Din volumul lui Petre Barbu. Gabriel Faflei, despre începuturile publicităţii: “luam banii direct cu geanta”.

Publicitate

PARTENERIAT. “Luam banii direct cu geanta. Nu exista transferul bancar. Luam de-acasă chitanţierul cu ştampile şi mă duceam la clienţi”, îşi aminteşte Gabriel Faflei, unul dintre veteranii publicităţii din România.

“Absolut totul era încasat cash. Rupeam chitanţa, luam banii şi-i ziceam clientului, mâine apare, ascultă la radio”, povesteşte publicitarul într-un interviu cu jurnalistul Petre Barbu.

Interviul cu Gabriel Faflei va apărea în volumul Primul an de publicitate.

Gabriel Faflei a început acum 20 de ani la posturl de radio Uniplus, a lucrat apoi cu “un italian care vindea filme la TVR”, apoi a intrat în domeniul publicităţii outdoor, cu propria firmă, Monopoly.

FOARTE IMPORTANT. Puteţi sprijini apariţia cărţii prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

SUSŢINEŢI VOLUMUL PRIMUL AN DE PUBLICITATE! Intraţi şi susţineţi un volum “despre „epoca de piatră” a publicităţii româneşti”, după cum spune autorul, AICI.

Gabriel Faflei: am făcut un spot pentru un restaurant de pe Buzeşti în care promovam „mici la mangal"

Petre Barbu: Ce preţuri de publicitate se practicau atunci la radio?

Gabriel Faflei: Nu mai ştiu. Dar luam banii direct cu geanta. Nu exista transferul bancar. Luam de-acasă chitanţierul cu ştampile şi mă duceam la clienţi. Absolut totul era încasat cash. Rupeam chitanţa, luam banii şi-i ziceam clientului, mâine apare, ascultă la radio!

Gabriel Faflei: N-am să uit asta niciodată: am făcut un spot pentru un restaurant de pe Buzeşti în care promovam „mici la mangal”. Nici mai mult nici mai puţin, „mici la mangal”! Patronul restaurantului dorea un spot în care să apară de trei-patru ori expresia „mici la mangal”.

Şi am făcut un spot haios cu Vali Andronescu, Dumnezeu să-l ierte!, în care promovam „mici la mangal”. Şi l-am întrebat pe patron, cum adică, „mici la mangal”? Foarte bine, mici la mangal!, ne-a spus patronul. Eu am fost vocea în acel clip.

Am lucrat cu un italian. Vindea la TVR şi filme care se difuzau după miezul nopţii

După Uniplus ce-ai făcut?

Gabriel Faflei: Era tot în ’91. Printre clienţii pentru care lucram se număra o agenţie mică a unui italian pe nume Mimo D’Ufizzi. Nu pot să-l uit: avea un metru cincizeci înălţime şi era foarte agitat. Venise în România să-i vândă Televiziunii Române, prin diverse aranjamente, filme din Italia, inclusiv filme care se difuzau după miezul nopţii.

Avea tot felul de prostii de filme! Tot acest business era mascat de agenţia asta de publicitate, care se numea „Euro ’90”.

Italianul mi-a spus să lucrez la agenţie şi să fiu omul lui de încredere. „Da, bineînţeles!” - am acceptat. În anii ’90-‘92, orice străin care venea în România să facă business era considerat Dumnezeu.

Eu mă prezentam drept translatorul său, dar nu ştiam o boabă de italiană

Cât timp ai stat la italian?

Gabriel Faflei: Vreo două-trei luni. Pentru că Mimo nu avea bani să-şi angajeze un translator m-a luat pe mine la discuţiile cu oamenii de la TVR... (Râde.)

Eu mă prezentam drept translatorul său, dar nu ştiam o boabă de italiană, ci doar ghiceam ce zicea! (Râde.)

Odată, am ajuns să negociez cu Emanuel Valeriu, preşedintele TVR pe atunci, în limba română, dar fără să înţeleg chiar tot ce zicea Mimo! Negociam oarecum de capu’ meu! (Râde.)

Acest drum te-a condus spre outdoor?

Gabriel Faflei: Am ajuns din întâmplare la outdoor. Pe lista mea de priorităţi am pus marile companii de stat. Una dintre acestea era CFR.

Cum ai intrat la CFR?

Gabriel Faflei: Am bătut la uşă, eu sunt Faflei, am cea mai bună agenţie independentă de publicitate din România. Celelalte agenţii sunt vândute Occidentului, şansa voastră este să vă faceţi reclamă cu Monopoly! (Râde.)

Şi ce ţi-au răspuns?

Gabriel Faflei: S-au uitat ăia la mine: despre ce vorbiţi dumneavoastră? Reclamă! – le-am zis. Vă facem uniforme la naşii de pe tren, vă decorăm trenurile, vă branduim vagoane, aveam un plan întreg pus pe hârtie! L-am structurat foarte bine în acel moment. Iar ei mi-au răspuns: ce băiat deştept eşti, aşa o să facem! (Râde.) M-am întors la agenţie şi le-am spus colegilor: uite ce simplu a fost, vedeţi, să stăm noi ca fraierii cu Unilever, cu Procter şi cu alţi străini, uite aici client, CFR-ul! (Râde.)

Şi ai convins CFR-ul să-şi facă reclamă?

Gabriel Faflei: M-am dus din nou la CFR şi ăia care s-au uitat pe planul meu mi-au spus: extraordinar, incredibil, dar n-avem bani pentru aşa ceva!... (Râde.) „Cum adică n-aveţi bani? Nu vindeţi milioane de bilete pe an?” . Ei mi-au spus că nu există bani de publicitate în bugetul CFR. Aveau nişte bani pentru agende CFR şi pixuri, la sfârşit de an. „Veniţi anul viitor, când vom avea bani de publicitate în bugetul de cheltuieli!” – mi-au spus. Băi, băieţi, eu nu ştiu ce voi face mâine, d-apoi să aştept un an! Am plecat foarte supărat, dar imediat m-am întors la ei: „Bine, n-aveţi bani, dar aveţi ceva de dat şi pentru mine: un tren, o gară, ceva?”... (Râde în hohote.) Au râs şi ei. Crede-mă, acesta era discursul în acei ani!

Interviul cu Gabriel Faflei va apărea în volumul Primul an de publicitate.

FOARTE IMPORTANT. Puteţi sprijini apariţia cărţii prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

SUSŢINEŢI VOLUMUL PRIMUL AN DE PUBLICITATE! Intraţi şi susţineţi un volum “despre „epoca de piatră” a publicităţii româneşti”, după cum spune autorul, AICI.

Printre cei interveviaţi în această carte sunt:

• Bogdan Enoiu (McCann-Erickson) – fost inginer IMGB.
• Cristian Burci (Graffiti BBDO) – mic afacerist în SUA.
• Radu Florescu (Saatchi&Saatchi) – om de afaceri în SUA.
• Mihail Vârtosu (Grey Advertsing) – fost profesor la Politehnica din Bucureşti şi funcţionar în Ministerul Afacerilor Externe.
• Ioana şi Ştefan Iordache (Leo Burnett) – foşti ingineri.
• Gabriel Faflei (Monopoly Media) – fost handbalist la Dinamo.
• Adrian Drăghici (RomKU) – fost inginer pe platforma Pipera.