PREAMBUL.
Clubul Român de Presă reprezentat de peste 20 de case editoriale care cuprind cele mai importante instituţii mass media naţionale (presă scrisă, televiziuni, radiouri şi agenţii de presă) numărând circa 20.000 de ziarişti, membri ai tuturor asociaţiilor de presă din România, propune introducerea unui Cod etic al ziariştilor şi instituirea unui Consiliu de onoare care să urmărească respectarea normelor deontologice. Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului de onoare face obiectul unui document separat.
Potrivit Constituţiei României, libertatea de exprimare a opiniilor, în scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare în masă este garantată. Cenzura de orice fel este interzisă (art. 30). Dreptul presei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor (art. 31).
Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupaţie principală şi retribuită presa, posesoare a unei cărţi de presă recunoscută de una din organizaţiile profesionale, respectiv, orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presă, secretar de redacţie, şef de secţie sau departament, redactor-şef sau adjunct, director de publicaţie, radio sau televiziune, cu o vechime minimă în presă de un an (perioadă ce reprezintă stagiul în această activitate). În virtutea libertăţii de expresie, ziaristul are dreptul de a critica argumentat, atât Puterea, cât şi Opoziţia, considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile ţării şi la principiile morale.
Articolul 1. Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa, obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat.
Articolul 2. Ziarisul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil, le-a verificat, de regulă, din mai multe surse credibile.
Articolul 3. Ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi să nu conţină păreri personale.
Articolul 4. Ziaristul este obligat să respecte viaţa privată a cetăţenilor şi nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obţine informaţii sau imagini despre acestea. Atunci când comportamentul privat al unor personalităţi publice poate avea urmări asupra societăţii, principiul neintruziunii în viaţa privată ar putea fi eludat. Este preferabil [sic] ca minorii, bolnavii şi victimele unor infracţiuni să beneficieze de păstrarea confidenţialităţii identităţii. Se va [sic] menţiona rasa, naţionalitatea, apartenenţa la o anumită minoritate (religioasă, lingvistică, sexuală) numai în cazurile în care informaţia publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problemă.
Articolul 5. Ziaristul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-şi exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât nici un individ nu va fi catalogat drept infractor, până când o instanţă juridică nu se va pronunţa. Se va evita publicarea comentariilor şi luărilor de poziţie asupra unor cauze aflate pe rol în justiţie. Aceasta nu exclude relatările obiective asupra faptelor în evoluţia lor. Ziaristul nu se substituie instituţiilor şi puterilor publice.
Articolul 6. Ziaristul va păstra secretul profesional privind sursele informaţiilor obţinute confidenţial. Este la latitudinea propriei sale conştiinţe [sic] să respecte confidenţialitatea surselor, chiar în faţa justiţiei. Confidenţialitatea surselor de informaţii este garantată de reglementările internaţionale la care România este parte.
Articolul 7. Ziaristul are responsabilitatea civică de a acţiona pentru instaurarea justiţiei şi dreptăţii sociale. În cazurile în care are ştiinţă de abuzuri sau încălcări ale legilor, potrivit clauzei de conştiinţă [sic!; folosire greşită a termenului], ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinţă care să-i influenţeze decizia.
Articolul 8. În exercitarea profesiei şi în relaţiile pe care le întreţine cu autorităţile publice sau cu diverse societăţi comerciale, ziaristului îi sunt interzise orice înţelegeri care ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa sa.
Articolul 9. Ziaristul care distorsionează intenţionat informaţia sau face acuzaţii nefondate săvârşeşte abateri profesionale de maximă gravitate.
Articolul 10. Ziaristul are datoria de a face corecţiile necesare în cazul în care din vina sa vor fi date publicităţii informaţii inexacte.
Trimite un comentariu