Mesaj pentru jurnaliştii care se lamentează şi aşteaptă sfârşitul presei scrise: căutaţi soluţii şi adaptaţi-vă! Apetitul pentru jurnalism este mai mare ca niciodată. O spune cel mai mare expert în concept de presă din lume, Mario Garcia, într-un interviu acordat paginademedia.ro.

Mario Garcia:

"Editorii se întreabă: Va muri print-ul? Da, va muri, pentru că tu nu faci nimic să-l salvezi! Dacă o persoană este foarte bolnavă şi mai poate trăi doi ani cu dorinţa de a trăi, dar se gândeşte că vrea să moară, şansele să moară sunt mult mai mari."

Expertul face o radiografie limpede a presei de la noi, invadată de politică:

"Politica este bună, este precum spanacul în alimentaţie, dar oamenii vor şi bomboane, ciocolată şi astea sunt ştirile de divertisment. Iar ziarele româneşti conţin mai mult spanac decât bomboane."

Jurnaliştii români scriu mult prea formal, nu se apropie de cititori. Sunt ziare care au un design modern, dar o scriitură învechită. România liberă, ziarul pe care îl redesenează, va fi schimbat total, dar rămâne pe format mare.

Pe scurt, din interviu:

• "Cred că jurnaliştii greşesc prin faptul că scriu încă într-un mod foarte formal. Atât cât am reuşit să prind din ceea ce mi-a fost tradus. Articolele nu sunt suficient de conversaţionale, nu se apropie suficient de cititor. Ei se exprimă mai mult din postura de profesori"

• "Noua gândire a jurnalismului nu este să pui politică pe prima pagină. Şi subiectele culturale pot ajunge acolo dacă au o poveste suficient de interesantă."

• "Nu am citit prea multe articole, dar am impresia că formatul anumitor ziare, precum Adevărul, este mai modern decât scriitura jurnaliştilor".

• "Diferenţa dintre print şi online există doar pentru jurnalist, cititorul nu percepe această diferenţă. Jurnalistul încă simte că dacă nu apare în ziar nu este o ştire adevărată, că nu îşi vede numele pe hârtie, dar publicul nu simte asta. Asta este marea problemă, că mulţi jurnalişti trăiesc într-o lume care nu coincide cu lumea propriilor cititori."

Interviul, pe larg

Mario Garcia nu are emfaza unui guru. Nici aroganţa unui om cu un background copleşitor. Dă verdicte cu siguranţa unui judecător cu zeci de ani în spate, dar fără superioritatea falşilor lideri de opinie atotştiutori de la noi.  Vorbeşte relaxat, iar un jurnalist începător n-ar sesiza că discută cu cel mai bun desenator de ziare din lume. Nici de diferenţa de vârstă n-ar fi intimidat. În faţa lui Mario Garcia, tracul inerent al unui interviu cu un expert de calibru pur şi simplu este risipit din start.

Petrişor Obae: Cum percepeţi presa românească, acum la un an de la prima venire în România?
Mario Garcia: Nu le-am studiat prea mult, mai mult le-am văzut şi am observat că acum sunt mai puţine. Ziarele sunt pentru mine precum nişte pacienţi care necesită examinări serioase înainte de a le pune un diagnostic.

Carmen Andronache: Anul trecut, când aţi venit la Conferinţa Naţională a Presei din România, aţi spus despre România liberă are cel mai prost design. Acum îl redesenaţi.
Da, dar acum, după ce va fi gata, va arăta mult mai bine. România liberă a funcţionat după modelul vechi al tipografiilor, iar acum va avea un aspect mult mai modern.

Ziarul va merge tot pe formatul mare (broadsheet)?
Da, dar va fi mult mai stilizat. Formatul mic (tip tabloid n.r) este, într-adevăr, mult mai avantajos.

În celelalte ţări s-a păstrat, în continuare, formatul broadsheet?
Da, foarte mult. În America, majoritatea ziarelor au rămas la acest format, în India şi Asia toate ziarele păstrează acest format. Formatul de tip tabloid este utilizat în Europa şi câteva ţări latino-americane. Majoritatea ziarelor din întreaga lume sunt tipărite în format broadsheet.

Când au loc schimbări politice majore, oamenii vor să vadă schimbări radicale şi în presă

De ce credeţi că în România majoritatea ziarelor sunt în format berliner şi tabloid?
Pentru că majoritatea ziarelor s-au plictisit de broadsheet, mai ales după schimbările politice care au avut loc aici. Cred că atunci când au loc schimbări politice majore, oamenii vor să vadă schimbări radicale şi în presă.

