Sergiu Crupenschi, Editura Univers: Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri.

Acţionarul Editurii Univers vorbeşte în exclusivitate pentru paginademedia.ro despre datoria pe care o are de încasat de la ziarul Cotidianul, pentru cărţile tipărite. Cuantumul exact al datoriei este de 406.101,81 de euro.

Publicitate

După ce a dat în judecată ziarul, Editura Univers a primit oferte de stingere a datoriei, inclusiv în apartamente. Nu s-au concretizat. “Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri”, spune Crupenschi.

Sergiu Crupenschi, în exclusivitate pentru paginademedia.ro:

"I-am dat în judecată, după care am vorbit cu Sorin Enache, iar el mi-a făcut o propunere în scris, prin care să se stingă datoria: 100.000 de euro cash, 100.000 de euro în publicitate, iar restul apartamente în Bucureşti (la Cosmopolis), la Braşov (Avantgarden) şi la Sinaia (Colina Marei)."

Cifra de 406.000 euro acoperă patru luni de cărţi tipărite: fiecare titlu de literatură costa, în medie, aproximativ 15.000 de euro. “Am primit asigurări că voi primii banii”, explică Sergiu Crupenschi escaladarea acestei datorii.

Valoarea de 400.000 de euro a fost adusă în discuţie, prima dată, de Cătălin Tolontan.

Univers a cerut insolvenţa companiei Poligraf, care editează ziarul Cotidianul. Cu o zi înainte de decizia instanţei, însăşi Poligraf şi-a cerut falimentul, spune Crupenschi. Instanţa a declarat Poligraf insolventă la 11 decembrie.

Cornel Nistorescu a încercat să preia datoria, pentru a duce mai departe ziarul, însă fără succes.

Pe scurt, din interviu:

• În august, Doru Buşcu mi-a dat toate asigurările, spunându-mi că nu există niciun fel de risc. Textual, a zis: “Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, nu rămân dator la nimeni.”

• Ei aveau o tactică: promiteau ceva, apoi, când venea scadenţa, după câteva săptămâni, nu mai era nimeni de găsit. Când trecea scadenţa, venea altcineva şi promitea altceva. Şi tot aşa.

• Noi vom cere o expertiză contabilă, prin care să aflăm cum s-a ajuns în insolvenţă. Ei au vândut aceste cărţi, iar vânzările acopereau factura medie de aproximativ15.000 de euro pe titlu.

• Cornel Nistorescu a vrut să cumpere creanţa şi să continue ziarul. El trebuia să ajungă la un acord şi cu ceilalţi creditori, ceea ce, din informaţiile mele, nu s-a întâmplat.

• Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri. După alegeri au cerut singuri insolvenţa.

• Doru Buşcu este autorul moral al acestei situaţii.

INTERVIUL, PE LARG:

Petrişor Obae: Care este valoarea datoriei pe care Cotidianul o are către editura Univers?
Sergiu Crupenschi: Soldul, fără penalizări, confirmat de către contabilitatea ziarului Cotidianul, care a stat la baza cererii de faliment, este de 406.101,81 de euro.

Ce acoperă această sumă?
Este vorba de cărţile de literatură şi de o parte din colecţia Mituri biblice. Titlurile acoperă ultimele luni ale colecţiei: martie, aprilie, mai, iunie şi puţin din iulie. 325.690 de euro sunt pentru cărţile de literatură. Restul sunt de la Mituri biblice.

Este mult, doar pentru patru luni?
Valoarea unei facturi, pentru un singur titlu, este în medie, de 15.000 de euro.

Când au început problemele?
Probleme au fost tot timpul, dar s-au mai rezolvat. Anul trecut, la un moment dat, se ajunsese la o datorie de peste 300.000 de euro. S-a făcut o plată de 200.000 de euro într-o singură zi.

Practic, au fost mereu probleme de acest fel, cu excepţia perioadei în care Călin Husar a fost administratorul Poligraf. În 2006-2007, când era Husar, lucrurile au mers foarte bine. Se făceau chiar plăţi în avans, a fost o colaborare extraordinară.

Ce s-a întâmplat apoi?
La început nu au mai făcut plăţi în avans, apoi au cerut termen de 30 de zile, apoi de 45 de zile şi de 90 de zile. Dar achitau. Am încheiat anul 2008 cu 150.000 de euro datorie de încasat, dar erau sume scadente, conform contractului: în ianuarie-februarie 2009.

De când s-a oprit colecţia, în şase luni, au achitat 15.000 de euro

Aţi încercat să rezolvaţi problema amiabil?
La începutul lunii martie, au cerut să extindem creditul la tipografia din Ungaria de la 60 la 90 de zile, pentru că finanţarea întârzie. Astfel, ar fi urmat ca în aprilie să se reglementeze toată situaţia, când vine finanţarea. În toate discuţiile avute, nimeni nu a pronunţat numele lui Sorin Ovidiu Vîntu. Tot timpul au vorbit de dependenţa ziarul de „finanţarea acţionarului majoritar”.

Chiar l-am întrebat pe Doru Buşcu de ce foloseşte expresia “acţionarul majoritar” şi nu Sorin Ovidiu Vîntu. Mi-a răspuns, în glumă “de ce să nu fie folosită”, că de unde ştiu eu că Vîntu e acţionarul majoritar?

A venit aprilie şi conducerea ziarului a cerut să extindem creditul la 120 de zile, pentru că finanţarea tot nu au venit. Eu am avut încredere în Doru Buşcu şi în asigurările repetate primite de la el.

A trecut şi luna aprilie, s-a făcut mai, iar tipografia a spus că nu mai livrează cărţi. Atunci s-a făcut o eşalonare: 30.000 de euro pe săptămână. 15.000 de euro erau pentru titlul în curs, 15.000 era restanţa. Nu am pus nimic în scris, a fost un gentlemens agreement: dacă ei plătesc, cărţile apar.

Au plătit?
Da, două săptămâni, în a treia nu au mai putut să plătească.

Şi atunci?
Atunci s-a oprit colecţia, iar Cotidianul a anunţat că reia apariţia colecţiei peste o lună, anunţând în ziar şi titlurile. Doru Buşcu a spus atunci că, în această lună, vor ajunge la zi şi totul va fi în regulă. Datoria era de 421.000 de euro. De când s-a oprit colecţia, în şase luni, au achitat 15.000 de euro.

SMS: Sunt foarte supăraţi pentru că i-aţi dat în judecată

Ce s-a întâmplat în lunile următoare?
În august, Doru Buşcu mi-a dat toate asigurările, spunându-mi că nu există niciun fel de risc. Textual, a zis: “Eu îmi plătesc întotdeauna datoriile, nu rămân dator la nimeni.” Şi după ce a venit Cornel Nistorescu, a spus că nu mai este implicat în conducerea ziarului, dar că datoria e datorie şi se va achita.

Am vorbit cu Mihnea Vasiliu (administrator, n. red) şi cu Mirela Dragnea (director financiar, n. red), iar în septembrie au plătit 15.000 de euro. Mi-au spus că s-a vorbit cu acţionarul majoritar şi s-a stabilit o finanţare de 50.000 de euro pe lună şi că, în opt luni, datoria se stinge, cu condiţia să nu îi dau în judecată. Prima tranşă urma să vină la 1 octombrie.

Şi a venit?
La 1 octombrie am sunat să întreb de bani. Nu mi-a răspuns nimeni la niciun telefon, nici la SMS, nici la email. O săptămână, am sunat de trei-patru ori pe zi şi nu mi-a răspuns nimeni! Era imposibil să vorbesc cu cineva de acolo!

În această situaţie, pe 8 octombrie am cerut falimentul şi pe 16 octombrie am înţeles că a fost o şedinţă cu acţionarul majoritar, pentru că am primit următorul SMS de la Doru Buşcu:

„S-a terminat şedinţa, lucrurile stau aşa: nu se transferă datoriile pe Caţavencu SA. Vor face plăţi mici către dvs, pe măsura încasărilor. Sunt foarte supăraţi pentru că i-aţi dat în judecată. Opinia generală este să vi se dea banii progresiv. Fusese promisă o finanţare pentru această datorie, dar s-a suspendat”.

Promisiuni în apartamente la Bucureşti, Braşov şi Sinaia

În acest timp, procesul era în curs?
Da. În 6 noiembrie, am vorbit cu Sorin Enache, iar el mi-a făcut o propunere în scris, prin care să se stingă datoria, în 13 noiembrie: 100.000 de euro cash, 100.000 de euro în publicitate, iar restul apartamente în Bucureşti (la Cosmopolis), la Braşov (Avantgarden) şi la Sinaia (Colina Marei).

De ce nu aţi acceptat?
I-am cerut ca partea cash să fie mai mare şi am solicitat detalii despre apartamente. Dar după acest mail, din 13 noiembrie, nu am mai putut lua legătura.

Ei aveau o tactică: promiteau ceva, apoi, când venea scadenţa, după câteva săptămâni, nu mai era nimeni de găsit. Când trecea scadenţa, venea altcineva şi promitea altceva. Şi tot aşa. Vorbeam cu Mirela Dragnea, mă trimitea la Doru Buşcu.

