Capitolul I. Tipărire şi Distribuire

Art.1.

Publicitate

Tipărirea şi distribuirea sunt libere.

Art. 2. (completat cu decrete-legi/legi: ultima din 1994).

Orice text făcut public, cu excepţia anunţurilor locale şi a tipăriturilor lipsite de importanţă, va avea înscris numele şi domiciliul tipografului. În caz contrar, pedeapsa este amenda de 25.000 de franci.
Distribuirea tipăriturilor care nu au menţionate cerinţele formulate în paragraful precedent este interzisă, iar contravenienţii vor primi aceeaşi amendă ca mai sus.
O pedeapsă de 6 luni de închisoare va putea fi pronunţată dacă, în ultimele 12 luni, tipograful a fost condamnat pentru acelaşi tip de contravenţie.
Pe de altă parte, dacă tipăritura necesită activitatea mai multor tipografi, indicarea numelui şi domiciliului unuia dintre ei este suficientă.

Capitolul II. Presa Periodică

Paragraful 1. Dreptul de a publica, despre finanţare, depunerea depozitului la parchet

Art. 5.

Orice ziar sau periodic poate să apară fără autorizare prealabilă şi fără depunerea unei declaraţii de cauţiune, după declararea prescrisă la articolul 7.

Art. 6 (completat cu ordonanţe/legi: ultima din 1986).

Orice publicaţie de presă trebuie să aibă un director. Când o persoană fizică este proprietară sau girantă a unei instituţii de editare - în sensul legii nr. 68-897 din 1 august 1986, cu privire la reforma regimului juridic al presei - sau deţine majoritatea capitalului sau a voturilor, această persoană este directorul publicaţiei. În celelalte cazuri, directorul publicaţiei este reprezentantul legal al instituţiei de editare. Totodată, în societăţile anonime - cf. articolelor (de la) 118 - (la) 150 din legea 66-537 din 24 iulie 1966, cu privire la societăţile comerciale, directorul publicaţiei este preşedintele comitetului director sau director general unic.

Dacă directorul publicaţiei beneficiază de imunitate parlamentară, în condiţiile prevăzute de art. 26 din Constituţie şi de articolele nr. 9 şi 10 ale Protocolului din 8 aprilie 1965 cu privire la privilegiile şi imunităţilor comunităţilor europene, instituţia de editare trebuie să numească un co-director al publicaţiei, ales dintre persoanele care nu beneficiază de imunitate parlamentară, iar atunci când instituţia de editare este o persoană morală, dintre membrii consiliului de administraţie sau ai comitetului director sau dintre giranţi, în funcţie de forma numitei persoane morale.

Co-directorul publicaţiei trebuie desemnat într-un răstimp de o lună de la data la care directorul publicaţiei beneficiază de imunitatea menţionată în alineatul precedent. Directorul şi, eventual, co-directroul, trebuie să fie majori, să se bucure de drepturile lor civile şi să nu fie privaţi de drepturile lor civice prin nici o condamnare judiciară. Toate obligaţiile legale ce-i revin directorului publicaţiei sunt aplicabile co-directorului publicaţiei.

Art. 7 (completat cu ordonanţe/legi: ultima din 1986).
Înaintea publicării oricărui ziar sau periodic, va fi înaintată parchetului procurorului Republicii o declaraţie care va conţine:

Titlul ziarului sau al periodicului şi modul de publicare;
Numele şi domiciliul directorului publicaţiei şi, în cazul prevăzut la alineatul 3 al art. 6, al co-directorului publicaţiei;
Indicarea tipografiei unde va fi multiplicat.
Orice modificare în datele de mai sus va fi anunţată în termen de 5 zile.

Art. 8 (completat cu ordonanţă din 1994).

Aceste declaraţii vor fi făcute în scris, cu autentificarea notariatului, vor fi semnate de directorul publicaţiei. La depunere, se va elibera un număr de înregistrare.

Art. 9 (completat cu ordonanţe/legi/decrete: ultimul: 1994).

În caz de contravenţie faţă de prevederile art. 6, 7, şi 8, proprietarul, directorul publicaţiei şi, în cazul prevăzut la alineatul 3 din art. 6, co-directorul publicaţiei vor fi pedepsiţi cu amenda prevăzută pentru contravenţiile din clasa a 5-a. Pedeapsa se va aplica tipografului în absenţa proprietarului sau, în cazul prevăzut la alineatul 3 din art. 6, a co-directorului publicaţiei.

Ziarul sau periodicul îşi vor putea continua apariţia, numai după ce au fost îndeplinite formalităţile enunţate mai sus, iar dacă publicaţia în abatere îşi continuă apariţia, se vor aplica amenzile prevăzute pentru contravenţiile din a 4-a clasă, suportate în solidar de aceleaşi persoane pentru fiecare număr publicat, începând cu ziua pronunţării condamnării, dacă această condamnare este în litigiu, şi din a treia zi după notificarea sa, dacă s-a pronunţat în absenţă; acestea, chiar dacă s-a cerut recurs sau apel, în condiţiile în care este ordonată executarea provizorie.

Condamnatul, chiar în lipsă, poate cere recurs. Acesta va fi statuat de către curte în termen de 3 zile.

Art. 10 (Completat cu ordonanţe/legi/decrete: ultimul - 1994).

În momentul publicării fiecărei foi sau a livrării ziarului sau a periodicului, vor fi depuse la parchetul procurorului Republicii sau la primărie, în oraşele unde nu există tribunal, 2 exemplare semnate de directorul publicaţiei.

Vor fi depuse, în aceleaşi condiţii, 10 exemplare la Ministerul Informaţiei pentru Paris şi departamentul Sena, iar pentru celelalte departamente la prefectură, la sub-prefectură sau la primărie, în oraşele care nu sunt nici reşedinţe de departament, nici reşedinţe de arondisment.

Nerealizarea acestor depozite se sancţionează cu amendarea directorului publicaţiei, prevăzută pentru contravenţiile din a 4-a clasă.

Art. 11 (completat cu ordonanţă/decrete: ultimul - 1994).

Numele directorului publicaţiei va fi tipărit pe toate exemplarele. În caz contrar, tipograful va fi sancţionat cu amenda prevăzută pentru contravenţiile clasei a 4-a, pentru fiecare număr publicat.

Paragraful 2. Despre rectificări

Art. 12 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 1994)

Directorul publicaţiei are obligaţia să insereze gratuit în deschiderea numărului următor al ziarului sau periodicului, toate rectificările ce-i vor fi transmise de către un reprezentant al autorităţii publice, în legătură cu acţiuni legate de funcţia sa, care ar fi fost transmise inexact de către numitul ziar sau periodic.
Totuşi, aceste rectificări nu vor depăşi dublul suprafeţei articolului căruia i se răspunde. În caz de contravenţie, directorul publicaţiei va fi pedepsit cu o amendă de 25.000 de franci.

Art. 13 (completat cu legi/ordonanţe: ultima - 2000)

Directorul publicaţiei are obligaţia să insereze răspunsurile oricărei persoane numite sau indicate în ziar sau periodic în 3 zile de la primirea acestora, altminteri va fi pedepsit cu o amendă de 25.000 de franci, pe lângă alte pedepse sau plata altor despăgubiri pe care artciolul le-ar putea provoca.

Cât priveşte ziarele sau periodicele care nu sunt cotidiene, directorul publicaţiei, fiind prevăzute aceleaşi sancţiuni, va fi obligat să insereze răspunsul în numărul proxim primirii lui.

Această inserare ar trebui să se facă în acelaşi loc şi cu aceleaşi caractere ca şi articolul care a provocat-o, şi fără nici o intercalare.

Fără să se ia în calcul adresa, formulele de salut, cererea, semnătura, răspunsul se va limita la lungimea articolului care l-a provocat. Totuşi, va putea avea 50 de rânduri, chiar dacă articolul a avut mai puţine, dar nu va putea depăşi 200 de rânduri, chiar dacă articolul a depăşit aceste dimensiuni. Dispoziţiile de mai sus se aplică replicilor, în condiţiile în care jurnalistul a adăugat răspunsului, noi comentarii.
Răspunsul va fi totdeauna gratuit. Petentul nu va putea depăşi limitele fixate în paragraful precedent, contra cost.

Se poate cere inserarea răspunsului numai în ediţia sau în ediţiile în care a apărut articolul. Se va asimila refuzului inserării, şi se va pedepsi conform prevederilor de mai sus, faptul de a publica în regiunea deservită de ediţiile sau de ediţia de mai sus, într-o ediţie specială în care ar fi redistribuit răspunsul pe care numărul corespunzător al ziarului era obligat să-l reproducă.

Tribunalul se va pronunţa în termen de 10 zile de la citaţia în legătură cu refuzul inserării. Va putea hotărî ca inserarea, dar numai inserarea, să devină executorie pe loc, fără posibilitatea opoziţiei sau a recursului. Dacă există recurs, va fi fixat în termen de 10 zile de la înregistrare.

Pe tot parcursul perioadei electorale, termenul de 3 zile prevăzut pentru inserarea răspunsului, prevăzut la paragraful 1 al prezentului articol, se va reduce pentru cotidiene la 24 de ore. Răspusnul va trebui depus cu cel puţin 6 ore înaintea multiplicării ziarului în care trebuie să apară. Odată cu deschiderea perioadei electorale, directorul ziarului are obligaţia să declare parchetului, altminteri se aplică pedepsele stabilite în paragraful 1, ora la care, în această perioadă, este multiplicat ziarul.

Termenul de citaţie în legătură cu refuzul inserării se va reduce la 24 de ore, fără vreo creştere a intervalului din cauza distanţelor, iar citaţia va fi transmisă chiar şi într-o oră, în cazul ordonanţei preşedintelui tribunalului. Decizia inserării va fi executorie pe loc, dar numai a acestei inserări, fără posibilitatea opoziţiei sau a recursului.

Dacă inserarea astfel ordonată nu se realizează în răstimpul fixat în prezentul alineat, şi care răstimp se înregistrează începând cu momentul în care a fost pronunţată sentinţa, directorul publicaţiei va fi pasibil să execute 3 luni de închisoare şi să achite o amendă de 25.000 de franci.

Acţiunea de inserare forţată se prescrie în termen de 3 luni, începând cu ziua în care publicarea a avut loc.
Fără înlăturarea efectelor alineatului precedent, orice persoană numită sau desemnată într-un ziar sau într-un periodic, cu ocazia derulării urmăririi penale, poate beneficia de decizia inserării forţate în termen de 3 luni, începând cu ziua în care decizia de neurmărire penală căreia i-a făcut obiectul a apărut sau începând cu ziua în care hotărârea de încetare a urmăririi sau de achitare fie că o exprimă expres sau nu în afara cauzei, a devenit definitivă.

Paragraful 3. Ziarele sau periodicele străine

Art. 14 (completat cu decrete-legi/legi: ultima - 1994)

Circulaţia, distribuirea sau punerea în vânzare în Franţa a ziarelor, periodicelor sau nu, redactate într-o limbă străină, pot fi interzise prin decizia ministrului de interne.

Această interdicţie poate, de asemenea, să fie pronunţată cu privire la ziare şi scrieri provenind din străinătate, redactate în limba franceză, tipărite în străinătate sau în Franţa.

Atunci când se realizează în cunoştinţă de cauză, punerea în vânzare, distribuirea sau reproducerea ziarelor şi scrierilor interzise, pedeapsa este 1 an de închisoare şi amendă de 30.000 de franci.

Aceleaşi pedepse, în situaţia reluării publicării unui ziar sau scrieri interzise, sub un titlu diferit. Totuşi, în acest caz, amenda este de 60.000 de franci. Se procedează la confiscarea administrativă a exemplarelor şi a cópiilor care reiau publicarea sub un titlu diferit.

Capitolul 3. Despre afişarea, transportul şi vânzarea în spaţii publice.

Paragraful 1. Despre afişare

Art. 15 (completat cu lege din 1969)

În fiecare comună, primarul va stabili prin decizie, locurile destinate exclusiv afişării legilor şi a altor acte ale autorităţii publice. Se interzice afişarea în aceste locuri, a anunţurilor particularilor.

Afişele actelor emanate de către autorităţi vor fi tipărite numai pe hârtie albă. Totuşi, este permisă folosirea hârtiei albe când se folosesc caractere sau ilustraţii colorate, şi când orice confuzie, fie în text, fie în prezentarea materială cu afişele administrative, este imposibilă.

Orice contravenţie faţă de dispoziţiile prezentului articol se va pedepsi cf. articolului 2.

Art. 16.

Profesiunile de credinţă, circularele şi afişele electorale vor putea fi afişate, mai puţin în locurile menţionate în articolul precedent, pe toate edificiile publice, altele decât cele consacrate cultelor şi, în special, în proximitatea sălilor de votare.

Art. 17 (completat cu decrete: ultimul - 1994)

Cei care înlătură, rup, acoperă sau alterează printr-un procedeu oarecare, încât le acoperă sau le fac de necitit afişele puse din ordinul Administraţiei, în locurile rezervate acestora, vor fi pedepsiţi cu amenda prevăzută pentru contravenţiile clasei a 2-a.

Dacă fapta a fost comisă de către un funcţionar sau un reprezentant al autorităţii publice, pedeapsa va fi amenda prevăzută pentru contravenţiile clasei a 4-a.

Vor fi pedepsiţi cu amenda prevăzută pentru contravenţiile clasei a 2-a, aceia care au înlăturat, rupt, acoperit sau alterat prin orice procedeu, astfel încât să le deformeze sau să le facă de necitit, afişele electorale emanând de la simpli particulari, lipite în alte locuri decât pe proprietăţile acelora care au comis această rupere sau alterare.

Pedeapsa este amenda prevăzută pentru contravenţiile clasei a 4-a, dacă fapta a fost comisă de către un funcţionar sau reprezentant al autorităţii publice, cu condiţia ca afişele să nu fie puse în locurile rezervate cf. articolului 15.

Paragraful 2. Transportarea şi vânzarea în spaţiul public

Art. 18.

Oricine doreşte să exercite profesiunea de transportator sau distribuitor în spaţiul public sau în orice alt loc public sau privat, de cărţi, scrieri, broşuri, ziare, desene, gravuri, litografii şi fotografii, este obligat să înainteze o declaraţie la prefectura departamentului în care domiciliază.

Cu toate acestea, cu privire la ziare sau periodice, declaraţia poate fi depusă fie la primăria localităţii în care trebuie să se realizeze distribuirea, fie la subprefectură. În acest din urmă caz, declaraţia este valabilă pentru toate localităţile arondismentului.

Art. 19

Declaraţia va conţine numele, prenumele, profesia, domiciliul, vârsta şi locul naşterii celui care declară.
Celui care declară, i se va elibera pe loc, gratuit, un număr de înregistrare a declaraţiei.

Art. 20.

Distribuirea şi transportarea accidentale nu sunt supuse nici unei declaraţii.

Art. 21. (completat cu decrete: ultimul - 1994)

Exercitarea profesiunii de transportator sau distribuitor în absenţa declaraţiei prealabile, neadevărurile din declaraţie, neprezentarea la cerere a numărului de înregistrare constituie contravenţii.
Vinovaţii sun pedepsiţi cu amenda prevăzută pentru contravenţiile clasei a 3-a.

Art. 22.

Transportatorii şi distribuitorii pot fi judecaţi conform dreptului comun dacă au transportat sau distribuit în cunoştinţă de cauză cărţi, scrieri, broşuri, ziare, desene, gravuri, litografii şi fotografii cu caracter delictual, pe lângă cazurile prevăzute la art. 42.

Capitolul 4. Crime şi delicte comise prin presă sau prin orice alt mijloc de publicare

Paragraful 1. Provocarea la crime şi delicte

Art. 23 (completat cu legi: ultima - 1985)

Vor fi pedepsiţi în calitate de complici la o acţiune calificată drept crimă sau delict, aceia care, fie prin discursuri, scandări sau ameninţări pronunţate în locuri sau adunări publice, fie prin scris, tipărituri, desene, gravuri, picturi, embleme, imagini sau orice alt suport al scrisului, vorbirii sau imaginii, vândute sau distribuite sau puse în vânzare sau expuse în locuri sau în adunări publice, fie prin panouri sau afişe expuse vederii publice, fie prin orice alt mijloc de comunicare audiovizuală, au provocat direct autorul sau autorii să comită acţiunea numită, dacă provocarea a fost urmată de efect.

Această dispoziţie se va aplica în egală măsură, când provocarea a fost urmată doar de tentativa crimei prevăzute la art. 2 CP.

Art. 24 (completat cu ordonanţă/decret/legi: ultima - 1994)
Vor fi pedepsiţi cu 5 ani de închisoare şi cu amendă de 300.000 de franci aceia care prin una din modalităţile enunţate în articolul precedent, au provocat direct, în cazul în care această provocare nu a fost urmată de efect, una din infracţiunile următoare:

Atentatul voluntar la viaţă, la integritatea persoanei şi agresiunile sexuale definite de Cartea a II-a a CP;Furturile, extorcările şi distrugerile degradările şi deteriorările voluntare periculoase pentru persoane, definite în Cartea a III-a a CP;
Cei care, prin aceleaşi mijloace, au provocat direct una din crimele şi delictele cu atingere la interesele fundamentale ale naţiunii, prevăzute de titlul I din Cartea a IV-a a CP, vor fi pedepsiţi cu aceleaşi sancţiuni.
Vor primi aceeaşi pedeapsă aceia care, prin una din modalităţile enunţate în art. 23, au făcut apologia crimelor vizate în primul alineat, a crimelor de război, a crimelor împotriva umanităţii sau a crimelor şi delictelor de colaborare cu inamicul.
Vor fi pedepsiţi cu pedepsele prevăzute în alineatul 1, aceia care, prin aceleaşi mijloace, au provocat direct la actele de terorism prevăzute de titlul II din Cartea a IV-a a CP, sau care au făcut apologia lor.
Orice scandări sau cântece de revoltă la adresa autorităţii stabilite, pronunţate în locurile sau adunările publice, se vor pedepsi cu amenda prevăzută pentru contravenţiile clasei a 4-a.
Aceia care, printr-unul din mijloacele enunţate la art. 23, au provocat la discriminare, la ură sau la violenţă faţă de o persoană sau grup de persoane pe considerentele originii lor sau ale apartenenţei sau non-apartenenţei la o etnie, naţiune, rasă sau religie determinate, vor fi pedepsiţi cu 1 an de închisoare şi cu o amendă de 300.000 de franci sau cu una din aceste pedepse.

În cazul condamnării pentru una din faptele prevăzute la alineatul precedent, tribunalul va putea, în plus, să ordone:

Cu excepţia situaţiilor în care responsabilitatea autorului infracţiunii se încadrează la articolul 42 la primul alineat al art. 43 al prezentei legi, sau la primele trei alineate ale art. 93-3 din legea nr. 82-652 din 29 iulie 1982 cu privire la comunicarea audiovizuală, privarea de drepturile enumerate la alineatele 2 şi 3 ale art. 131-26 CP, pentru o durată de 5 ani sau mai mulţi;
Afişarea sau publicarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de art. 131-35 CP. Articolul 24 bis (completat cu legi: ultima - 1994). Vor fi sancţionaţi cu pedepsele prevăzute la alineatul 6 al art. 24, aceia care au contestat, printr-unul din mijloacele enunţate la art. 23, existenţa uneia sau mai multor crime împotriva umanităţii, aşa cum au fost ele definite de art, 6 din statutul tribunalului militar internaţional anexat la Acordul de la Londra din 8 august 1945, şi care au fost comise fie de către membrii unei organizaţii declarate criminale în aplicarea art. 9 din numitul statut, fie printr-o persoană recunoscută ca fiind vinovată de asemenea crime de către o jurisdicţie franceză sau internaţională.

În plus, tribunalul va putea ordona:

Afişarea sau publicarea deciziei pronunţate în condiţiile prevăzute de art. 131-35 CP.

Paragraful 2. Delicte împotriva funcţiei publice

Art. 26 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 2000).

Ofensa adusă Preşedintelui Republicii printr-unul din mijloacele enunţate la art. 23, se pedepseşte cu o amendă de 300.000 de franci.

Pedeapsa prevăzută în alineatul precedent se aplică şi ofensei aduse persoanei care exercită toate sau o parte din prerogativele Preşedintelui Republicii.

Art. 27 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 2000)

Publicarea, difuzarea sau reproducerea prin orice mijloc, a ştirilor false, a informaţiilor fabricate, falsificate sau mincinos atribuite unor terţi, când, comise cu rea credinţă, ar putea tulbura pacea publică sau au tulburat-o, se pedepsesc cu amendă de 300.000 de franci.

Acelaşi fapte se pedepsesc cu amendă de 900.000 de franci, când publicarea, difuzarea sau reproducerea făcute cu rea credinţă sunt de natură să pericliteze disciplina sau moralul armatelor, sau să împiedice efortul de război al naţiunii.

Paragraful 3. Delicte împotriva persoanei

Art. 29.

Orice alegaţie sau imputare a unui fapt care fac atingere la onoarea sau la respectarea persoanei sau a corpului căruia îi este imputat faptul, este o defăimare. Publicarea directă sau reprodusă a acestei alegaţii sau imputări este pasibilă de pedeapsă, chiar dacă se face în formă dubitativă sau dacă se vizează o persoană sau un corp fără ca acestea să fie numite, dar a căror identificare este posibilă datorită termenilor folosiţi sau a scandărilor, ameninţărilor scrise sau tipărite, a pancardelor sau afişelor incriminate. Orice exprimare insultătoare, termeni dispreţuitori sau invective care nu conţin imputarea vreunui fapt, este o injurie.

Art. 30 (completat cu ordonanţe/legi: ultima - 2000)

Defăimarea comisă prin una din modalităţile enunţate la art. 23 înpotriva completelor de judecată, a tribunalelor, a armatelor terestre, maritime sau aeriene, a corpurilor constituite şi a administraţiilor publice, se va pedepsi cu o amendă de 300.000 de franci.

Art. 31.

Se va aplica aceeaşi pedeapsă pentru defăimarea comisă cu aceleaşi mijloace, datorită funcţiilor sau calităţilor, împotriva unuia sau mai multor membri ai unei Camere sau ai celeilalte, împotriva unui funcţionar public, a unui depozitar sau a unui agent al autorităţii publice, a unui ministru al unuia din cultele salarizate de către Stat, a unui cetăţean însărcinat cu un serviciu sau mandat public temporar sau permanent, a unui jurat sau a unui martor, din cauza depoziţiei sale. Defăimarea împotriva acestor persoane, vizând viaţa lor privată, face obiectul art. 32 de mai jos.

Art. 32 (completat cu decrete-lege/ordonanţe/legi: ultima - 2000)

Defăiamrea comisă împotriva unui particular printr-una din modalităţile enunţate la art. 23, se va pedepsi cu o amendă de 80.000 de franci.

Defăimarea comisă prin aceleaşi mijloace, împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motivul originii lor sau a apartenenţei sau a non-apartenenţei la o etnie, la o naţiune, la o rasă sau la o religie se va pedepsi cu 1 an de închisoare şi cu o amendă de 300.000 de franci sau doar cu una din aceste două pedepse.

În cazul condamnării pentru una din faptele prevăzute la alineatul precedent, tribunalul va putea, în plus, dispune:

1. Afişarea sau difuzarea sentinţei pronunţate în condiţiile prevăzute la art. 131-35 CP.

Art. 33 (completat cu decrete-lege/ordonanţe/legi: ultima - 2000)

Injuria comisă prin aceleaşi mijloace împotriva corpurilor sau a persoanelor desemnate de art. 30 şi 31 ale prezentei legi, se va pedepsi cu o amendă de 80.000 de franci.

Injuria comisă în acelaşi mod împotriva particularilor, dacă nu a fost precedată de provocări, se va pedepsi cu o amendă de 80.000 de franci.

Se va pedepsi cu 6 luni de închisoare şi cu 150.000 de franci amendă, injuria comisă, în condiţiile prevăzute la alineatul precedent, împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane, datorită originii lor sau a apartenenţei sau a non-apartenenţei la o etnie, naţiune, rasă sau religie.

În cazul condamnării pentru una din faptele prevăzute la alienatul precedent, tribunalul va putea, în plus, dispune:

1. Afişarea sau difuzarea sentinţei pronunţate, în condiţiile prevăzute la art. 131-35 CP.

Art. 34 (completat cu legea din 1919).

Articolele 29, 39 şi 31 nu se vor aplica în cazul defăimării sau injuriei împotriva memoriei morţilor, decât în cazul în care autorii acestor defăimări sau injurii au avut intenţia să facă atingere la onoarea sau la respectarea moştenitorilor, soţului/soţiei sau a legatarilor universali în viaţă.

Fie că autorii defăimărilor sau injuriilor au avut sau nu intenţia de a face atingere la onoarea sau la respectarea moştenitorilor, soţului/soţiei sau a legatarilor universali în viaţă, aceştia vor putea uza, în cele două cazuri, de dreptul de răspuns prevăzut la art. 13.

