Nominalizare pentru scriitorul şi jurnalistul Petre Barbu. Cu o experienţă în jurnalism de peste trei decenii şi la exact 30 de ani de la debutul ca autor (1993 – „Tricoul portocaliu fără număr de concurs”), Petre Barbu a primit o nouă nominalizare importantă.
Este vorba de Gala Premiilor Observator Cultural, aflată anul acesta la cea de-a XVII-a ediţie, care va avea loc la Teatrul Odeon din Capitală, în data de 16 mai.
Nominalizările la Gala Premiilor Observatorul Cultural au fost făcute după centralizarea voturilor acordate de redactori şi colaboratori ai Observatorului Cultural pe toată durata anului trecut.
Petre Barbu este între nominalizări alături de alţi autori foarte cunoscuţi în mediul literar, precum Mircea Cărtărescu (care s-a remarcat cu „Theodoros”, publicat la Ed. Humanitas) şi Mihai Radu (pentru „Repetiţie pentru o lume mai bună”, de la Ed. Polirom). De notat că textul lui Mihai Radu a fost şi dramatizat de unul dintre cei mai apreciaţi regizori ai momentului, Radu Afrim, pentru un nou spectacol ce tocmai a avut premiela la Teatrul Naţional Bucureşti.
Puteţi vedea lista completă a nominalizărilor pe site-ul Gala Premiilor Observator Cultural.
Titlul care i-a adus nominalizarea. Nu e prima nominalizare!
Nominalizarea lui Petre Barbu este la una dintre cele şase categorii – „Proză” şi se datorează titlului „Vremea tatălui”, publicat în 2022, la Editura Polirom.
Pentru acelaşi premiu, au mai fost „observaţi cultural” şi Gabriela Adameşteanu (cu titlul „Voci la distanţă” – Polirom), şi Mircea Cărtărescu (cu „Theodoros” – Humanitas), şi Florin Chirculescu (cu „Solomonarul” – Ed. Nemira), şi Ştefania Mihalache (cu „Gene dominante” – Ed. Humanitas), şi Mihai Radu (cu „Repetiţie pentru o lume mai bună” – Ed. Polirom), şi Bogdan-Alexandru Stănescu (cu „Abraxas” – Ed. Polirom).
„Vremea tatălui” este un volum „răsfăţat”. Cartea se bucură de încă o nominalizare, la „Premiul Naţional de Proză” (ediţia XX), organizat de Ziarul de Iaşi.
Volumul spune povestea lui Alecu Ancuţescu, un bărbat aflat, la 60 de ani, într-o profundă criză existenţială. Soţia sa, Larisa, este alcoolică şi extrem de cicălitoare, iar fiica lor, Oana, în vârstă de 15 ani, pare să nu mai aibă nici o urmă de afecţiune faţă de el... Dacă nu era şi aşa dificilă situaţia de viaţă în care se afla, soţia dispare... În ciuda acestor prăpăstii dintre ei, membrii acestei familii găsesc o cale de a rămâne împreună.
„Povestea lui Alecu Ancuţescu depăşeşte graniţele unui roman de familie, reuşind să oglindească o societate canceroasă a anilor nesiguri din preajma aderării României la Uniunea Europeană”, se arată în recenzia publicată de Librăria Cărtureşti.
Precum personajul principal al acestui roman, Petre Barbu ajuns şi el la 60 de ani, mărturiseşte că trece printr-o criză...
„Pentru mine scrisul înseamnă o criză. Nu o criză de rinichi sau o criză cardiacă. O criză pe care eu, autorul, încerc s-o transmit personajelor şi am obligaţia s-o rezolv până la final.
Povestea din «Vremea tatălui» este criza relaţiei dintre un bărbat şi clădirea pe care o păzeşte şi n-o poate abandona. Eu, de exemplu, n-am avut curajul să plec din ţară şi să mă stabilesc în străinătate. Am rămas să trăiesc în România.
Deşi am trăit destule crize în relaţia mea ca cetăţean cu ţara în care m-am născut”, a povestit Petre Barbu, pentru Suplimentul de Cultură.
„Din păcate, a venit criza din 2009, care a prins România nepregătită şi ne-a tăiat aripile. A fost un context dramatic, în care s-au frânt multe destine, şi tocmai de aceea am ales acel timp, pentru a imprima, în primul rând, o dinamică a relaţiei dintre Egreta Office şi Alecu Ancuţescu”, a mai spus autorul, pentru aceeaşi sursă.
Petre Barbu, Carte de vizită:
Petre Barbu a debutat ca scriitor în 1993, când a publicat volumul de povestiri „Tricoul portocaliu fără număr de concurs” (la Editura Curtea Românească).
Au urmat alte 11 titluri în format clasic, precum şi două cărţi electronice („Tatăl nostru care eşti în supermarket” (2006) şi „Delegatul” (2019) – ambele la Editura Liternet.
Petre Barbu a mai fost nominalizat la Gala Observator Cultural şi în 2015, cu volumul „Marea petrecere” (Ed. Cartea Românească, 2014), iar la Premiile UNITER a primit cinci nominalizări, iar în 2002 şi în 2016 a câştigat şi premiile pentru „Cea mai bună piesă de teatru”, cu „Tatăl nostru care eşti în supermarket”, respectiv „Masa puterilor noastre” – cea din urmă bucurându-se şi de o montare la Teatrul de Comedie (în 2019).
În ceea ce priveşte celelalte piese, trei dintre ele s-au bucurat de montări pentru teatru radiofonic, în viziunea regizorală a lui Attila Vizauer.
Autor: Anca Bejan anca.bejanpaginademedia.ro Autor:
