Publicitate

Preambul

Membrii Societăţii Jurnaliştilor Profesionişti au credinţa că luminarea publicului este înaintemergătorul dreptăţii şi piatra de temelie a democraţiei. Îndatorirea jurnalistului este să urmărească aceste scopuri, căutând adevărul şi transmiţând relatări ale evenimentelor şi problemelor, pe înţelesul tuturor.

Jurnaliştii cu conştiinţă din toate media şi din toate specialităţile se străduiesc să fie în serviciul public pe deplin, cu onestitate. Integritatea profesională este piatra de temelie a credibilităţii jurnalistului. Membrii Societăţii Jurnaliştilor Profesionişti împărtăşesc adeziunea la o comportare etică şi adoptă acest cod pentru a declara principiile şi standardele practicilor Societăţii.

 

Caută adevărul şi spune-l

Jurnaliştii trebuie să fie oneşti, fair, şi curajoşi în colectarea, transmiterea şi interpretarea informaţiei.

Jurnaliştii trebuie:

• Să controleze acurateţea informaţiei din toate sursele şi să fie atenţi să evite erorile. Distorsionarea deliberată a faptelor nu le este permisă niciodată.
• Să caute conştiincios ca persoanelor implicate în ştire să li se ofere posibilitatea să răspundă alegaţiilor sau erorilor.
• Să identifice sursele, ori de câte ori este posibil. Publicul are dreptul la cât mai multă informaţie posibil, bazată pe surse.
• Să examineze totdeauna motivaţiile surselor, înainte de a promite anonimatul.
• Să clarifice condiţiile promisiunii făcute în schimbul informaţiilor.
• Să-şi respecte promisiunea.
• Să se asigure că titlurile, ecoul ştirilor şi materialul promoţional, fotografiile, imaginile video, textul audio, grafica, sunetele şi citatele nu induc în eroare. Nu trebuie să simplifice excesiv sau, dimpotrivă, să amplifice incidente scoase din context.
• Niciodată să nu distorsioneze conţinutul fotografiilor de actualitate. Intervenţiile tehnice pentru sporirea clarităţii sunt însă permise.
• Montajele şi ilustraţiile foto să fie denumite ca atare.
• Să evite remodelarea sau evenimentele puse în scenă, care pot induce în eroare. Dacă remodelarea este necesară pentru a transmite povestirea, ea trebuie explicitată, numită ca atare.
• Să evite să culeagă informaţii sub acoperire sau prin alte metode ascunse, cu excepţia situaţiilor când metodele tradiţionale deschise nu pot asigura informaţia vitală pentru public. Folosirea unor asemenea metode trebuie să fie explicată ca parte în text.
• Să nu plagieze niciodată.
• Spune povestea diversităţii şi magnitudinii experienţei omeneşti, chiar şi atunci când acest lucru nu place.
• Examinează valorile culturale ale oamenilor şi fereşte-te să impui acele valori altora.
• Evită stereotiparea prin rasă, gen, vârstă, religie, etnie, geografie, orientare sexuală, handicap, aspect fizic sau statut social.
• Să suporte schimbul deschis de puncte de vedere, chiar şi pe acelea pe care le consideră respingătoare.
• Să-i facă să fie auziţi pe aceia care nu sunt auziţi; sursele oficiale şi neoficiale pot fi la fel de valide.
  Să distingă între pledoarie şi transmiterea informaţiei.
• Analiza şi comentariul trebuie să fie indicate, şi să nu deturneze faptele sau contextul.
• Să distingă ştirile de publicitate şi să clarifice hibrizii care estompează graniţa dintre cele două.
• Să fie conştienţi că o obligaţie specială care le revine este aceea de a se asigura că problemele publice sunt gestionate transparent şi că documentele guvernului pot fi examinate.

 

Micşorează suferinţa

Jurnaliştii etici îşi tratează sursele, persoanele care fac obiectul ştirilor, colegii, ca pe fiinţe umane care merită respect.

Jurnaliştii trebuie:

• Să arate compasiune pentru aceia care pot fi afectaţi negativ de ştiri.
• Să fie extrem de sensibili când au de-a face cu copii şi cu surse sau persoane care fac obiectul ştirii, lipsite de experienţă.
• Să fie sensibili când caută sau folosesc interviuri sau fotografii ale celor afectaţi de tragedie sau de durere.
• Să recunoască faptul că adunarea şi transmiterea informaţiei pot provoca suferinţă sau discomfort.
• Căutarea informaţiilor nu este un pretext pentru aroganţă.
• Să recunoască faptul că persoanele particulare au un drept mai mare să controleze informaţia despre ele, decât îl au oficialii publici şi alţii care caută puterea, influenţa sau atenţia publică.
• Numai o nevoie publică superioară poate justifica intruziunea în viaţa privată a cuiva.
• Să dea dovadă de bun gust.
• Să evite accentuarea curiozităţii bolnăvicioase.
• Să fie precaut când identifică un suspect minor sau victimele delictelor sexuale.
• Să fie circumspect când îi denumeşte pe suspecţii unei infracţiuni, înaintea acuzării oficiale.
• Să echilibreze dreptul suspectului la un proces cinstit, cu dreptul publicului de a fi informat.

 

Acţionează independent

Jurnaliştii trebuie să fie liberi de orice obligaţie faţă de orice interes, altul decât dreptul publicului de a şti.

Jurnaliştii trebuie:

• Să evite conflictele de interese reale sau aparente.
• Să evite asocierile sau activităţile care le pot compromite integritatea sau care le pot afecta credibilitatea.
• Să refuze cadouri, favoruri, recompense, călătorii gratuite şi tratament special, să evite o a doua slujbă, implicarea politică, serviciul public şi serviciul în organizaţii ale comunităţii, dacă acestea compromit integritatea jurnalistică.
• Să facă cunoscute conflictele inevitabile.
• Să fie vigilent şi curajos cu cei puternici.
• Să refuze o tratare preferenţială pentru publicitari şi grupuri de interese şi să reziste presiunii lor de a influenţa acoperirea jurnalistică.
• Să se ferească să ofere surselor favoruri sau bani în schimbul informaţiilor; să evite comenzile pentru anumite ştiri.

 

Fii transparent

Jurnaliştii trebuie să fie transparenţi faţă de cititori, ascultători, telespectatori, şi unii faţă de ceilalţi.

Jurnaliştii trebuie:

• Să clarifice şi să explice acoperirea jurnalistică şi să iniţieze dialogul cu publicul despre conduita jurnalistică.
• Să încurajeze publicul să-şi exprime nemulţumirile faţă de media.
• Să-şi recunoască greşelile şi să le corecteze prompt.
• Să expună practicile non-etice ale jurnaliştilor şi ale media. Să se ridice la aceleaşi standarde înalte pe care le cer altora.

Cel dintâi Cod Etic - Sigma Delta Chi a fost preluat de la American Society of Newspapers Editors în anul 1926. În anul 1973, Sigma Delta Chi şi-a redactat propriul cod, care a fost revizuit în anii 1984 şi 1987. Această versiune a fost adoptată în septembrie 1996.

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro