Vitalie Cojocari a plecat de la Pro TV. Direcţia: Euronews

Vitalie Cojocari, unul dintre cei mai vechi reporteri din Pro TV, a anunţat că pleacă de la postul de televiziune la care a lucrat în ultimii 16 ani.

"Astăzi este 14 februarie 2022. Următoarele cuvinte sunt al naibii de greu de scris. Astăzi este ultima mea zi la PRO TV după 16 ani.

Au fost 16 ani în care mi-am trăit visul copilăriei. Iar acesta este al doilea motiv pentru care am decis să vă povestesc toate de mai sus!", a scris Vitalie Cojocari pe Facebook.

"Le mulţumesc colegilor de la PRO TV pentru încredere, îmbrăţişări, prietenie şi vise împlinite!", a continuat el. 

Jurnalistul nu precizează care este direcţia. Doar că "De mâine începe o nouă etapă a visului meu de a fi jurnalist."

Conform informaţiilor Paginademedia.ro, Vitalie Cojocari pleacă la Euronews. Paginademedia.ro a scris în exclusivitate, aici, despre faptul că Vitalie Cojocari a trecut testele pentru jurnalişti organizate de Euronews pentru viitorul post TV din România.

Citeşte şi: Cine mai merge la Euronews? Plecări din Pro TV şi de la Antena 3. Şi Vitalie Cojocari a trecut concursul

Citeşte şi: EXCLUSIV. Plecări surpriză din TVR la Euronews: Adelin Petrişor şi Daniel Coman

Citeşte şi: EXCLUSIV. Cameramanul Sorin Mişcoci, şef la Euronews. Ce va face?

Postarea lui Vitalie Cojocari:

Mi-am dorit să fac jurnalism încă de când mi-a încolţit în cap întrebarea: ce vreau să fiu când voi creşte?
Mintea mea de copil a ales dintre scriitor, fotbalist şi jurnalist.

Nu obişnuiesc să scriu pe acest cont despre mine. Am credinţa subiectivă că vă interesează mai mult informaţiile, ştirile din lumea mare decât părerile mele ori poveştile personale.
Aici fac o excepţie. Din două motive.

În primul rând, vreau să aflaţi de la mine despre mine. La final veţi afla şi al doilea motiv.
Când am decis să mă fac jurnalist eram în şcoala generală din Cuizăuca, un sat din Nordul Republicii Moldova, aflat la numai câţiva km de Transnistria.

Era război. La câţiva km de casa noastră se trăgea, mureau oameni. Urmăream la televizor ororile luptelor de pe Nistru, numărul morţilor, răniţilor, evacuaţilor, distrugerile. Din zona noastră plecaseră voluntari pe front. Unii s-au întors răniţi, alţii...
Apoi au apărut refugiaţii.
Ca madeleinele lui Proust mi-au rămas în cap poveştile de război ale fetiţei ce-mi fusese colegă mai multe săptămâni şi care spunea cum le-a fost distrusă casa de un obuz într-o noapte. Familia ei a scăpat pentru că dormea în beci de câteva săptămâni.

Războiul s-a terminat, la fel şi şcoala, apoi liceul(Liceul “Onisifor Ghibu” din Orhei), iar soarta a fost bună cu mine.
Norocul şi Lev Tolstoi mi-au scos în cale o bursă la ULIM, o universitate privată din Chişinău. Câştigasem bursa la un concurs de tip Quiz pentru liceeni în direct la postul public de televiziune. La una din întrebările finale ştiusem cine era Pierre Bezuhov din ”Război şi pace”.

Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără noroc, fără “Război şi Pace”, fără acea bursă. Erau vremuri grele. Grele financiar.
Alesesem facultatea de jurnalism, deşi cred că ai mei ar fi fost mai fericiţi să mă vadă la drept, economie, ceva mai aproape de stomac. Jurnalismul fusese visul copilăriei.

Era anul 2002 când ajunsesem student la jurnalism. 

Din primul an am încercat jurnalismul de agenţie de presă. Am testat apoi jurnalismul de ziar, apoi de radio. Însă căutam televiziunea, care m-a şi cucerit. În ultimul an de facultate eram angajat la PRO TV Chişinău, unde am muncit aproape un an. Reuşisem să fac şi câteva reportaje din Transnistria devenită între timp o zonă izolată, militarizată.

A venit anul 2006. Anul absolvirii facultăţii. Cu câteva luni înainte ca România să intre în Uniunea Europeană, am decis să trec Prutul. Am început masteratul, m-am angajat la PRO TV în Bucureşti, mi-am făcut legitimaţie de corespondent(poza este de atunci) şi... au trecut 16 ani.

Mintea mea de copil nu a greşit atunci, în anii războiului de pe Nistru.
Jurnalismul nu m-a dezamăgit în cei 20 de ani. Mi-a adus multe satisfacţii profesionale. Ştiu acum că îmi place să informez oamenii. Sunt fericit când munca mea este relevantă pentru cei care mă urmăresc. Yuval Noah Harari spunea că una dintre cele mai mari provocări ale omului modern în faţa Inteligenţei Artificiale este să rămână relevant.

După lungi căutări am descoperit că îmi este apropiat ziarismul clasic de informare, în care jurnalistul este curios, nu-şi manifestă părerile în reportaje sau interviuri şi pune mai presus decât orice interesul public. De aceea încerc să nu ”păcătuiesc” cu păreri, chiar şi pe Facebook. Asta deşi citesc cu mult interes editoriale, jurnalism de opinie.

Eu conving sursele să vorbească, documentez şi prezint lucrurile din mai multe surse relevante, nu îmi exprim părerile, nu judec, încerc să nu greşesc. Încerc. Nu ştiu pe cât reuşesc. Aici oricine este îndreptăţit să mă judece. Poate că Harari are dreptate, iar jurnaliştii roboţi vor fi infailibili.

Am mai descoperit că trăim într-o lume în care informaţia este peste tot, oriunde, oricât. În acest context munca jurnalistului este cu atât mai importantă. Oamenii nu au timp să cearnă informaţiile şi îl creditează cu încredere pe jurnalistul căruia îi consumă produsele media - ştie că nu-i va minţi. Dacă adăugăm empatie, interes pentru problemele oamenilor, te întrebi: cum să nu iubeşti meseria asta?

Astăzi este 14 februarie 2022.
Următoarele cuvinte sunt al naibii de greu de scris. Astăzi este ultima mea zi la PRO TV după 16 ani.
Au fost 16 ani în care mi-am trăit visul copilăriei. Iar acesta este al doilea motiv pentru care am decis să vă povestesc toate de mai sus!

Le mulţumesc colegilor de la PRO TV pentru încredere, îmbrăţişări, prietenie şi vise împlinite!
De mâine începe o nouă etapă a visului meu de a fi jurnalist.
Dar despre viitor - altă dată. Promit! 

Citeşte şi: Cine mai merge la Euronews? Plecări din Pro TV şi de la Antena 3. Şi Vitalie Cojocari a trecut concursul

Citeşte şi: EXCLUSIV. Plecări surpriză din TVR la Euronews: Adelin Petrişor şi Daniel Coman

Citeşte şi: EXCLUSIV. Cameramanul Sorin Mişcoci, şef la Euronews. Ce va face?