VIDEO. Radu Banciu (1): Dacă Tolontan era un om obişnuit, nu m-ar fi acceptat. La Eurosport am ajuns pentru că Naum nu putea merge la baie. Naum şi Tolontan sunt singurii ziarişti de la care am avut de învăţat

VIDEO. "Pe Cătălin Tolontan l-am cucerit chiar cu asta, că i-am spus că nu ştiu să fac nimic", a povestit despre începuturile în presă Radu Banciu, invitat la Interviurile PaginademediaTV.

Banciu a povestit cum s-a angajat la Pro Sport, cum a ajuns să comenteze la Eurosport (pentru că Radu Naum nu putea ajunge la baie), dar şi momente amuzante de la comentariile pe care le făcea la Cupa Africii.

"Cătălin Tolontan şi Radu Naum au fost singurii ziarişti de la care am avut de învăţat în presă. Singurii de la care am avut ceva de luat şi de la care cred că mai iau şi astăzi", a spus Banciu. De ce, în interviu.

Paginademedia.ro vă prezintă, în câteva părţi, interviul video acordat Paginademedia.ro de Radu Banciu.

Despre Tolontan, despre Radu Naum şi despre cum s-a angajat Radu Banciu:

• "Eu m-am dus la ProSport pentru că îl simţisem pe Cătălin Tolontan, stiam ce scrie, dacă el nu era acolo eu nu m-aş fi dus niciodată în presa scrisă".

• Pe Cătălin Tolontan l-am cucerit chiar cu asta, că i-am spus că nu ştiu să fac nimic. El m-a întrebat: "domne', aţi publicat ceva? Ştiţi să scrieţi la computer?" Nu, la 4-5 întrebări, i-am răspuns cu nu. La toate întrebările i-am răspuns cu NU. El a spus "mi se pare interesant". "Chiar nimic să nu ştiţi, e ceva...". Dacă Tolontan era un om obişnuit nu m-ar fi acceptat.

• Eu nu eram pregătit în momentul ăla să scriu la ziar, dar el mi-a dat şansa asta atunci. La ziar, discutiile erau imense, a cui pilă sunt: Sârbu, Ioaniţoaia, Janine sau Tolontan. Erau patru variante şi colegii mei pe la cârciuni seara şi puneau mize, cum se pune azi la pariuri, "băi, a cui pilă este ăsta?

• Tolontan avea o riguriozitate, se simţea în el modul în care de pe o zi pe alta se strunea de pe o zi pe alta, îşi impunea nişte reguli. N-am văzut aşa ceva niciodată, el era singurul care se putea modela, era singurul om care se putea schimba în funcţie de necesităţile momentului. El a fost întotdeauna un om al timpului de la presa aia deşănţată pe care o făceai din entuziasm, a ajuns mare manager, buchisea, avea oameni în spate, responsabilităţi. El şi-a schimbat stilul de scris, le-a făcut pe toate numai ca să intre în concordanţă cu timpul lui, ceea ce nu a reuşit niciun alt jurnalist în această perioadă.

• De la Naum luai debitul ăsta, fluenţa, anumite replici, ticuri de limbaj. Asta m-a fascinat, plus că avea în spate o cultură, putea să vorbească despre Debarcarea din Normadia opt ore pe zi, putea să vorbească despre Hitler, despre oricine. O chestiune de genul aceasta este, evident, obligatorie într-o meserie ca asta.

Interviul a fost filmat în studioul Mindopoly

VIDEO. Radu Banciu: Cum l-a convins pe Tolontan să-l angajeze. Dacă era un om obişnuit, Tolontan nu mă angajat

Cum a ajuns Radu Banciu la Eurosport:

• Aveam să ajung printr-o invitaţie absolut stupidă a lui Radu Naum, care nu putea să facă pipi în timpul transmisiilor, aşa erau de lungi. Se ducea până la toaletă, dar nu mai apuca să se întoarcă, începea transmisia. Şi atunci, el i-a spus Doinei Stănescu: "Nu se mai poate, în condiţiile astea n-am cum să mă piş, transmisia dura şapte ore. Îmi trebuie cineva". Şi, atunci, Doina a întrebat "Cine, unul care să te ajute să faci pipi?". Naum a răsuns "Da, sau unul care să mă ajute să-mi deschidă calea până mă întorc eu şi până mă închei la şliţ".
• Ăsta era motivul real, Naum vorbea oricum tot spaţiul de emisie, n-avea nevoie de nimeni. Aveam să-l cunosc ... De fapt, ăştia au fost singurii ziarişti de la care am avut de învăţat în presă: Cătălin Tolontan şi Radu Naum. Singurii de la care am avut ceva de luat şi de la care cred că mai iau şi astăzi.