Art. 35 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 1998).

Adevărul faptului defăimător, dar numai când este relativ la funcţii, va putea fi stabilit prin căile ordinare, în cazul imputărilor la adresa corpurilor constituite, a armatelor terestre, maritime şi aeriene, a administraţiilor publice şi împotriva tuturor persoanelor enumerate la art. 31.

Adevărul imputărilor defăimătoare şi injurioase va putea, de asemenea, să fie stabilit,împotriva directorilor sau a administratorilor oricărei întreprinderi industriale, comerciale sau financiare, care fac apel la bancă sau la credit.

Adevărul faptelor defăimătoare poate fi mereu dovedit, cu următoarele excepţii:

(a) Când imputarea se referă la viaţa privată a persoanei;
(b) Când imputarea se referă la fapte mai vechi de 10 ani;
(c) Când imputarea se referă la un fapt care constituie o infracţiune amnistiată sau prescrisă sau care a condus la o condamnare care a fost ştearsă cu ocazia reabilitării sau a revizuirii.

Alineatele (a) şi (b) nu se aplică atunci când faptele sunt prevăzute şi condamnate de art. 222-23 până la 222-32 şi 227-22 până la 227-27 CP şi au fost comise împotriva unui minor.

În cazurile prevăzute la cele două paragrafe precedente, proba contrară este de la sine înţeleasă. Dacă proba faptului defăimător este produsă, acuzatul va fi scos din cauză.

În orice altă circumstanţă şi împotriva oricărei persoane necalificate, atunci când faptul imputat face obiectul urmăririi declanşate la cererea ministerului public sau de o plângere din partea acuzatului, în timpul instrucţiei care va trebui să aibă loc, urmărirea se va suspenda, precum şi judecarea delictului de defăimare.

Art. 35 bis (completat cu ordonanţă - 1944).

Orice reproducere a unei imputări care a fost judecată drept defăimătoare, va fi considerată de rea credinţă, cu excepţia dovedirii contrariului de către autor.

Art. 35 terţ (completat cu lege - 2000).

I. Când se realizează fără acordul celui interesat, difuzarea, prin orice mijloace şi pe orice suport, a imaginii unei persoane identificate sau identificabile judecate într-o procedură penală, dar care nu a făcut obiectul unei condamnări, lăsând însă să se înţeleagă acest lucru, fie că această persoană este încătuşată sau în boxă, chiar dacă este arestată preventiv, se pedepseşte cu amendă de 100.000 de franci.

II. Aceeaşi pedeapsă, pentru următoarele fapte:
- fapta de a realiza, public sau comenta un sondaj de opinie, sau orice altă expertiză în legătură cu vinovăţia unei persoane acuzate, cu ocazia unei proceduri juridice sau în legătură cu pedeapsa care este posibil să fie pronunţată împotriva sa;
- fapta de a publica indicaţii care permit accesul la sondajele de opinie sau expertizele enunţate în alineatul precedent.

Art. 35 quater (completat cu lege - 2000).

Difuzarea prin orice mijloc şi orice suport, a reproducerii circumstanţelor unei crime sau ale unui delict, când această circumstanţă aduce grav atingere la demnitatea unei victime, difuzare realizată fără acordul acesteia, se pedepseşte cu amendă de 100.000 de franci.

Paragraful 4. Delicte împotriva şefilor de state şi a diplomaţilor străini

Art. 36 (completat cu decret-lege/ordonanţă/legi: ultima - 2000).

Ofensa comisă public la adresa şefilor statelor străine, a şefilor guvernelor străine şi a miniştrilor de externe ai unui guvern străin se pedepseşte cu amendă de 300.000 de franci.

Art. 37 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 2000).

Ultrajul comis public la adresa ambasadorilor şi miniştrilor plenipotenţiari, a trimişilor, însărcinaţilor cu afaceri sau a altor membri ai corpului diplomatic acreditaţi pe lângă guvernul Republicii, se pedepseşte cu amendă de 300.000 de franci.

Paragraful 5. Publicaţii interzise, imunităţi ale apărării

Art. 38 (completat cu decret-lege/ordonanţă/legi: ultima - 2000).

Este interzisă publicarea actelor de acuzare şi a oricărui alt act de procedură penală sau corecţională, înainte ca ele să fie pronunţate în şedinţă publică, pedeapsa fiind amenda prevăzută la contravenţiile din clasa a 4-a.

Fără a prejudicia dispoziţiile art. 15 CP, se interzice şi se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă, publicarea informaţiilor cu privire la lucrările şi deliberările consiliului superior al magistraturii. Vor putea fi însă publicate informaţiile comunicate de către preşedintele sau vicepreşedintele numitului consiliu.

Art. 38 terţ (completat cu legi: ultima - 2000).

Odată cu deschiderea şedinţei jurisdicţiilor administrative sau judiciare, folosirea oricărui aparat de înregistrare sau de transmitere a cuvântului sau a imaginii este interzisă. Preşedintele procedează la confiscarea oricărui aparat şi suport al cuvântului sau imaginii folosit, dacă s-a încălcat această interdicţie.

Cu toate acestea, la cererea formulată în faţa audienţei, preşedintele poate permite luarea de imagini, când dezbaterile nu au început, şi cu condiţia ca părţile sau reprezentanţii lor şi ministerul public să fie de acord.
Orice infracţiune faţă de dispoziţiile prezentului articol se pedepseşte cu amendă de 30.000 de franci. În plus, tribunalul va putea dispune confiscarea materialului care a servit la înfăptuirea infracţiunii şi a suportului cuvântului sau imaginii utilizat.

Se interzice şi se pedepseşte la fel, cesionarea sau publicarea în orice mod şi prin orice mijloc, a oricărei înregistrări sau document obţinut prin încălcarea dispoziţiilor prezentului articol.

Art. 39 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 1994).

Este interzis să se transmită procesele de defăimare în cazurile prevăzute la paragrafele (a), (b) şi (c) ale art. 35 al prezentei legi.

Este, de asemenea, interzis să se transmită dezbaterile şi să se publice piese de procedură privind chestiunile de filiaţie, acţiunile cu scop de subsidii, procesele de divorţ, separarea corpurilor şi nulitatea căsătoriei, procesele în legătură cu avortul. Această interdicţie nu se aplică dispozitivului sentinţelor, acesta putând fi publicat.

