Un interviu cu totul deosebit, realizat cu Mircea Barbu, jurnalist independent de război. Mircea Barbu se află de luni în Israel, unde a plecat de îndată ce a aflat despre noile conflicte armate.
Războiul declanşat sâmbătă, 7 octombrie, după bombardamentele organizaţiei paramilitare Hamas nu l-a putut lăsa „la vatră”.
Îi mulţumim lui Mircea Babru pentru timpul acordat şi pentru generozitate. A realizat şi montat singur videoclipul de mai jos, în condiţiile în care timpul este parcă mai preţios ca oriunde în astfel de zone.
Toţi cei care doresc să îl susţină în activitatea sa de jurnalist independent de război o pot face prin mai multe metode, lăsam puţin mai jos toate link-urile necesare.
De îndată ce a aflat ceea ce să întâmplă în Israel, Mircea Barbu a simţit o chemare... Nu este pentru prima dată într-o astfel de zonă, aşa că este de înţeles.
„Am fost în multe zone de război ca Siria, Crimeea (2014), în Estul Ucrainei de câteva ori (în perioada 2014-2016), în Fâşia Gaza am venit şi în timpul bombardamentelor israeliene din 2014, în Fâşia Gaza în 2018, în Israel, în Ucraina, în Irak (la Mosul, în timpul ocupaţiei ISIS).
Ce pot să spun e că până acum, când am ajuns în Israel şi chiar aici la Aşkelon, niciodată nu am trăit un război atât de aproape din punctul de vedere al intensităţii atacurilor cu rachete.
Am mai văzut chestia asta în mai multe războaie, inclusiv în Ucraina şi am crezut, până să ajung aici, că Ucraina este conflictul cel mai intens.
E foarte multă moarte în jur”, a povestit, în exclusivitate pentru Paginademedia.ro, Mircea Barbu.
Interviul integral, în video pe canalul de YouTube şi mai jos, în scris.
VIDEO EXCLUSIV. Mircea Barbu: „Am decis să vin în Israel imediat ce am văzut ce se întâmplă”
Paginademedia.ro: Am văzut pe conturile tale de pe reţelele sociale că ai plecat în zonele de conflict din Israel. Unde te afli acum?
Mircea Barbu: Momentan sunt într-un oraş de la graniţa cu Fâşia Gaza, în oraşul Aşkelon. Am venit aici acum şase zile (în data de 9 octombrie, la două zile de la începerea războiului – n.r.). Lucrez pentru mai multe publicaţii, dar în aceşlaşi timp am decis să-mi deschid şi propriul canal de YouTube, unde fac şi adunare de fonduri, de la toţi cei care fac donaţii pentru a susţine jurnalismul independent.
Paginademedia.ro: Când ai luat decizia de a pleca din nou într-o zonă de război, de data aceasta în Israel?
Mircea Barbu: Am decis să plec în Israel imediat ce am văzut sâmbătă (7 octombrie – n.r.) ceea ce se întâmplă. Imediat ce am citit mi-am dat seama că este un eveniment uriaş, la care orice jurnalist ar trebui să fie şi să relateze. Dar n-am reuşit să plec imediat, pentru că iniţial mi-am cumpărat un bilet de avion superciudat. Găsisem cu două escale, în Atena şi în Mikonos. Apoi am aflat că acea cursă de Mikonos s-a anulat şi am aflat că zboară şi Tarom am luat bilet aşa. Am ajuns până la urmă cu o cursă directă în Tel Aviv, luni seara.
VIDEO. Mircea Barbu, veşti din prima zi petrecută în Israel după izbucnirea războiului
„În Israel, o naţiune întreagă îşi plânge morţii, într-unul dintre cele mai sângeroase atacuri armate cu care ţara s-a confruntat vreodată. La Tel Aviv, oamenii căţăraţi pe macarale strâng cioburile şi molozul din clădirile avariate de rachetele trase de Hamas tocmai din Fâşia Gaza, la mai bine de 70 de km depărtare. În liniştea asurzitoare a oraşului, oamenii se întreabă cum a fost posibil aşa ceva. Şi mai ales cine e de vină”, relatează Mircea Barbu, pe canalul său de YouTube, în prima relatare de la sosirea în Israel.
Dacă urmăriţi relatările jurnalistului Mircea Barbu, puteţi susţine activitatea sa independentă prin donaţii, astfel:
- Pe Revolut şi PayPal îl găsiţi cu @mirceabarbu
- Pentru donaţii bancare, IBAN-ul contului său este RO57BTRLRONCRT00C0663002
- Pentru alte forme de a dona, aveţi la dispoziţie următoarele link-uri:
- BuyMeAcoffee – https://www.buymeacoffee.com/mirceabarbu
- şi Patreon – https://www.patreon.com/mirceabarbu
Paginademedia.ro: Care sunt condiţiile de cazare?