VIDEO. Radu Banciu: Am ajuns la Eurosport pentru că Radu Naum nu putea ajunge la baie.

Comentarii amuzante şi incidente diplomatice la Cupa Africii:

• Ajunsesem la un moment dat la nişte comentarii cu Emil Grădinescu fascinante, îi povesteam despre media de viaţă. Daca ai depăşit 32 de ani în Sudan ai trăit peste medie. Şi, la un moment dat, ţin minte că am avut un meci în care a căzut unul din Sudan lat în careu, dar absolut ca mortu' şi ne-am uitat repede pe fişă şi avea 32 de ani. I-am zis lui Grădinescu: "A murit. A murit, tată!". Ăia au venit de pe margine medicii şi am văzut că îi luau lanţul de la gât, probabil asta ca să-i facă vreun masaj. Eu am zis: "E clar, tată! Îi scot bijuteriile să-l îngroape".
• Şi astăzi dacă urmăreşti Cupa Africii o să vezi că se vorbea aiurea, de plantaţii de cacao, de crocodili, lucruri care până la mine nu existau, astea au fost aduse de mine, dintr-un prea plin al senzaţiilor, al entuziasmului, al imaginaţiei. Pe undeva aceste lucururi vin şi din felul în care face comentariu Naum.

• Au fost reacţii şi am avut de la Ambasada Egiptului de la Paris o reclamaţie. Redactorul şef de la Eurosport a fost chemat să dea cu subsemnatul într-o şedinţă pentru că Franţa trata cu mare seriozitate astfel de probleme, mai ales că Egiptul este o ţară arabă.
• L-au chemat pe redactorul-şef, a doua zi s-a urcat în avion dimineaţa, s-a dus trei ore la Paris, la sediul Eurosport din Paris. E adevărat, omu' era bine pregătit, era şi spiritual, am înţeles că le-a şi povestit ălora cu Ceauşescu, de unde venim noi, că e firesc ca noi să comparăm un dictator ca Mubarak cu Ceauşescu, noi asta făceam.

VIDEO. Radu Banciu: Cum se comenta Cupa Africii. Au fost probleme cu Ambasada Egiptului

Vezi toate părţile interviului VIDEO cu Radu Banciu:

Radu Banciu (1): Dacă Tolontan era un om obişnuit, nu m-ar fi acceptat. La Eurosport am ajuns pentru că Naum nu putea merge la baie. Naum şi Tolontan sunt singurii ziarişti de la care am avut de învăţat

Radu Banciu (2): Mircea Badea nu a fost o găselniţă, a fost un petec. Chiar înainte să am emisiunea, Badea mă copia fără să ştie. Despre limbajul din emisiune: “mi-l asum”

Radu Banciu (3): Eu n-am probleme acasă, n-am probleme nicăieri. Dacă toţi ar fi ca mine, ar fi fabulos. Brandul Radu Banciu e mai puternic ca B1.

Transcrierea integrală a fragmentului:

Petrişor Obae: Te-ai dus la Tolontan, i-ai spus "ăsta sunt, asta pot să fac" şi i-ai spus că vrei să scrii la ziarul pe care îl conducea. Cum l-ai convis să te angajeze?
Radu Banciu: Cred că nu a mai făcut nimeni asta şi cu atât mai puţin la Pro sport-ul ăla, acolo scria Ioan Chirilă, acolo scria Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Radu Cosaşu. Nu era loc să vii de nicăieri. Bine, să-ţi spun ceva, eu m-am dus la ProSport pentru că îl simţisem pe Cătălin Tolontan, stiam ce scrie, dacă el nu era acolo eu nu m-aş fi dus niciodată în presa scrisă pentru că la celelalte ziare de sport nu-mi placeau ce scriu, iar în alt domeniu nu aveai cum să intri.

Nu puteai să te duci în televiziune, în televiziune nu se intra pe nimic. Pe Cătălin Tolontan l-am cucerit chiar cu asta, că i-am spus că nu ştiu să fac nimic. El m-a întrebat: "domne', aţi publicat ceva? Ştiţi să scrieţi la computer?" Nu, la 4-5 întrebări, i-am răspuns cu nu. La toate întrebările i-am răspuns cu NU. El a spus "mi se pare interesant". "Chiar nimic să nu ştiţi, e ceva...". M-a trimis la două meciuri în Bucureşti, sa fac o cronică. Am fost la un meci cu Dinamo, am făcut o cronică, i-a plăcut . Tolontan a spus: "e bună cronica, s-ar putea să n-o fi scris dumneavoastră. Te mai trimit la un meci, dacă mai ai timp". Eu am zis: "sigur, mă mai duc".