Dispoziţiile precedente nu se aplică publicaţiilor tehnice, cu condiţia să se respecte anonimatul părţilor.
Se interzice, de asemenea, să se transmită deliberările interne, fie ale juraţilor, fie ale completelor de judecată şi ale tribunalelor.

Orice infracţiune faţă de aceste dispoziţii se pedepseşte cu amendă de 90.000 de franci.

Art. 39 bis (completat cu legi: ultima - 2000).

Se pedepseşte cu amendă de 100.000 de franci faptul de a difuza, în orice mod, informaţiile cu privire la identitatea sau care permit identificarea:
- unui minor care şi-a părăsit părinţii, tutorele, persoana sau instituţia însărcinată să-l îngrijească sau căreia îi este încredinţat;
- a unui minor abandonat în condiţiile menţionate la art. 227-1 şi 227-2 CP;
- a unui minor care s-a sinucis;
- a unui minor, victimă a unei infracţiuni.

Dispoziţiile acestui articol nu se aplică atunci când publicarea se realizează la cererea persoanelor care îngrijesc mniorul sau a autorităţilor administrative sau judiciare.

Art. 39 quater (completat cu legi: ultima - 1994).

Este interzis ca la mai puţin de 30 de ani după moartea celui înfiat, să se publice prin carte, presă, radio, cinema sau în orice mod, o informaţie cu privire la filiaţia de origine a unei persoane care a făcut obiectul unei adopţii depline.

Infracţiunile faţă de dispoziţia precedentă se pedepsesc cu amendă de 40.000 de franci; în cazul recidivei, se poate pronunţa închisoare de 2 ani.

Art. 39 quinquis (completat cu legi: ultima - 2000).

Faptul de a difuza, prin orice mijloc şi pe orice suport, informaţii privind identitatea victimei unei agresiuni sau a unei atingeri sexuale sau imaginea acestei victime, când ea poate fi identificată, se pedepseşte cu amendă de 100.000 de franci.

Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică atunci când victima şi-a dat acordul în scris.

Art. 39 sexies (completat cu lege - 1995).

Faptul de a revela, prin orice mijloc de exprimare, identitatea funcţionarilor poliţiei naţionale, a militarilor jandarmeriei naţionale sau a agenţilor vămilor aparţinând serviciilor sau unităţilor desemnate prin ordin al ministrului de resort şi a căror misiune cere, din raţiuni de securitate, respectarea anonimatului, se pedepseşte cu amendă de 100.000 de franci.

Art. 40 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 1994).

Se interzice să se deschidă sau să se anunţe public subscripţii care au drept scop să acopere amenzi, cheltuieli şi daune pronunţate prin sentinţe judiciare în materie penală sau corecţională. Pedeapsa - 6 luni de închisoare şi amendă de 300.000 de franci sau una din aceste două pedepse.

Articolul 41 (completat cu legi: ultima - 1928).

Nu se deschide nici o acţiune judiciară în legătură cu discursurile pronunţate în Adunarea Naţională sau în Senat, precum şi în legătură cu rapoartele sau cu orice alt text tipărit din ordinul uneia din aceste două adunări.

Nu se deschide nici o acţiune judiciară în legătură cu transmiterea şedinţelor publice ale adunărilor vizate la alineatul de mai sus, realizată cu bună credinţă în ziare.

Nu se deschide nici o acţiune judiciară de defăimare, injurie sau ultraj, nici în legătură cu transmiterea fidelă, realizată cu bună credinţă, a dezbaterilor judiciare, nici a discursurilor pronunţate sau a înscrisurilor realizate în faţa tribunalelor.

Cu toate acestea, judecătorii cauzei, judecând pe fond, pot ordona suprimarea discursurilor injurioase, care ultragiază sau defăimează, şi să le considere ca aparţinând daunelor.

De asemenea, pot conduce la deschiderea acţiunilor judiciare, faptele defăimătoare străine cauzei, fie a acţiunii publice, fie a acţiunii civile a părţilor, atunci când aceste acţiuni le-au fost stinse de către tribunale şi, în toate cazurile, a acţiunilor terţilor.

Art. 41 (completat cu lege - 1985).

Pentru aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 4 şi 5 ale prezentului capitol, comunicarea audiovizuală este considerată un mod de publicare.

Capitolul 5. Acţiuni şi pedepse.

Paragraful 1. Persoanele responsabile de crime şi delicte comise prin presă

Art. 42 (completat cu ordonanţă/lege: ultima - 1952).
Sunt pasibili de pedepse care constituie reprimarea crimelor şi delictelor prin presă, în calitate de autori principali, în ordinea de mai jos, următorii:

Directorii publicaţiilor sau editorii, oricare ar fi profesia şi denumirea funcţiei lor şi, în cazurile prevăzute la alineatul 2 al art. 6, co-directorii publicaţiei;
În lipsa lor, autorii;
În lipsa autorilor, tipografii;
În lipsa tipografilor, vânzătorii, distribuitorii şi cei care afişează.

În cazurile prevăzute la alienatul 2, art. 6, responsabilitatea subsidiară a persoanelor vizate la paragrafele 2, 3 şi 4 din prezentul articol, acţionează ca şi cum nu ar exista un director al publicaţiei, atunci când, contrar prevederilor prezentei legi, nu a fost desemnat un co-director al publicaţiei.
Art. 43 (completat cu ordonanţă/lege: ultima - 1952).

Atunci când directorii sau co-directorii publicaţiei sau editorii sunt în cauză, autorii vor fi judecaţi în calitate de complici.

Vor fi judecaţi însă la fel, şi în toate cazurile, persoanele cărora li se pot aplica prevederile art. 60 CP. Acest articol nu se va putea aplica tipografilor pentru fapte care ţin de tipărire, decât în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. 107 CP, în legătură cu mobilizările sau, în lipsa co-directorului publicaţiei, în cazurile prevăzute la alineatul 2, art. 6.

Cu toate acestea, tipografii vor putea fi judecaţi în calitate de complici, dacă iresponsabilitatea penală a directorului şi a co-directorului publicaţiei a fost pronunţată de către tribunal. În acest caz, acţiunile judiciare sunt angajate în termen de 3 luni de la comiterea delictului sau, cel mai târziu, în termen de 3 luni de la constatarea judiciară a iresponsabilităţii directorului sau co-directorului publicaţiei.

Art. 44 (completat cu lege - 1952).