Mircea Barbu: Am fost cazat în principal la Tel Aviv, pentru că a fost cel mai sigur, dar am venit şi în Aşkelon, la graniţa cu Fâşia Gaza. Seara însă am decis să mergem înapoi la Tel Aviv. Vineri seara însă am decis să mut tabăra la Aşkelon, dar nu am mai găsit cameră libera la vreun hotel, pentru că în acest moment sunt foarte puţine hoteluri deschise, iar cele care sunt deschise sunt plin de de jurnalişti şi costă o grămadă de bani. Şi înainte hotelurile erau foarte scumpe, acum sunt şi mai şi, mai ales în zonele cu jurnalişti. Şi pentru că nu îmi permiteam mai mult de o noapte-două, am zis să încerc să găsesc ceva mai ieftin, poate în sistem airbnb sau la oameni care au plecat din Aşkelon şi au apartamentele goale şi sunt dispuşi să le ofere în sistem de închierere, pe sume decente. Întâmplarea face ca pe un grup de whats up din Aşkelon pe care eu am pus mesajul Salut, sunt jurnalist român şi caut un apartament de închiriat pentru câteva zile în Aşkelon, pentru că situaţia hotelurilor e aşa cum ştiţi – sunt destul de pline şi puţinele camere libere sunt destul de scumpe. Dacă mă poate ajuta cineva. Am fost destul de sincer, nu am de ce să îmi fie ruşine de chestia asta, că sunt aici cu un buget restrâns şi trebuie să am un pic grijă la ce cheltuieli am. Mi-a răspuns o doamnă, care vorbea puţin româneşte, pentru că mama ei este din România, din Galaţi. Locuieşte tot aici în Israel, dar nu în Aşkelon. Am vorbit şi cu mama, şi cu fiica, am avut o conversaţie foarte plăcută la telefon şi mi-au spus eşti binevenit la noi acasă, stai liniştit. Sunt nişte oameni ablosut minunaţi, extraordinari. Şi am ajus vineri seară, chiar înainte de Şabat, care este sărbătoarea evreilor. La apusul soarelui totul se opreşte aici. Îmi era foarte frică că nu o să găsesc mţncare, apă, că nu o să găsesc nici un magazin deschis înainte să se închidă şi o să stau aşa o zi întreagă, pentru că sâmbătă, înafară de această cafenea pe care aţi văzut-o aici nimic nu este deschis. Şi mă gândeam că o să fie o zi foarte lungă, fără mâncare şi fără apă. Dar am ajuns acasă la această familie unde doamna vorbeşte puţin limba română, soţul este israelian, iar copiii sunt minunaţi şi foarte încântaţi că au un astfel de oaspete, care vorbeşte limba engleză şi e din România, pentru că ştiu câte ceva despre România, având în vedere că bunica lor e de acolo. A fost o seară foarte plăcută, după nişte zile extrem de grele. Oamenii m-au primit la ei acasă cu toată căldura. M-au pus la masa lor de şabat. Mi-au spus că ei fac rugăciunea şi mi-au spus că îmi pot da o kipa, dacă vreau, o pălăriuţă din aceea de pus pe cap, dar că nu e obligatoriu, dacă vreau bine, dacă nu, nu, dar sunt invitat să stau cu ei la masă. Am stat cu ei la masă, am participat la această cină. Am mâncat o mâncare extraordinar de bună. Nici nu mă aşteptam, nici nu aveam eu speranţele ca lucrurile să se rezolve aşa.
VIDEO. Mircea Barbu, relatări din a doua zi petrecută în zona de conflict din Israel
„A patra zi de război între Israel şi Hamas. La graniţa cu Fâşia Gaza, ostilităţile continuă de ambele părţi. În timp ce armata israeliană a comasat un număr uriaş de soldaţi pe frontiera cu enclava palestiniană, militanţii Hamas continuă să tragă cu rachete peste gardul dintre cele două teritorii intens disputate. Aşkelon, oraş aflat la vreo 20 de km de Gaza este unul dintre cele mai afectate locuri de acest conflict”, relatează Mircea Barbu, într-un alt video publicat pe canalul său de YouTube.
Paginademedia.ro: Eşti şi cu alţi jurnalişti români?