Am mai făcut o cronică şi după aceea mi-a zis "ok, te luăm o lună în probe, să înveţi şi tu să lucrezi la computer, sa dai print s.a. O să vezi la ăştia din jur, o să te ajute ei". Evident că nu m-a ajutat nimeni, evident că după o luna nu ştiam să deschid calculatorul, evident că după o lună nu mă încadram în stilul ziarului, care era sacadat. Nu eram eu primul scriitor în devenire care nu ştia să facă o ştire. E greu să intri dintr-un domeniul literar într-unul ziaristic. El şi-a dat seama că după o lună eu nu sunt pregatit.

Dacă Tolontan era un om obişnuit nu m-ar fi acceptat. Eu nu eram pregătit în momentul ăla să scriu la ziar, dar el mi-a dat şansa asta atunci... Disputele au fost uriaşe la ziar, discutiile erau imense, a cui pilă sunt: Sârbu, Ioaniţoaia, Jeanin sau Tolontan. Erau patru variante şi colegii mei pe la cârciuni seara şi puneau mize, cum se pune azi la pariuri, "băi, a cui pilă este ăsta?". Pe ce considerente să intrii când nu ştiai, practic, să faci nimic?

Vreau să spun că, totuşi, după acea nereuşită de o lună, în care nu m-am înţeles cu colegii, în care n-am învăţat să scriu, în care ştiam să deschid computerul, la un an distanţă, am coordonat, alături de Răzvan Codorean primul almanah din istoria ProSport, ediţia '98. Cam asta a fost evoluţia într-un an. Eu, la un an de zile, din redacţia aia care avea aproape 100 de oameni am fost aleşi doi, eu şi cu Răvan Codorean, să coordonăm, nu să facem corectură sau să ne uităm peste pagini, să coordonăm toate textele oamenilor care scriau în acel almanah. După un an de zile, Tolontan nu numai că a avut dreptate, dar cred că i-a părut şi rău.

De ce zici că poate i-a părut rău?
Pentru că lucrurile se complicaseră, eraa greu să mă mai dea afară, nu mai devenisem un om comod în redacţie, aveam şi eu o anumită personalitate, era deja greu de gestionat. I-a părut rău în sensul că, gata, intrasem deja în breasla asta, aveam deja un an. N-am fost un om atât de comod, evident că avea şi motive pentru care se bucura, dar vreau să spun că aşa am simţit eu. N-a fost o chestiune atât de simplă, era altfel presa atunci, era redacţia vulcanică, erau toată ziua conflicte ...

E adevărat, am plecat repede, am stat aproape doi ani, şi apoi nu ne-am mai intersectat niciodată. Apoi am plecat la Gazeta Sporturilor, erau vremuri destul de complicate. EU când am plecat deja se alterase mare unitate de grup a ziarului ProSport. Începeau primele disponibilizări, se mârâia, salariile nu mai creşteau, eram tot la 200 de dolari sârbeşti, care erau adaptaţi la inflaţia momentului. Ăla a fost un moment util pentru mine.

Toate alegerile făcute ulterior în această meserie, deşi păreu stupide şi pe toată lumea pe care am întrebat mi-a spus să fac exact invers, eu am facut exact ceea ce părea greşit, ce nu mi s-a spus şi, în final, s-a dovedit câştigătoare alegerea mea.

Ai ştiut sau ai făcut asta dintr-o oarecare inconştienţă?
N-aveam cum să ştiu, mai ales că era la liziera anilor 2000, n-aveai de unde şti ce-ţi aduce ziua de mâine. M-am dus la Gazeta Sporturilor ca sa scriu editoriale, ceea ce nu făceam la ProSport, pentru că n-aş fi putut, probabil ar fi trebuit să mai aştept zece ani, era logic. Eu n-am făcut nimic în presă ce nu era logic. Am venit de la ruptul foilor la marginea pupitrului, dacă n-aveam riglă le rupeam cu mâna. M-am dus la meciuri de divizia C, la meciuri de divizia B, nu m-am dus la Campionatul European sau la Campionatul Mondial, când am intrat în presă. Am facut absolut totul, pas cu pas.

Niciodată n-am sărit o etapă, de lucrul ăsta sunt absolut conştient. În rest a existat o doză de teribilism, o doză de şansă, în toate mutările astea pe care le-am făcut. Aia cu Gazeta Sporturilor a fost buna, ziarul ala urmea sa se inchida peste un an, din punctul ăsta n-a fost ok, dar el mi-a deschis prezenţa la Eurosport.