Dar procesul cum mergea?
La primul termen, pe 27 noiembrie, judecătoarea a stabilit ziua deciziei la 11 decembrie. Adică, pe 11 decembrie, trebuia să decidă dacă Poligraf intră sau nu în procedura insolvenţei şi a falimentului, ceea ce s-a şi întâmplat. Interesant este că, pe 10 decembrie, cu o zi înainte, Poligraf a depus o cerere prin care cerea să intre în faliment

Şi ce se va întâmpla?
Probabil cererea lor va fi respinsă ca fiind perimată, fiiind deja deschisă procedura insolvenţei şi a falimentului.

Le-am propus să îmi cesioneze creanţele. Nu au fost de acord

Speraţi că veţi recupera banii?
Depinde foarte mult de “acţionarul majoritar”. Numai şi numai de el, pentru că Poligraf nu are mare lucru. Noi vom cere o expertiză contabilă, prin care să aflăm cum s-a ajuns la insolvenţă. Ei au vândut aceste cărţi, iar vânzările acopereau facturile noastre.

Poate nu au încasat banii de la distribuitori.
Aici este o problemă. Cotidianul nu avea relaţie directă cu distribuitorii, distribuţia s-a făcut prin Caţavencu. Le-am propus să îmi cesioneze creanţele. Să-mi cesioneze, de exemplu, creanţele de la Hiparion. Iniţial au fost de acord, dar după două săptămâni au spus nu.

Cum poate suporta editura Univers această gaură?
Este foarte greu de suportat. Din fericire, avem o relaţie bună cu tipografia şi se va ajunge, probabil, la o eşalonare.

Şi businessul Univers poate duce această eşalonare?
Da, dacă eşalonarea este pe o perioadă îndelungată şi nu avem motive să credem că nu va fi aşa. Noi, în continuare, tipărim în Ungaria titlurile noastre.

Datorie de 400.000 de euro, la o cifră de afaceri de 1,8 milioane. Cornel Nistorescu a vrut să cumpere creanţa

V-aţi resemnat că nu mai primiţi banii?
Nu mă resemnez. Mihnea Vasiliu este administratorul Poligraf şi, în astfel de cazuri, administratorul răspunde. Probabil vom merge pe atragerea răspunderii administratorului.

Pentru comparaţie, care este cifra de afaceri a Editurii Univers în 2009?
Avem, pe acest an, undeva în jur de 1,8 milioane de euro. Noi am putea absorbi datoria dacă eşalonarea ar fi pe trei ani sau chiar patru, dacă economia va fi şi în 2010 la nivelul din acest an.

Aţi vorbit cu Cornel Nistorescu?
Da. El a vrut să cumpere creanţa şi să continue ziarul. Puteam să ajungem la un acord.

De ce nu aţi ajuns la o înţelegere?
Pentru că înţelegerea dintre noi era condiţionată de toate datoriile Poligraf. El trebuia să ajungă la un acord şi cu ceilalţi creditori, ceea ce, din informaţiile mele, nu s-a întâmplat.

Aţi mai vorbit cu el?
Da, chiar acum două ore (ieri după amiază, ora României. Sergiu Crupenschi era în SUA, nota red).

Ce aţi discutat?
Vineri, rămăsese că mai vorbeşte cu cei de la Realitatea, ca să ajungă la o înţelegere cu ei. Mi-a spus că este mult prea complicat.

Şi în aceste condiţii, ce faceţi?
Ziarul este în insolvenţă. Ei trebuie să predea administratorului judiciar toate actele. O să vedem care sunt toate datoriile Poligraf, care sunt activele, după care vom cere o expertiză contabilă, ca să înţelegem cum s-aajuns la insolvenţă.

După aceea vom hotărî dacă vom cere răspunderea administratorului sau a acţionarului majoritar, care este Academia Caţavencu.

Cine ar fi vinovat pentru această situaţie?
Doru Buşcu este autorul moral al acestei situaţii. Pentru că el şi-a pus toată credibilitatea personală în joc. Mi-a dat toate asigurările posibile că se vor plăti datoriile.

Putea să îmi spună în august că, în august, când a plecat de la Cotidianul, nu mai poate influenţa deciziile acolo, că nu mai poate da garanţii. Era o atitudine onestă, bărbătească. Dar nu să vorbim de nenumărate ori la telefon în august şi septembrie şi să mă asigure că datoria se va plăti. Inclusiv în 16 octombrie, în SMS-ul dat, aveam aceste asigurări.

Mi-am dat seama că se încerca să nu îi dau în judecată până după alegeri. După alegeri au cerut singuri insolvenţa.

Doru Buşcu a intrat în acest joc. De aceea îl consider responsabil moral. Nimeni nu a făcut altceva decât să câştige timp. Iar apoi nu mi-a mai răspuns nimeni la telefon.

PRECIZARE: Vă rog să vă asumaţi identitatea reală pentru comentariile la acest articol. Comentariile neasumate nu vor fi editate.