Mircea Barbu: Nu, pentru că fiecare îşi face treaba lui. Unii sunt la Ierusalim, alţii în alte zone. Nu prea stăm împreună. Un alt lucru pe care oamenii poate nu îl ştiu este că jurnaliştii sunt foarte antisociali de obicei cu alţi jurnalişti. Suntem fiecare în bula lui şi nu prea comunicăm. Din păcate. Eu încerc să fiu solidar, pe cât se poate, cu colegii mei de breaslă şi la rândul meu am primit solidaritate şi ajutor din partea unora dintre colegi, dar cei mai mulţi sunt într-o competiţie. Mai mult, se pare că sunt militanşi Hamas care trec graniţa aici şi vin şi trag în convoiul de jurnalişti, ca să atragă atenţia, pentru că ştiu că astfel vor ajunge la ştiri, iar treaba asta le asigură un capital de imagine. De aceea jurnaliştii sunt răpiţi în zone de conflict, pentru că treaba asta ajunge la ştiri cumva. Aşadar, nu, nu stau cu alţii, sunt jurnalist independent, cu rucsacul ăn spate, mă mişc în rotmul meu, îmi fac reportajele într-un anumit fel, nu mă grăbesc foarte tare, nu concurez cu breaking news-ul, îmi fac propriul proiect pe YouTube, aşa că vreau să am timpul meu, să am ritmul meu.
Paginademedia.ro: Pentru ce publicaţii realizezi reportaje şi transmisii de acolo?
Mircea Barbu: Am decis să îmi fac propriul canal de YouTube, care merge deja destul de bine. Am peste 100 de abonaşi deja. Poate pare un număr mic, dar pentru mine este minunat că o sute de oameni au decis să se aboneze la canalul meu şi să primească notificări ori de câte ori public câte un video. Acesta este principalul meu proiect media în acest moment. Am decis să-mi investesc timpul şi resursele în a merge pe contr propriu şi a-mi crea un site. Primesc în acest moment ajutor de la un programator, să-mi creez un site propriu, mirceabarbu.ro. Sper să fie gata în câteva zile. Voi face acest proiect prin adunări de sponzorizări. Dar pun şi eu propiii mei bani. Am şi link-uri de donaţii, pentru cei care vor să ajute. Dacă le place ce transmit şi consideră că ceea ce fac eu aici este util şi relevant pentru ei pot face donaţii şi mă pot susţine. Una dintre metodele de donare se numeşte Buy Me a Coffee – oamenii pot intra pe un link ca să doneze echivalentul unei cafele, în jur de 5 euro.
VIDEO. Corespondenţă specială pentru Rock FM, la Morning Glory cu Răzvan Exarhu
Paginademedia.ro: Ce se mai întâmplă acolo, ce ne mai poţi spune?
Mircea Barbu: Sunt bombardamente şi de o parte, şi de alta, care cauzează pierderi de vieţi omeneşti şi în rândul civililor şi copiilor. Vedem lucruri absolut îngrozitoare, cum civilii au fost ucişi. Vorbim cu familiile lor şi sunt nişte mărturii extrem de greu de digerat şi de procesat uman, dar e treaba noastră şi misiunea noastră să facem asta, ca să vorbim cu aceştia şi să documentăm aceste atrocităţi. De partea cealaltă, în Fâşia Gaza, vedem nişte lucruri la fel de îngrozitoare, dacă nu chiar mai îngrozitoare. Cred că ar trebui să fim mult mai revoltaţi faţă de ceea ce se întâmplă, nu ar trebui să mai fim atât de calmi. Cred că ar trebui ca lucrurile să nu fie lpsate aşa şi să fie taxate la cel mai înalt nivel de către guvernele noastre.
Paginademedia.ro: Ştiu că ai fost în mai multe zone de conflict până acum?
Mircea Barbu: N-am să fac o comparaţie, nu mi se pare etic. Dar pot să spun că am fost în zone de război ca Siria, Crimeea (2014), în Estul Ucrainei de câteva ori (în perioada 2014-2016), în Fâşia Gaza am venit şi în timpul bombardamentelor israeliene din 2014, în Fâşia Gaza în 2018, în Israel, în Ucraina, în Irak (la Mosul, în timpul ocupaţiei ISIS). Ce pot să spun până acum, când am ajuns în Israel şi chiar aici la Aşkelon niciodată nu am trăit un război atât de aproape din punctul de vedere al intensităţii atacurilor cu rachete. Am mai văzut chestia asta în mai multe războaie, inclusiv în Ucraina şi am crezut, până să ajung aici, că Ucraina este conflictul cel mai intens. Dar din pucntul de vedere al pericolului şi al intensităţii, al zgomotului, al sentimentului acela de groază, pot spune că nu l-am trăit niciodată mai mult decât l-am trăit aici.
Mircea Barbu: „Puteţi să îmi scrieţi în privat, pe instagram, pe TikTok, unde vreţi”
Paginademedia.ro: Ce poţi spune jurnaliştilor care vor să facă ceea ce faci tu?
