VIDEO. O echipă de jurnalişti ascunsă în pădure, filmări făcute înainte de răsărit, din tufişuri şi un scenariu neprevăzut. Pe scurt, ziariştii s-au ferit de unii şi au fost prinşi de alţii. La care nici nu se gândiseră, dar care le-au mai adus un subiect.
Rareş Năstase a povestit, la „Obae ca un duş rece”, un episod inedit din teren, ca jurnalist la „România, te iubesc!”.
Echipa a fost (sur)prinsă în timpul unor filmări nocturne, când îşi propusese să stea la pândă pentru un subiect. Şi-au luat toate măsurile de precauţie, s-au ferit de cei care "dădeau de şase" în cazul respectiv.
Se întâmpla în 2013, când Rareş Năstase filma un subiect despre microhidrocentrale. Echipa ajunsese la faţa locului pe la 5-6 dimineaţa, înainte ca utilajele să înceapă să lucreze.
„Ne-am dus pe la 5-6 dimineaţa, pentru că pe la 8 începeau utilajele să sape în albia râului. Şi nouă ni se spunea şi de la Garda de Mediu, şi de la firma respectivă, că aceste utilaje nu trec în albia râului”, spune Rareş Năstase.
Pentru a surprinde ce se întâmplă, echipa s-a poziţionat deasupra, pe versant.
„Nu era drum, am mers prin pădure şi ne-am aşezat acolo şi stăteam cu camerele. Eram atenţi, ştiam că sunt oameni care îi atenţionează dacă simt prezenţe străine”.
O zi obişnuită la filmări ia o turnură neaşteptată
Filmarea a căpătat o cu totul altă turnură. Rareş Năstase a început să audă zgomote în spatele lui.
„La un moment dat, în discuţia cu el, am auzit aşa nişte crenguţe în spate. Când mă uit, mi s-a părut că văd aşa, din umbră, un tânăr. Am mai auzit o creangă, pac, încă unul în dreapta. Erau vreo 3-4.”
Oamenii voiau să afle ce caută jurnaliştii acolo.
„Şi eu zic: «Băieţi, ce faceţi aici?»
Ei, destul de înverşunaţi aşa: «Dar voi ce faceţi aici?»
Şi eu zic: «Păi uite, îi filmez pe ăştia, pe băieţii cu utilajele astea.»
«Păi ce fac acolo?»
«Păi sapă în râu. Îşi iau pietriş de acolo», le-am spus eu.” „Nu le-am dat explicaţii legate de hidrocentrale, microhidrocentrale, ce filmam. N-am dat detalii.”
Răspunsul lor?:
„«A, bine, hai să mergem. Am crezut că aţi venit să filmaţi cum taie ăştia mai sus pădurile.»”
De fapt, oamenii erau acolo pentru că, mai sus, se aflau şi persoane care supravegheau zona în care se făceau tăieri.
„Şi ei ţineau de şase, dar pentru altceva, pentru tăierile de lemne".
„Mai sus de noi mai era cineva”
Episodul a devenit şi mai interesant după ce Rareş Năstase şi colegii au discutat despre ce se întâmplase şi s-a născut un nou subiect.
„Dacă vreţi un loc unde se taie, băieţii ăştia sunt aici, mai sus.”
Pentru Rareş Năstase, partea surprinzătoare a fost cât de discret se deplasaseră "pândacii" prin pădure.
„Pentru mine a fost interesant că s-au mişcat foarte smooth, aşa. Au venit aproape şi ştiau cum să meargă să nu se audă crengile respective.”
„Noi ne-am luat măsuri pentru ce aveam de filmat, dar nu am luat în calcul că mai sus de noi mai era cineva. Şi aveau şi binoclu”.
„Nu mi-am imaginat că mai sus mai e ceva. Ştii? Eram foarte focusat pe ce se întâmplă acolo”, a povestit Rareş Năstase la „Obae ca un duş rece”.
Transcrierea integrală, după interviul video...
VIDEO. Rareş Năstase şi un moment ca-n filme. S-au ferit de unii la pândă şi au fost prinşi de alţii
Rareş Năstase: „Vezi, lucrurile pot escalada. Acum, nu ştiu dacă ei şi-au declinat identitatea, s-au spus, dacă a fost suficient. Din câte ştiu, lucrurile acolo s-au întâmplat foarte rapid, foarte violent.
