
El nu mai avea nimic din casă, doar o parte din prispă. Am inceput să plâng. A fost cumplit de dureros. Iar imaginea cu cimitirul acoperit de ape, din care se mai vedea doar vârful crucilor, a fost cea care m-a dat complet peste cap.
Plecasem atât de fericită că reuşisem să strângem destul de multe conserve, paturi, apă, etc. fără să mă gândesc o clipă la ce ar fi putut fi acolo. Acum vedem în fiecare an astfel de imagini, dar eu până atunci nu văzusem aşa dezastru. Eram aşa tânără.
Tot drumul spre casă n-am scos un cuvânt. Am plâns. M-am dus acasă şi i-am îmbrăţisat pe-ai mei. A fost momentul în care am realizat cât de important e să ai un acoperiş deasupra capului, să ai familia sănătoasă lângă tine şi ceva de pus pe masă. Restul sunt artificii de care societatea ne face să credem că avem nevoie. A fost un punct important al devenirii mele acel moment.
- Când ai vrea să te întorci la ştiri?
Am un proces în desfăşurare cu un nou termen la jumătatea lunii septembrie. Niciodata nu mi-am pierdut vremea, şi totuşi, simt şi acum că fostul angajator mi-a furat un an din activitatea profesională. Un an din viaţă. Deci e un timp pierdut pentru mine, care nu mai poate fi recuperat.
M-am reorientat rapid dupa concedierea abuzivă, pentru că nu e în firea mea să stau acasă pur şi simplu. Deşi orice femeie care are copil, soţ şi o casă în grijă, munceşte enorm încât dacă ar trebui să fie plătită pentru câte face în interiorul căminului, ar câştiga mult mai mult decât la un job.
Dar eu lucrez de la 18 ani şi îmi place independenţa financiară la care nu voi renunţa niciodată. Am planuri mari cu aceasta emisiune online “Gânduri bune” care devine tot mai apreciata. Staţi cu ochii pe mine! Vă anunţ curând.
- În acest timp ai primit propuneri?
Unele chiar surprinzătoare, pentru care sunt recunoscătoare. Dar ştiu exact ce vreau şi am răbdare pentru a fi acolo unde îmi doresc. Unde mă veţi vedea, să ştiţi că acolo mi-am dorit să fiu.
Carte de vizită - Octavia Geamănu:
- Octavia Geamănu a lucrat în grupul Intact de aproape 20 de ani. A început în 2003, când lucra la Antena 1 Târgu Jiu.
- În 2005, a venit la Bucureşti, unde a fost, printre altele, reporter Observator şi prezentator GSP TV.
- De-a lungul timpului a prezentat, printre altele, Observatorul Matinal şi Observatorul de la ora 22.30 (după plecarea lui Andrei Zaharescu la Guvern).
- Timp de cinci ani (2012-2016), a prezentat Observator Special (20.00-20.30). A fost şi la pupitrul ştirilor de dimineaţă, alături de Daniel Osmanovici.
- A trecut apoi, în 2018, la Observatorul de weekend, iniţial alături de Cosmin Stan (plecat între timp la Pro TV)