Mircea Barbu: Este periculos, aşa este, dar odată ce ai hotărât să faci asta înţelegi în mare parte la ce te expui. Să nu o facă doar din dorinţa de adrenalină, chiar dacă este există şi e caracteristică tutujor jurnaliştilor de război. Cine spune că nu o are e ipocrit. Ar trebui să nu fie mânaţi însă doar de dorinţa de adrenalină, ci şi de a înţelege şi relata de aici şi de a fi în mijlocul unor evenimente istorice, pentru că este o responsabilitate etică şi profesională foarte mare să relatezi din mijlocul unor astfel de evenimente.
Paginademedia.ro: Şi ce recomandări ei pentru ei?
Mircea Barbu: La sfaturi practice, aş menţiona să ai la tine cât mai puţine haine. Să te gândeşti şi la haine de stat în hotel: pantaloni scurţi şi şlapi. Ştiu că sună ciudat, dar se stă foarte mult într-un hotel, ăntr-o cazare, atunci când editezi şi când scrii materiale. Eu ăn primele deplasări m-am gândit doar la hainele cu care merg pe teren – bocanci şi haine groase şi mă trezeam că la hotel, când stăteam să scriu jumătate de zi sau chiar o zi întreagă, uneori chiar şi două zile, între două reportaje, nu aveam haine. Şi nu stică nişte bermude. În orice zonă de război în care am fost până acum am găsit o piscină deschisă. Însă dincolo de toate aceste clişee de jurnalist de război, ar fi bine să faci şi un training de acordare a primului ajutor. La Crucea Roşie, de exemplu. Sau mpcar să te informezi puţin pe Internet despre ce este vorba. Eu am avut norocul şi ocazia să fac trei astfel de module. Sunt foarte scumpe, eu am primit burse. Dacă vreţi, puteţi să îmi scrieţi în privat, pe instagram, pe TikTok, unde vreţi, ca să vă dau link-uri către fundaţii care oferă burse jurnaliştilor. Din păcate, trebuie să fi mers înainte într-o zonă de război, să ai puţină experienţă, pentru ca ei să ofere bursă. Sunt foarte mulţi jurnalişti care aplică. Mai trebuie o trusă medicală care se leagă de mână sau de picior, unde să ai şi cele mai banale lucruri, precum paracetamol şi aspirină. Şi să vii cu multă pasiune, pentru că altfel nu poţi rezista la multă muncă de câte 14-16 ore pe zi, cu stres şi adrenalină, nervi, frustrări şi foarte multă moarte în jur. Pentru toate astea e nevoie de multă pasiune, ca să poţi avea energia necesară pentru a le putea procesa. Se poate face şi cu rucsacul ăn spate, pentru propriul canal de YouTube, cu un telefon şi o cameră de 100 de euro... Nu e nevoie de nu-ştiu-ce echipament sau chestii fancy
VIDEO. „În Gaza, 95% din apă nu este potabilă. Iar oamenii trăiesc cu 4 ore de electricitate pe zi” – Imagini din 2018, de la „Marele Marş al Reîntoarcerii”
Autor: Anca Bejan anca.bejanpaginademedia.ro„În Israel şi în Teritoriile Ocupate e haos. Şi nu de ieri, de azi, ci de ani buni.
Atacul de dimineaţa a pornit, din Fâşia Gaza, o enclavă între Israel şi Egipt, lungă de 41 de km şi lată de 6–12 km, cu aproape 2 milioane de locuitori înghesuiţi pe o limbă de pământ. Este una dintre cele mai aglomerate regiuni de pe planetă. Statistica rece spune că sunt 5.154 de persoane/km pătrat, faţă de 117 cât e media europeană. În realitate, aglomeraţia urbană e întrecută doar de colapsul serviciilor publice şi disperarea tot mai vizibilă a oamenilor.
În Gaza, 95% din apă nu este potabilă. Iar oamenii trăiesc cu 4 ore de electricitate pe zi.
Cei mai mulţi locuitori sunt refugiaţi ai ocupaţiei israeliene sau descendenţii acestora. Adică oameni care au pierdut deja totul de mai multe ori.
Din 2006, regiunea este condusă de Hamas, organizaţie islamică fundamentalistă aflată pe lista grupărilor teroriste. Fatah, rivalii lor, administrează restul teritoriilor palestiniene şi sunt la cuţite cu liderii din Gaza, iar ambele tabere sunt mult prea ocupate să-şi împartă profiturile din combinaţiile politice ca să guverneze cu adevărat.
Cu excepţia jurnaliştilor acreditaţi şi ai angajaţilor unor ONG-uri internaţionale, accesul în Fâşia Gaza este aproape imposibil. Gaza este practic o închisoare în aer liber. Nimeni nu iese, nimeni nu intră.
Ultima dată am foat acolo acum vreo cinci ani, prin 2018, în calitate de jurnalist, ca să relatez de la «Marele Marş al Reîntoarcerii», un protest uriaş ale cărui nemulţumiri eu cred că stau la baza incidentelor armate de astăzi.