De exemplu, prima ţară care a schimbat formatul tuturor ziarelor în tabloid a fost Spania, după Franco, pentru că oamenii au asociat noul format cu o nouă formă de libertate. Vechile ziare le aminteau de perioada dictatorului Franco.

Cred că şi România s-a inspirat din schimbările din presa spaniolă. Odată cu schimbarea regimului politic, schimbarea formatului ziarelor a adus o nouă prospeţine. Este un format care inspiră tinereţe şi este, bineînţeles, mult mai prietenos, mai apropiat de public.

Deci, nu este vorba doar de motivul economic?
Contează şi partea economică. Prin formatul tabloid se economiseşte hârtie, deci bani, iar cei care îşi fac publicitate în ziare sunt mai încântaţi de noua formă a ziarului. Este vorba de o combinaţie de motive, economice şi cele pe care le-am enumerate mai înainte.

În România există, de ceva timp, un trend de a vinde ziarele cu DVD-uri, cărţi şi alte obiecte de acest gen. Ce părere aveţi despre acest lucru?
Cred că este o idee foarte bună. Ziarele franţuzeşti, spaniole fac asta de ani buni şi cred că ziarele trebuie să-şi caute metode de finanţare pe lângă conţinutul informaţional pe care îl oferă.

The Wall Street Journal urmează să vândă excursii şi vinuri de exemplu, The New York Times vinde, de asemenea, vinuri. Ziarele se îndreaptă spre ceea ce noi numim extensie de brand.

Atâta timp cât ziarele se cumpără, motivul pentru care se cumpără nu ar trebui să ne preocupe

Ce se întâmplă dacă oamenii cumpără un anumit ziar doar pentru obiectul care vine odată cu el?
Cui îi pasă, dacă ziarul se vinde? Noi nu ştim motivul exact pentru care oamenii cumpără ziarele. Crezi că ziarele se cumpără doar pentru că oamenilor le place să citească despre minunata lume povestită în ziare? Mulţi oameni cumpără ziare pentru a găsi un loc de muncă, în America pentru a decupa cupoanele şi să obţină o reducere la o sticlă de vin. Atâta timp cât ziarele se cumpără, motivul pentru care se cumpără nu ar trebui să ne preocupe atât de mult.

Ziarele care vând diverse produse, pot fi profitabile ?
Problemele acestor campanii sunt că atunci când nu îţi mai vinzi ziarul cu DVD-ul sau cu cartea, vânzările scad dramatic. Asta înseamnă că trebuie să faci asta tot timpul. Ziarele britanice fac asta tot timpul. În fiecare sâmbăta primeşti odată cu ziarul DVD-uri, cărţi s.a.

Adevărul oferă astfel de cadouri aproape în fiecare zi.
Acesta este un marketing bun, îmi pare rău, dar trebuie să spun că tot mai multe ziare ar trebui să facă asta. Formatul ziarului Adevărul se aseamănă foarte mult cu cel al ziarelor spaniole. Ar putea fi El Mundo. Da, chiar ar putea. Deci ei împrumută şi design-ul şi campaniile de la spanioli.

Ziarele româneşti conţin mai mult spanac decât bomboane

Aţi spus că ziarele româneşti conţin prea multă politică. De ce credeţi că ar putea fi politica periculoasă pentru ziare?
Pentru că astfel pot deveni foarte plictisitoare, ca o carte tehnică. Oamenii le vor pune pe masa de cafea şi îşi vor zice “nu vreau să mai citesc articolele astea, m-am săturat deja de cât se spune la televizor despre politică”. Cred că asta este problema.

Politica este bună, este precum spanacul în alimentaţie, dar oamenii vor şi bomboane, ciocolată şi astea sunt ştirile de divertisment. Iar ziarele româneşti conţin mai mult spanac decât bomboane. Chiar şi România liberă are pe prima pagină subiecte politice. Dar noua gândire a jurnalismului nu este să pui politică pe prima pagină. Şi subiectele culturale pot ajunge acolo dacă au o poveste suficient de interesantă.

Aţi spus că este o problemă cu felul în care românii spun poveşti, scriu ştiri?
Cred că jurnaliştii greşesc prin faptul că scriu încă într-un mod foarte formal. Atât cât am reuşit să prind din ceea ce mi-a fost tradus. Articolele nu sunt suficient de conversaţionale, nu se apropie suficient de cititor. Ei se exprimă mai mult din postura de profesori. Articolele trebuie să fie mult mai prietenoase, mai informale.

Nu am citit prea multe articole, dar am impresia că formatul anumitor ziare, precum Adevărul, este mai modern decât scriitura jurnaliştilor. E ca şi cum într-un ambalaj de Gourmet ai pune mâncare chinezească.