Ovidiu Ioaniţoaia ne spunea, când făceam şedinţe, că nu colaborăm cu Eurosport, pentru mine nu conta pentru că eu oricum nu eram la Eurosport, dar aveam să ajung prinr-o invitaţie absolut stupidă a lui Radu Naum, care nu putea să facă pipi în timpul transmisiilor, aşa erau de lungi. Se ducea până la toaletă, dar nu mai apuca să se întoarcă, începea transmisia. Şi atunci, el i-a spus Doinei Stănescu: "Nu se mai poate, în condiţiile astea n-am cum să mă piş, transmisia dura şapte ore. Îmi trebuie cineva". Şi, atunci, Doina a întrebat "Cine, unul care să te ajute să faci pipi?". Naum a răsuns "Da, sau unul care să mă ajute să-mi deschidă calea până mă întorc eu şi până mă închei la şliţ". Ăsta era motivul real, Naum vorbea oricum tot spaţiul de emisie, n-avea nevoie de nimeni. Aveam să-l cunosc ... De fapt, ăştia au fost singurii ziarişti de la care am avut de învăţat în presă: Cătălin Tolontan şi Radu Naum. Singurii de la care am avut ceva de luat şi de la care cred că mai iau şi astăzi.

Ce ai luat de la fiecare?
Tolontan avea o riguriozitate, se simţea în el modul în care de pe o zi pe alta se strunea de pe o zi pe alta, îşi impunea nişte reguli. N-am văzut aşa ceva niciodată, el era singurul care se putea modela, era singurul om care se putea schimba în funcţie de necesităţile momentului. El a fost întotdeauna un om al timpului de la presa aia deşănţată pe care o făceai din entuziasm, a ajuns mare manager, buchisea, avea oameni în spate, responsabilităţi. El şi-a schimbat stilul de scris, le-a făcut pe toate numai ca să intre în concordanţă cu timpul lui, ceea ce nu a reuşit niciun alt jurnalist în această perioadă.

Iar de la Naum luai debitul ăsta, fluenţa, anumite replici, ticuri de limbaj, asta mi-a servit ulterior în televiziune. Cu Naum n-am fost coleg în presa scrisă, deşi el a scris mult timp. Radu Naum este singurul jurnalist care a reuşit să facă bine şi teviziune şi presa scrisă şi radio, el era singurul care le putea face bine pe toate, am fost eu al doilea. Asta m-a fascinat, plus că avea în spate o cultură, putea să vorbească despre Debarcarea din Normadia opt ore pe zi, putea să vorbească despre Hitler, despre oricine. O chestiune de genul aceasta este, evident, obligatorie într-o meserie ca asta. Nu puteai să ai niciun fel de pretenţie de la meseria asta dacă tu în afară de unde-i mingea, la cine e mingea nu puteai să spui, gen Bogdan Cosmescu şi Emil Grădinescu pe care ulterior i-am revoluţionat şi pe ăia.

La Eurosport când povesteam despre toţi dictatorii africani, la Cupa Africii, şi când vedeam un tablou în tribună ştiam cine e, i-am pus pe ei ulterior, ei n-o să recunoască treaba asta, sa se documenteze. Am comentat cu Emil Grădinescu atâţia ani şi l-am simtit cum venea preocupat şi se grăbea să spună ceea ce învăţase, îngrăşase porcul în Ajun, ştia care e capitala ţării respective, ştia care erau tradiţiile, ştia care era PIB-ul, ştia care era datoria statului respectiv, ce dicatatori avusese şi nu-i folosea la nimic. Dar pentru că nivelul ajunseseun altul şi pentru că lumea gusta chestia aia pentru că se plictisise să audă că numărul trei, din Sudan, îi pasează numărului cinci.

Ajunsesem la un moment dat la nişte comentarii cu Emil Grădinescu fascinante, îi povesteam despre media de viaţă. Daca ai depăşit 32 de ani în Sudan ai trăit peste medie. Şi, la un moment dat, ţin minte că am avut un meci în care a căzut unul din Sudan lat în careu, dar absolut ca mortu' şi ne-am uitat repede pe fişă şi avea 32 de ani. I-am zis lui Grădinescu: "A murit. A murit, tată!". Ăia au venit de pe margine medicii şi am văzut că îi luau lanţul de la gât, probabil asta ca să-i facă vreun masaj. Eu am zis: "E clar, tată! Îi scot bijuteriile să-l îngroape". Deci ajunsesem la nivelul ăsta.