Proprietarii ziarelor sau periodicelor sunt responsabili de condamnările pecuniare pronunţate în favoarea terţilor împotriva persoanelor desemnate în cele două articole precedente, cf. dispoziţiilor art. 1382, 1383, 1384 din Codul Civil.

În cazurile prevăzute la alineatul 2, art. 6, acoperirea amenzilor şi a daunelor va putea fi evidenţiată în activele întreprinderii.

Art. 45 (completat cu legi: ultima - 1936).
Infracţiunile faţă de legile presei sunt înaintate tribunalelor corecţionale, cu aceste excepţii:

(a) În cazurile prevăzute de art. 23, în caz de crimă;
(b) Când este vorba de simple contravenţii.

Art. 46.

Acţiunea civilă care decurge din delictele de defăimare prevăzute şi pedepsite de art. 30 şi 31, nu va putea fi declanşată separat de acţiunea publică, cu excepţia decesului autorului faptei incriminate.

Paragraful 2. Procedura

Art. 47 (completat cu ordonanţă - 1945)

Urmărirea delictelor şi a contravenţiilor comise prin presă sau prin orice alt mijloc de publicare se va face din oficiu şi la cererea ministerului public, cu modificările de mai jos.
Art. 48 (completat cu ordonanţă/legi: ultima - 2000).

1. În cazul injuriei sau a defăimării, de resortul curţilor, tribunalelor şi a altor corpuri indicate la art. 30, urmărirea se va declanşa numai în urma unei deliberări în adunarea generală, în urma sesizării de către şeful corpului sau a ministerului de resort;

1. bis. În cazul injuriei şi defăimării faţă de un membru al guvernului, urmărirea se va declanşa la cererea ministrului justiţiei;

2. În cazul injuriei sau al defăimării unuia sau mai multor membri ai uneia sau a celeilalte Camere, urmărirea se va declanşa în urma plângerii persoanei sau a persoanelor interesate;

3. În cazul injuriei sau al defăimării funcţionarului public, a depozitarilor sau a agenţiilor de autoritate publică, altele decât ministerele, şi a cetăţenilor însărcinaţi cu un mandat public, urmărirea se va declanşa, fie în urma depunerii plângerii, fie din oficiu, pe baza plângerii ministrului de resort;

4. În cazul defăimării unui jurat sau martor, delict prevăzut de art. 31, urmărirea se va declanşa numai în urma plângerii juratului sau a martorului care se pretinde calomniat;

5. În cazul ofensei la adresa şefilor de state sau de ultraj la adresa diplomaţilor străini, urmărirea se va declanşa pe baza cererii acestora adresată ministrului de externe, şi a cererii acestuia, adresată ministrului justiţiei;

6. În cazul ofensei la adresa particularilor, prevăzută la art. 32, şi în cazul injuriei, prevăzută la art. 33, paragraful 2, urmărirea se va declanşa în urma plângerii persoanei calomniate sau injuriate. Cu toate acestea, urmărirea va putea fi exercitată din oficiu de către ministerul public, când defăimarea sau injuria a fost comisă faţă de o persoană sau faţă de un grup de persoane, pe motivul originii lor sau a apartenenţei sau a ne-apartenenţei lor la o etnie, naţiune, rasă sau religie;

7. În cazul difuzării imaginii unei persoane încătuşate sau care se află în boxă, prevăzută de art. 35 terţ, urmărirea se va declanşa în urma plângerii persoanei interesate;

8. În cazul atingerii demnităţii victimei, prevăzută la art. 35 quater, urmărirea se va declanşa în urma plângerii victimei.

În plus, în cazurile prevăzute la 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 de mai sus, precum şi în cazurile prevăzute la art. 13 şi 39 quinquis ale prezentei legi, urmărirea se va putea declanşa la cererea părţii lezate.
Art. 49 (completat cu ordonanţă - 1945).

În toate cazurile de urmărire corecţională sau doar de contravenţii, retragerea plângerii de către partea vătămată suspendă urmărirea.

Art. 50 (completat ordonanţă - 1945).

Dacă ministerul public primeşte o informaţie conform căreia se cere declanşarea procedurii judiciare, este obligat ca în rechizitoriu să articuleze şi să califice provocările, ultrajele, defăimările şi injuriile care constituie motivele intentării acţiunii judiciare, indicând textele de lege a căror aplicare este cerută, altminteri, rechizitoriul numitei urmăriri este lovit de nulitate.

Art. 51 (completat cu ordonanţă - 1945).

Imediat după pronunţarea rechizitoriului, judecătorul de instrucţie va putea, dar numai în cazul absenţei depozitului prescris de art. 3 şi 10 de mai sus, să ordone ridicarea a 4 exemplare ale scrierii, ziarului sau desenului incriminat.

Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la art. 24 (paragrafele 1 şi 3), 25, 36 şi 37 ale prezentei legi, ridicarea scrierilor sau tipăriturilor, a pancardelor sau afişelor se va face cf. regulilor edictate de codul de procedură penală.

Art. 52 (completat cu ordonanţă/lege: ultima - 1993)

Dacă persoana cercetată are domiciliul în Franţa, ea nu va putea fi arestată preventiv, decât în cazurile prevăzute la art. 23, 24 (paragrafele 1 şi 3), 25, 27, 36 şi 37 de mai sus.

Art. 53 (completat cu ordonanţă - 1945)

Citaţia va preciza şi va califica faptul incriminat, va indica textul de lege aplicabil în urmărirea judiciară.
Dacă citaţia se face la cererea părţii vătămate, ea va conţine alegerea domiciliului în oraşul în care îşi are sediul jurisdicţia sesizată şi va fi notificată atât acuzatului, cât şi ministerului public.

Toate aceste formalităţi vor fi îndeplinite, altminteri, urmărirea judiciară este lovită de nulitate.

Art. 54 (completat cu ordonanţă - 1945)

Intervalul de timp dintre citaţie şi prezentare va fi de 20 de zile + 1 zi pe 50.000 de metri distanţă.
Cu toate acestea, în cazul defăimării sau a injuriei în perioada electorală, împotriva unui candidat, acest interval se va reduce la 24 de ore + intervalul de distanţă, iar dispoziţiile art. 55 şi 56 nu se vor aplica.