Da, sunt situaţii de genul ăsta. Nu, nu ni s-a întâmplat. Recunosc că nu ni s-a întâmplat.
Eu aveam acum vreo 10 ani, chiar mai mult de 10 ani, în 2013. Filmam cu microhidrocentrale. A fost o situaţie, într-adevăr, cumva amuzantă acum, că stau să mă gândesc.
Ne-am dus pe la 5-6 dimineaţa, pentru că pe la 8 începeau utilajele să sape în albia râului. Şi nouă ni se spunea şi de la Garda de Mediu, şi de la firma respectivă, că aceste utilaje nu trec în albia râului, acolo unde era perioada în care era păstrăvul în zonă şi trebuia să urce la munte, să-şi depună icrele şi aşa mai departe.
«Noi nu lucrăm, lucrăm doar pe mal.» Conform proiectului, nu intrăm în albia minoră.
Eu trebuia să văd asta. Am mers pe drum, ştiam că au oameni de pază. Dacă vine autoritatea, dacă vine presa, pentru toată lumea, nu numai pentru presă, inclusiv pentru turişti, se anunţă. Să nu se întâmple ceva, să scoată utilajul, să se întâmple orice.
Şi atunci noi am trecut pe întuneric, nu mai ştiu, cred că pe la 5-6, şi ne-am poziţionat undeva deasupra, pe versant. Drum greu accesibil. Nu era drum, am mers prin pădure şi ne-am aşezat acolo şi stăteam cu camerele.
Utilajul făcea zgomot, noi vorbeam un pic mai tare pentru că utilajul ăla îţi permitea să vorbeşti. Era destul de zgomotos în râu. Ne luasem imaginile necesare. Ţin minte că, la momentul ăla, nici nu aveam... Uite asta e chestia: tehnologia a ajuns. Acum avem drone, nu trebuie să mai merg până acolo, aproape un kilometru, mă duc cu drona.
Atunci nu aveam drone. Dacă nu mă înşel, cred că aveam încă microfoane cu fir, deci nu erau wireless.
Şi stăteam şi, la un moment dat, în discuţia cu el, am auzit aşa nişte crenguţe în spate. Când mă uit, mi s-a părut că văd aşa, din umbră, în faţa cuiva. Era un tânăr. Am mai auzit o creangă, pac, încă unul în dreapta. Erau vreo 3-4.
Şi eu zic: «Băieţi, ce faceţi aici?»
Ei, destul de înverşunaţi aşa: «Dar voi ce faceţi aici?»
Şi eu zic: «Păi uite, îi filmez pe ăştia, pe băieţii cu utilajele astea.»
«Păi ce fac acolo?»
«Păi sapă în râu. Îşi iau pietriş de acolo», le-am spus eu.
Nu le-am dat explicaţii legate de hidrocentrale, microhidrocentrale, ce filmam. N-am dat detalii.
Şi ei au zis: «A, bine, hai să mergem.»
«Am crezut că aţi venit să filmaţi cum taie ăştia mai sus pădurile.»
Pentru că erau băieţii de la şase, la păduri, mai sus.
Şi a fost interesant. Bineînţeles că ulterior am discutat cu colegii în redacţie. «Băi, dacă vreţi un loc unde se taie, băieţii ăştia sunt aici, mai sus.»
Dar a fost interesant şi ei au plecat, ne-au lăsat. Numai că veniseră până aproape de noi şi, pentru mine, a fost interesant că s-au mişcat foarte smooth, aşa. Au venit aproape şi ştiau cum să meargă să nu se audă crengile respective.
Adică nu puteam scăpa de acolo. Nu cred că puteam scăpa, dar, mă rog, nu cred că era o discuţie de... altercaţie şi aşa mai departe. Nu i-am văzut porniţi pe scandal. În schimb, erau foarte curioşi şi veniseră relativ aproape de noi. Erau curioşi să afle dacă filmăm. Probabil şi-au dat pe SMS, pe... «Băi, ce fac ei acolo? E o echipă cu cameră.»
Deci cineva ne văzuse oricum când ne-am luat noi măsurile. Mai sus de noi mai era cineva. Ştii? Asta a fost. Şi aveau binoclu. Aveau binoclu la gât. Adică băieţii erau foarte bine. Eu nu mi-am imaginat că mai sus mai e ceva. Ştii? Eram foarte focusat pe ce se întâmplă acolo.”
Transcriere realizată cu soluţia Vatis.Tech