Ştiu că şi Radu Paraschivescu era pasionat de astfel de comentarii, era delir. Şi astăzi dacă urmăreşti Cupa Africii o să vezi că se vorbea aiurea, de plantaţii de cacao, de crocodili, lucruri care până la mine nu existau, astea au fost aduse de mine, dintr-un prea plin al senzaţiilor, al entuziasmului, al imaginaţiei. Pe undeva aceste lucururi vin şi din felul în care face comenatriu Naum. Trebuie să precizez ceva aici şi Naum a fost de acord. El dacă n-ar fi comentat cu mine n-ar fi ajuns niciodată să vorbească despre Debarcarea din Normandia în turul Franţei.

Spuneai de Radu Naum că n-ar fi ajuns niciodată să comenteze aşa dacă nu te-ar fi avut pe tine ca partener.
Dar ştii de ce? Pentru că el avea în el toată pornirea asta, dar n-avea lângă cine să şi-o expună. El a recunoscut treaba asta, el ar fi făcut un jurnalism tipic. Ăsta nu era un jurnalism tipic şi de calitate, era o exprimare liberă într-un mediu care, sigur că a recepţionat acest tip de exprimare, pentru că nu era obişnuit cu el, să nu uităm că el venea din televiziune unde spunei numai ce nu gândeai.

Nu au fost efecte atunci când a picat un sportiv pe teren şi voi făceaţi glume care pot părea morbide? N-au fost reacţii după aceea?
Ba da, au fost reacţii şi am avut de la Ambasada Egiptului de la Paris o reclamaţie. Redactorul şef de la Eurosport a fost chemat să dea cu subsemnatul într-o şedinţă pentru că Franţa trata cu mare seriozitate astfel de probleme, mai ales că Egiptul este o ţară arabă. În Franţa nu poţi să glumeşti cu ţările arabe.

Au primit la sediul Eurosport de la Paris o scrisoare oficială de la Ambasada Egiptului în care se spunea că au urmărit Cupa Africii şi au avut reacţii privind comentariul din România care este anti-arab, xenofob, rasist. L-au chemat pe redactorul-şef, a doua zi s-a urcat în avion dimineaţa, s-a dus trei ore la Paris, la sediul Eurosport din Paris. E adevărat, omu' era bine pregătit, era şi spiritual, am înţeles că le-a şi povestit ălora cu Ceauşescu, de unde venim noi, că e firesc ca noi să comparăm un dictator ca Mubarak cu Ceauşescu, noi asta făceam.

Am primit scrisori de la studenţi egipteni din România, asta mi s-a părut destul de grav, care din prea mult servilism şi pupincurism faţă de dictatorul lor de atunci ne atacau pe noi spunând că nu e aşa, egiptenii îl iubesc pe Mubarak. Ce minciună! Ulterior l-au alungat fără niciun fel de problemă.

Sigur, atunci Eurosportul ne-a cerut atunci să ne cenzurăm, în măsura în care este posibil acest lucru. Nu ne-au dat afară. Totuşi democraţia şi libera lor exprimare sunt mai importante.

E o satisfacţie ca un comentariu sportiv să producă reacţii la nivel politic?
Pentru noi a fost o satisfacţie ca un comentariu sportiv să producă reactii la nivel politic. Pe de altă parte, ne şi aşteptam să se întâmple aşa ceva. Genul ăsta de comentarii pe un canal paneuropea, cum este Eurosport... Ştii că sunetul, daca ai un reciver performant, îl captezi şi în Portugalia. Noi primeam mesaje din Irlanda, din Scoţia unde românii ne ascultau. Ăia ştiau ce spunem noi, era clar că nu avem cum să scăpăm. Nu era un canal românesc de nişă unde să se uite 2-3 mii de telespectatori. Sigur că am fost imediat taxaţi.

Nu s-a schimbat foarte mult în comentariu, francezii şi-au cerut scuze de la egipteni. Până la urmă incidentul diplomatic s-a închis, noi am ramas aceeaşi.

Vezi toate părţile interviului VIDEO cu Radu Banciu:

Radu Banciu (1): Dacă Tolontan era un om obişnuit, nu m-ar fi acceptat. La Eurosport am ajuns pentru că Naum nu putea merge la baie. Naum şi Tolontan sunt singurii ziarişti de la care am avut de învăţat

Radu Banciu (2): Mircea Badea nu a fost o găselniţă, a fost un petec. Chiar înainte să am emisiunea, Badea mă copia fără să ştie. Despre limbajul din emisiune: “mi-l asum”

Radu Banciu (3): Eu n-am probleme acasă, n-am probleme nicăieri. Dacă toţi ar fi ca mine, ar fi fabulos. Brandul Radu Banciu e mai puternic ca B1.