Art. 55 (completat cu ordonanţă - 1945)
Când acuzatul va dori să i se admită proba verităţii faptelor defăimătoare, cf. dispoziţiilor art. 35 din prezenta lege, va trebui, în termen de 10 zile după primirea citaţiei, să notifice ministerului public sau părţii vătămate la domiciliul ales de aceasta, că se află în căutarea unora sau altora din elementele de mai jos:

Faptele articulate şi calificate în citaţie, al căror adevăr înţelege să-l dovedească;
Copia pieselor;
Numele, profesiile şi domiciliile martorilor prin care înţelege să probeze.
Această notificare va conţine indicarea domiciliului tribunalului corecţional, altminteri, i se retrage dreptul de a proba.

Art. 56 (completat cu ordonanţă - 1945)

În următoarele 5 zile, în orice caz, mai puţin de 3 zile înaintea audierii, partea vătămată sau ministerul public, după caz, are obligaţia să transmită acuzatului, la domiciliul ales de acesta, copiile pieselor aflate la dosar, numele, profesiile şi domiciliile martorilor prin care înţelege să probeze contrariul, altminteri este decăzută din dreptul său.

Art. 57 (completat cu ordonanţă - 1945)

Tribunalul corecţional este obligat să judece pe fond în termen de maximum 1 lună de la data primei audieri.

În cazul prevăzut la alineatul 2, art. 54, cauza nu va putea fi amânată dincolo de ziua fixată pentru scrutin.
Articolul 58 (completat cu ordonanţă/lege: ultima - 1981).

Dreptul de a se dota cu probe în casaţie aparţine acuzatului şi părţii civile în ce priveşte dispoziţiile relative la interesele sale civile. Acuzatul va fi scutit să se constituie în parte procesuală.

Partea civilă poate uza de beneficiul art. 585 din Codul de procedură penală, fără serviciile unui avocat la Curtea de Casaţie.

Art. 59 (completat cu ordonanţă - 1945)

Această completare de probe va trebui realizată în termen de 3 zile, la registratura curţii sau a tribunalului care a pronunţat sentinţa. În următoarele 24 de ore, dosarul va fi trimis la Curtea de Casaţie, care va judeca în regim de urgenţă, în decurs de 10 zile de la primirea dosarului.

Apelul împotriva sentinţei sau a completării cu noi probe împotriva sentinţelor curţilor de apel care s-au pronunţat, precum şi a excepţiilor, altele decât excepţia de incompetenţă, se va înainta, altminteri este lovit de nulitate, numai după judecarea sau după sentinţa definitivă, şi în acelaşi timp cu apelul sau cu strângerea de noi probe împotriva numitei judecăţi sau sentinţe.

Toate excepţiile de incompetenţă trebuie să fie formulate înaintea oricărei deschideri a dezbaterii pe fond. Altminteri, ele vor fi judecate pe fond şi vor fi supuse unei singure sentinţe.

Art. 60 (completat cu ordonanţă - 1945)

Cu excepţia dispoziţiilor art. 50, 51 şi 52 de mai sus, urmărirea delictelor se va desfăşura conform dreptului comun.

Paragraful 3. Pedepse suplimentare, recidivă, circusmtanţe atenuante, prescriere

Art. 61 (completat - ordonanţă 1945)

Dacă există condamnare, sentinţa va putea, în cazurile prevăzute la art. 24 (paragrafele 1 şi 3), 25, 36 şi 37, pronunţa confiscarea scrierilor sau a tipăriturilor, panourilor sau afişelor ridicate şi, în toate cazurile, să ordone ridicarea şi eliminarea sau distrugerea tuturor exemplarelor aflate în vânzare, distribuite sau expuse privirii publicului. Cu toate acestea, suprimarea sau distrugerea se vor putea aplica numai anumitor părţi ale exemplarelor ridicate.

Articolul 62 (completat cu ordonanţă - 1945)

În cazul condamnării pronunţate, în aplicarea art. 23, 24 (alineatele 1 şi 2), 25 şi 27, va putea fi pronunţată suspendarea ziarului sau a periodicului, prin aceeaşi hotărâre a justiţiei, pe o durată care nu va depăşi 3 luni. Această suspendare nu va avea efect asupra contractelor de muncă ce-l obligă pe beneficiar, acesta fiind obligat să suporte toate obligaţiile contractuale sau legale care decurg.
Articolul 63 (completat cu lege - 1972).

Agravarea pedepselor în caz de recidivă se va aplica doar infracţiunilor prevăzute la art. 24 (alienatul 5), şi 33 (alineatul 3) din prezenta lege.

În cazul cumulării mai multor crime sau delicte prevăzute în prezenta lege, pedepsele nu se vor cumula şi se va pronunţa cea mai mare pedeapsă.

Art. 64 (completat cu legi: ultima - 2000)

Când au fost ordonate în regim de urgenţă măsuri care limitează prin orice mijloc difuzarea informaţiei, primul preşedinte al curţii de apel statuînd în regim de urgenţă poate, în caz special, să suspende executarea provizorie a deciziei, dacă această decizie riscă să atragă consecinţe manifest excesive.

Art. 65 (completat cu lege - 1993)

Acţiunea publică şi acţiunea civilă care decurg din crimele, delictele şi contravenţiile prevăzute în prezenta lege se vor prescrie după 3 luni, începând cu data când au fost comise sau cu ziua ultimului act de instrucţie sau de urmărire, dacă acestea s-au făcut.

Cu toate acestea, înaintea declanşării urmăririi, numai rechiziţiile în scopul anchetei vor fi scutite de prescriere. Aceste rechiziţii vor trebui, altminteri sunt lovite de nulitate, să articuleze şi să califice provocările, ultrajele, defăimările şi injuriile datorită cărora este ordonată ancheta.

Prescrierile care au început în perioada publicării prezentei legi, şi pentru care ar mai fi nevoie, cf. legilor existente, să se scurgă mai mult de 3 luni, se vor desfăşura complet.

Art. 68.

Sunt abrogate edictele, legile, decretele, ordonanţele, sentinţele, reglementările, declaraţiile în general, relative la tipografie, librărie, presa periodică şi ne-periodică, transportare, afişaj, vânzarea în spaţiul public şi la crimele şi delictele prevăzute în legile referitoare la presă şi la celelalte mijloace de publicare, fără să se poată reactualiza dispoziţiile abrogate de către legile anterioare.

De asemenea, este abrogat paragraful 2 din art. 31 din legea din 10 august 1871, în legătură cu Consiliile Generale, referitor la aprecierea în ziare a discuţiilor lor.

Publicată de Ministerul Justiţiei (august, 2001)

Autor: Carmen Maria Andronache carmenpaginademedia.ro