România liberă va fi un produs cu totul diferit. Nu-l veţi recunoaşte.

De ce aţi ales să faceţi design-ul ziarului pe care anul trecut l-aţi criticat?
Pentru că a fost o adevărată provocare. Acest ziar va avea un impact asupra pieţei cu această schimbare. Eu zic că va ieşi foarte bine. Este o nouă lansare, nu-l veţi recunoaşte. Dacă veţi pune vechiul ziar lângă noul ziar, diferenţa va fi uluitoare.

Aţi schimbat şi logo-ul?
Nu este vorba de o îmbunătăţire a design-ului, este vorba de o relansare. Va fi un produs cu totul diferit. Am schimbat totul. Când am zis că va fi o relansare, la asta m-am referit.

De ce presa va muri atunci când va dori să moară

În România există o dezbatere despre motivele care au atras presa în criza. Care credeţi că sunt motivele pentru care s-a ajuns aici?
Presa este în criză în toată lumea, din cauza economiei, din cauza tehnologiei. Sunt în România de patru zile şi am vorbit cu multi jurnalişti. Cei mai mulţi au impresia că doar presa românească trece prin această dramă. Ceea ce nu este adevărat. Cred, totuşi, că la această criză se mai adaugă şi corupţia din politică.

Dar în redacţiile din lumea întreagă, editorii se trezesc de dimineaţă şi îşi pun problema “câtă publicitatea am pierdut, cât ne-a scăzut vânzarea ziarelor pe online”. Aceste schimbări se petrec în presa din întreaga lume.

Aţi spus că presa va muri atunci când va dori să moară.
Da, asta pentru că, în esenţă, dacă o persoană este foarte bolnavă şi mai poate trăi doi ani cu dorinţa de a trăi, dar se gândeşte că vrea să moară, şansele să moară sunt mult mai mari.

La fel şi editorii se întreabă “Va muri print-ul?”. Da, va muri, pentru că tu nu faci nimic să-l salvezi!”.

Acum 40 de ani am început ca jurnalist în presa tipărită. Când mi-am început cariera nu exista internetul şi nimic din toate aceste tehnologii. Ziarul era rege, era minunat să scrii la ziar atunci, dar cred că ziarele tradiţionale nu vor muri şi că vor fi mereu oameni care vor dori să le citească.

În cât timp credeţi că va funcţiona modelul promovat de Rupert Murdoch privind plata conţinutului online?
Cred că asta se va întâmpla foarte curând, poate în următorii cinci ani, iar iPad va ajuta la distribuirea presei online.

Oamenii sunt avizi de informaţie, vor fi reticenţi la început, dar apoi vor plăti pentru informaţie. Pentru ce fel de informaţie vor plăti? Asta nu ştie nimeni.

Mulţi jurnalişti trăiesc într-o lume care nu coincide cu lumea propriilor cititori

Cum pot fi cititorii convinşi să cumpere un ziar?
Dacă oferi o simplă informaţie, asta poate oferi oricine. Important este să ai scriitori buni, să le dezvolţi cultul personalităţii, ca cititorii să ştie că pot citi un Jack Jones doar în ziarul tău, nu în altă parte.

Există o percepţie diferită despre jurnalistul de online şi jurnalistul de print?
Există doar pentru jurnalist, cititorul nu percepe această diferenţă. Jurnalistul încă simte că dacă nu apare în ziar nu este o ştire adevărată, că nu îşi vede numele pe hârtie, dar publicul nu simte asta. Asta este marea problemă că mulţi jurnalişti trăiesc într-o lume care nu coincide cu lumea propriilor cititori.

Am auzit o dezbatere la CNN, unde un profesor englez spunea că în momentul de faţă sunt mai mulţi oameni care citesc ziare şi reviste decât în orice perioadă din istoria jurnalismului. Sunt, de asemenea, mulţi care citesc online. Apetitul pentru jurnalism este mai mare ca niciodată. Când aduni asta cu tehnologia existentă, în primul rând rezultă că jurnalismul nu va muri, iar jurnalismul pe hârtie va fi una dintre platforme. După cum am mai spus, radioul nu moare, televiziunea continuă, avem radiouri, televiziuni şi ziare pe internet şi iPad-ul.

Credeţi că o publicaţie născută pe internet şi care are ca mediu de distribuţie doar online-ul va putea egala vreodată recunoaşterea marilor ziare?
Da, în următorii ani, se va întâmpla şi asta, dar, în primul rând, aceste ziare trebuie să lucreze la construirea propriului brand.

Carmen Andronache, Petrişor Obae